Condamnari abuzive Legea 221, Solutii !

 

Cum poti obtine despagubiri daca ai fost condamnat pe nedrept sau ai fost victima masurilor abuzive si administrative in perioada comunista. Legea 221

 

DESPAGUBIRI privind condamnarile cu caracter politic.

 

Cuculis si Asociatii - "Pentru despagubiri atat pentru daunele materiale cat si pentru cele morale, cei pagubiti trebuie sa se adreseze instantelor de judecata. Intodeauna demersurile efectuate de un avocat vor fi mai eficiente si mai sustenabile in fata instantelor, decat atunci cand justitiabilul actioneaza singur ".
Legea 221 din 2 iunie 2009

privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti poate fi obligat sa achite despagubiri, spre exempluau fost obtinute si sume egale cu 500.000 euro ( echivalent în lei) pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnarii cu caracter politic.

Potrivit Legii 221/2009, Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit art.5 al.1 Legea 221/2009, Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare;

c) repunerea in drepturi, in cazul in care prin hotararea judecatoreasca de condamnare s-a dispus decaderea din drepturi sau degradarea militara.

Aceasta dispozitie legala speciala prin care se acorda posibilitatea obtinerii de despagubiri persoanelor condamnate politic este în acord si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru care dreptul la libertate si la siguranta este un drept inalienabil ce trebuie sa aiba un rol primordial într-o societate democratica.Astfel, Instanta Europeana a afirmat adeseori în jurisprudenta sa ca orice privare de libertate trebuie sa fie facuta în conformitate cu normele de fond si de procedura prevazute de legislatia nationala, dar în acelasi timp ea trebuie sa respecte scopul esential al art. 5 din CEDO si anume protejarea individului împotriva arbitrariului si a abuzurilor autoritatilor statale.

Raportând aceste norme si principii la circumstantele cauzei se constata ca orice persona se incadreaza in ipoteza legii are deschisa în mod indubitabil calea actiunii în justitie pentru obtinerea de despagubiri decurgând din condamnarea politica (arbitrara, abuziva, atentat la libertate si la siguranta) la care a fost supus.

Condamnarile de acest gen au cauzat persoanei in cauza un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecintele daunatoare neevaluabile în bani rezultate din atingerile si încalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodata acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale – onoare, reputatie – precum si cele care se situeaza în domeniul afectiv al vietii umane – relatiile cu familia, prietenii, apropiatii, vatamari care îsi gasesc expresia cea mai tipica în durerea morala încercata de victima.Lipsirea de libertate a avut repercursiuni în planul vietii private si profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv dupa momentul liberarii, fiindu-i afectate din cauza conditiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si chiar sursele de venit.

Existenta prejudiciului moral nu trebuie dovedita, (spre deosebire de prejudiciul material), ci se justifica, fiind vorba de o chestiune de apreciere , avându-se în vedere drepturile sau interesele nepatrimoniale lezate, cum ar fi dreptul la libertate, la integritate corporala, la sanatate, la onoare, la reputatie etc., respectiv suferintele fizice si psihice cauzate de atingerile aduse acestor valori fundamentale ale persoanei umane – ocrotite, în prezent, prin Constitutie si CEDO.O cuantificare a prejudiciului moral sau o „masurare” a suferintelor îndurate nu poate fi realizata prin probe tehnice, exacte, fiind o chestiune pur subiectiva, care trebuie analizata în concret prin luarea în considerare a ansamblului împrejurarilor ce tin atât de condamnarea efectiva (natura, durata, modalitate de executare), cât si de efectele nefaste pe care aceasta le-a produs atât pe plan familial, cât si profesional (CEDO, 6 noiembrie 1980, Guzzardi contra Italiei).

Mai multe pe- http://www.ejuridica.ro

Atentie insa -"practica instatenlor de judecata este de a respinge cererea pentru daune morale in baza legii 221", pentru daune morale Cuculis si Asociatii pregatesc actiunea cu sanse reale in baza Legii Procesual Penale."

Intreaba avocatul gratuit

Ai raspunsul gratuit in maxim 2 ore!