Modelul de cerere priviind “ORDONANTA PRESEDINTIALA” in ceea ce priveste stoparea efectelor contractului de credit in raport de cresterea cursului francului elvetian. Cu mentiunea de rigoare ca se aplica DOAR celor care au actiuni depuse pe denominare

Modelul de cerere priviind “ORDONANTA PRESEDINTIALA” in ceea ce priveste stoparea efectelor contractului de credit in raport de cresterea cursului francului elvetian. Cu mentiunea de rigoare ca se aplica DOAR celor care au actiuni depuse pe denominare.Cererea de suspendare temporara a efectelor contractului se va depune la aceeasi instanta ca cererea de fond:
Puteti sa il folositi dupa urmatorul format:

Romania
Autoritatea Judecatoreasca
Tribunalul Bucuresti
Reclamant: xxx
Parata : S.C xxxxx S.A
Obiect: Ordonanta presedintiala suspendare executare contract

Domnule Presedinte,

Subsemnatul, XXX, avand domiciliul procesual ales la C.A Cuculis si Asociatii din Bucuresti, Str. Calea Mosilor 235, bl. 43, sc. 2, et. 3, ap. 44 sectorul 2 Bucuresti, avocat@indrumari-juridice.eu in baza art. 996 Cod Procedura Civila formulez urmatoarea –

ORDONANTA PRESEDINTIALA

Priviind suspendarea efectelor contractului nr. Xxxxx din data de xxxxx, incheiat cu S.C xxx S.A, solicitandu-va ca prin prezenta sa dispuneti –

1)Suspendarea partiala si temporara a efectelor clauzei contractuale regasite in contractul de credit la punctul 2)”Imprumutatul va restituti ratele in aceeasi monedata” si adaptarea acesteia ca prin efectele prezentei decizii, partea parata sa fie obligata sa continue desfasurarea contractului prin incasarea de la debitorul obligatiei a ratelor lunare prin calcularea lor la cursul de la data de 14.01.2015 cand Francul Elvetian era cotat la 3.745 lei fiind in esenta momentul aparitiei cazului fortuit;

In fapt: Imprumutatul a contractat acest credit in scopul achizitionarii unui bun imobil. Pe parcursul creditarii francul elvetian a inregistrat o crestere cu pana la 300% in raport de momentul zilei de 15.01.2015 moment de altfel la care s-a si inregistrat cazul fortuit in desfasurarea contractului mai sus amintit.Pe rolul Tribunalului se afla in desfasurare o solicitare de constatare ca abuziva a clauzei stipulate mai sus si anume “Imprumutatul va restitui ratele in aceeasi moneda” prin care se solicita instantei de fond ca in urma pronuntarii sa constate obligatia imprumutatului ca fiind compusa din restituirea imprumutului la un curs istoric motiv pentru care, tinand seama de faptul ca cererea mentionata a fost inregistrata la instanta in data de xxxxxx si se afla in perioada de regularizare, pentru a proteja o iminenta debalansare contractuala si pe cale de consecinta o reziliere contractuala, in baza art. 996 Cod Procedura Civila formulam prezenta ordonanta presedintiala.
Astfel, contractul de credit a fost semnat la data de xxxxxx, ceea ce inseamna in mod imediat ca se vor aplica cu precadere dispozitiile referitoare la vechiul cod civil asa cum acesta le reglementa la epoca respectiva.
Desi nenumita in vechiul cod civil, aceste doua denumiri erau folosite impreuna ca fiind sinonime institutia cazului fortuit fiind fortata sa faca corp comun cu Forta Majora astfel aplicabilitatea in doctrina si in diverse pasaje ale vechii reglementari se vor regasi sub numele de Forta Majora.
Pentru a se pronunta onorata instanta pe solicitarea noastra, credem ca este necesara o aliniere si explicare a aplicabilitatii fortei majore in contractul dedus, astfel.
A. Exterioritatea. Forţa majoră a fost şi continuă să fie o împrejurare care îşi are originea sau etiologia în afara celui care în aparenţă ar fi chemat să răspundă, precum şi câmpului său de activitate. De asemenea, sunt cazuri de forţă majoră şi unele evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni, cum ar fi războaiele şi revoluţiile dar nu in ultimo aspect si situatia intervenita in speta de fata si anume, “explozia” cursului valutar de la o zi la alta cu peste 30% din valoarea lui la ziua anterioara. Astfel, avand in vedere faptul ca intre cele doua parti opereaza un contract de credit iar cazul aparut este exterior vointei partilor contractante se poate desprinde prima caracteristica a situatiei si anume aceea a exterioritatii situatiei.
B. Imprevizibilitatea. Se referă, deopotrivă, la producerea împrejurării respective şi la efectele sau consecinţele sale. Dacă împrejurarea putea fi prevăzută, cel chemat să răspundă săvârşeşte o faptă culpabilă deoarece nu a prevăzut-o şi nu a luat măsurile necesare pentru preîntâmpinarea sau evitarea urmărilor sale prejudiciabile.
Prin urmare tragem concluzia ca atata vreme cat cursul valutar apare ca un element total extern vointei partilor contractante si anume “imprevizibilitatea” este in esenta tradusa ca “riscul valutar” este corecta prezumtia ca partile de asemenea nu aveau cum sa prevada intr-un totul acest risc valutar. Pe fondul cauzei se explica de ce, Banca este intr-o culpa evident referitoare la Riscul Valutar, poate fi o culpa cu usurinta insa, pentru a putea onorata instanta sa pronunte o hotarare in speta de fata, vom discuta in extensie prin neraportarea la toate obligatiile pe care le avea banca printre altele si de “apreciere a cursului si riscului valutar”.
Literatura de specialitate a încercat să explice ce se înţelege prin imposibilitatea de prevedere a unui eveniment şi a urmărilor sale. într-o interpretare exigentă, s-ar putea afirma că omul este capabil şi trebuie să prevadă tot ceea ce este posibil să se producă. într-o asemenea concepţie, forţa majoră nu şi-ar mai găsi nicio aplicare practică.
Certitudinea sau puternica probabilitate a producerii unor evenimente cu origine exterioară înlătură, în mod firesc, caracterul lor imprevizibil’. Este motivul pentru care se admite că imprevizibilul se deosebeşte de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, adică după cum un eveniment are caracter extraordinar, producându-se extrem de rar, sau dimpotrivă are un caracter normal, în sensul că se produce cu o anumită regularitate.
Aşadar, în concluzie, am putea spune că pentru a fi în prezenţa forţei majore este suficient ca imprevizibilitatea evenimentului să fie normală; aceasta înseamnă că nu este necesar să fie vorba de o imprevizibilitate absolută, extraordinară sau de excepţie prin urmare, asa cum am explicat mai sus, suntem in fata unei situatii ce un consumator cat si profesionist cu un nivel mediu de cunostiinte nu aveau cum sa o prevada.
C. Absoluta invincibilitate şi inevitabilitate. Un eveniment constituie forţă majoră numai dacă este invincibil sau irezistibil şi inevitabil. Dacă imposibilitatea de a preîntâmpina, învinge şi evita evenimentul respectiv şi consecinţele sale prejudiciabile este doar relativă, în sensul că putea fi învins sau evitat de către un om cu capacitate, prudenţă şi diligenţă maxime, dar cel chemat să răspundă nu a depus ori nu a fost capabil să depună asemenea străduinţe în acest scop, nu suntem în prezenţa forţei majore; Iarasi, inevitabil antamand fondul cauzei se va demonstra ca parata noastra Banca Comerciala ar fi putut preintampina si chiar invinge efectele riscului valutar insa, acest lucru tinde catre fondul cauzei, in esenta nefiind vorba de o veritabila dovada ce nu mai poate fi rasturnata, pana la proba contrarie, Banca NU avea cum sa preintampine o decizie luata in exteriorul tarii noastre de catre Banca Elvetiei si astfel este indeplinita si a treia cerinta.

Efectul principal al forţei majore este excluderea în totul sau în parte a răspunderii civile. Aceasta în funcţie de faptul dacă forţa majoră este singura cauză a prejudiciului sau, dimpotrivă, prejudiciul a fost cauzat de forţa majoră împreună sau în concurs cu alte fapte sau împrejurări.
în situaţia în care forţa majoră este singura cauză a prejudiciului, este exclusă automat existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtului şi prejudiciu; de asemenea, indirect este exclusă şi vinovăţia persoanei respective în cazul răspunderii civile subiective. Aşadar, în lipsa condiţiilor prevăzute de lege, angajarea răspunderii civile faţă de victima prejudiciată nu mai este posibilă; în alţi termeni, răspunderea civilă nu există.
Un motiv secundar pentru care ar trebui sa fie admisa actiunea prezenta, se refera la aspectele de drept European.
Amandamentul numarul 17 al Parlamentului European prevede pentru imprumuturile in moneda straina, urmatoarele amendamente, general valabile pentru creditele aflate in desfasurarea, astfel :
Împrumuturile în monedă străină
(1) Statele membre se asigură că, în cazul în care un contract de credit se referă la un împrumut în monedă străină, un cadru de reglementare corespunzător este instituit la momentul în care contractul de credit este încheiat, pentru a asigura cel puțin că:
(a) consumatorul are dreptul de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiții specificate; sau
(b) sunt în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul în temeiul contractului de credit.
(2) Moneda alternativă menționată la alineatul (1) litera (a) este fie:
(a) moneda în care, în principal, consumatorul își primește venitul sau deține activele care finanțează plata creditului, astfel cum este indicat la momentul în care a fost realizată cea mai recentă evaluare a bonității în raport cu contractul de credit; sau
(b) moneda în care statul membru în care consumatorul fie și-a avut reședința la momentul la care a fost încheiat contractul de credit, fie își are reședința în prezent.
(6) Aranjamentele aplicabile în temeiul prezentului articol se aduc la cunoștința consumatorului în FEIS și în contractul de credit. În cazul în care în contractul de credit nu există dispoziții în vederea limitării riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul la o fluctuație a ratei de schimb valutar de sub 20 %, FEIS include un exemplu ilustrativ al impactului pe care îl are o fluctuație valutară de 20 %.

Prin urmare, putem trage concluzia ca leguitorul european prin organele abilitate a avut in vedere ca s-a aratat un comportament iresponsabil al participanților la piață iar asta poate compromite bazele sistemului financiar, ceea ce duce la pierderea încrederii tuturor părților, în special a consumatorilor, și poate avea consecințe sociale și economice grave. Numeroși consumatori și-au pierdut încrederea în sectorul financiar, iar unii împrumutați s-au aflat în situația de a nu-și mai putea rambursa împrumuturile, astfel că numărul cazurilor de neplată și de executări silite a crescut iar astfel s-a instituit ceea ce se numeste „ semnalul de alarma” atunci cand in raport de momentul semnarii contractului de credit, suma totala la plata finala pana la inchiderea contractului creste cu mai mult de 20%, TOCMAI pentru a puutea da eficienta punctului 2) de mai sus si in esenta, pentru a da posibilitatea consumatorului sa poata modifica creditul dupa bunul plac in moneda nationala.
Situatia greoaie cu care trebuie sa se confrunte judecatorul national este aceea ca, daca aceste reglementari pot opera cu succes pentru viitor si anume, pot ajuta pe cei imprumutati cu mult dupa 2010, atata organele abilitate ale U.E cat si practica lor alaturi de Judecatorii nationali, trebuie sa dea eficienta acestor dispozitii si prin urmare, sa dispuna in limitele dreptului european si national prin completarea OUG 50/2010, a CONVERSIEI CREDITULUI DIN MONEDA STRAINA IN MONEDA NATIONALA cu raportare la CURSUL a) fie de la data semnarii contractului, fie de la momentul in care acesta a depasit cu 20% suma de final a contractului raportat la costul initial / curs valutar.

Avand in vedere aparitia cazului fortuit dezbatut mai sus prin prisma unicitatii expresiei fortei majore si a cazului fortuit cat si vadita disproportie aparuta in executarea contractelor de credit cu o povara financiara extrema in sarcina imprumutatului dar si pentru protejarea intereselor ambelor parti aflate in desfasurarea contractului pana la o pronuntare pe fondul cauzei asupra unor chestiuni ce tin de desfasurarea pe viitor a contractului, consideram motivata solicitarea noastra.
In drept: Art. 996 Cod Procedura Civila
In probatiune: Depunem practica si acte – contract credit;

Domnului Presedinte al Tribunalului Bucuresti

Avocat Cuculis Adrian

avocat@indrumari-juridice.eu

Explicatii complete pentru decizia de la Buzau despre inghetarea francului la cursul din 2007 av Cuculis – Digi 24

Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte cererea. Constată caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art.6.3 din contractul de credit nr.10000000000013174/28.03.2007, modifică în parte această clauză şi stabilizează cursul de schimb CHF/LEU pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamant la cursul CHF/LEU valabil la data încheierii contractului nr.10000000000013174/28.03.2007, începând cu data scadenţei primei rate şi până la finalizarea raporturilor contractuale dintre părţi. Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind denominarea în moneda naţională a plăţilor şi constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de administrare consemnate în art.1.3 lit. c din contractul de credit. Obligă pârâta la plătească reclamantului 1500 lei cheltuieli de judecată. Cu apel.
Document: Hotarâre 40/2015 16.01.2015

Ce inseamna asta? Ca solutiile vin tot de la justitie si nu de la legislativ.

 

avocat Cuculis

avocat@indrumari-juridice.eu

Ce se intampla cu creditele in franci elvetieni si ce parere au de fapt cei care asista la fenomen – av. Cuculis Adrian la dimineata de stiri Realitatea TV.

Ce parere au de fapt cei din exterior atunci cand privesc in interiorul dezastrului facut de cresterea francului elvetian. Praful in ochi cu inghetarea cursului anuntata de Volksbank S.A oare mai tine pentru cei imprumutati sau nu se va mai multumi nimeni cu “pomana” pe care o fac bancile comerciale de incasare a francului pentru “ajutorul populatiei” la o cotatie de 3.8 lei/franc elvetian in conditiile in care acum cel mult o saptamana se discuta despre plata francului la cel mult 2.2 lei prin litigiile ce priveau denominarea creditelor.

Interventie avocat Cuculis Adrian la Realitatea TV- astazi 19.01.2015

Discutia se aprinde mai mult incepand cu minutul 7:00.

Trageti dumneavoastra concluziile dupa ce vedeti cum sunt vazuti de fapt cei in aceasta situatie deosebita, mai grav fiind ca nici cei imprumutati in euro nu ii sustin asa cum ar fi fost normal, aruncandu-le cuvinte grele.

 

 

Francul elvetian si primele masuri clare pe care le pot lua toti cei imprumutati in aceasta moneda – av. Cuculis Prima TV

Exercitiu de gandire. Va aduceti aminte acum 3 zile cand spuneam sa nu cumva sa fie o lovitura venita la nivel european, ca doar creditarea in franci elvetieni nu e prezenta doar in Romania? Ieri m-au sunat cei de la Prima Tv sa vin cu o explicatie pentru ce pot face cei imprumutati in franci in cazul in care legislativul nu ia nicio decizie.

Solutia , din punct de vedere legal nu este complexa si se traduce asa

1)Pentru cei cu litigii deschise deja vor adauga doar o cerere accesorie de ordonanta presedintiala prin care vor solicita blocarea efectelor contractului si mai precis spus a clauzelor de restituire in moneda imprumutata si secundar 2) Pentru cei care nu ai deschis un asemenea demers, vom discuta despre o depunere a cererii de denominare a creditului cu luarea in calcul a unui curs ce era valabil la momentul semnarii contractului si depunerii inscrierii cererii de chemare in judecata se va urma pasul 2 de la primul punct.


Acum ca am rezolvat intrebarea “ce putem face in instanta” fiindca au fost voci care sperau ca bancile vor lua atitudine, haideti sa ne uitam in primul rand la MINISTRUL FINANTELOR care ar trebui in primul rand sa protejeze interesele poporului si sa tragem concluzia ulterior:

Ne indeamna, deci, ministrul sa apelam la rabdare, fiindca bancile vor fi receptive si vor face ce? – Vor aplica diminuari in asa fel incat cresterea de curs valutar sa fie diminuata partial sau chiar total? Intelegeti ce vrea sa ne spuna de fapt? Ca toti ce imprumutati in franci elvetieni care vedeau in Justitie o cale de scapare de cursul de 3.6 vor fi ajutati sa nu le mai fie incasata rata lunara prin aplicarea cursului de 3.6 lei /franc ci bancile vor da dovada de intelgere si nu vor mai incasa pentru un franc 4.4 lei ci vor face o “diminuare” pana la 3.6 lei, adica acel curs valabil acum 4 zile, curs pe care toti il blamau. Cred totusi ca inainte de a se lua decizia aceasta ar trebui sa gandim in ansamblu si sa nu ne pripim sa spunem ca bancile vor rezolva si sa ne bazam mai mult pe simtul civil si pe puterea “multimii”, fiindca divizati nu se va putea infaptui ceva durabil.

av. Cuculis Adrian

avocat@indrumari-juridice.eu

DEZASTRU pentru împrumutații în Franci elvetieni ( chf) . Francul elvețian a ajuns la paritate cu euro si a depasit-o. – Av. Cuculis Realitatea TV. EFECTE devastatoare si premisele a mii de executari silite. Procesele pe denominare sunt singura sansa clara si ferma pana la acest moment.

Leul s-a depreciat semnificativ fată de cele mai importante valute. Francul elveţian a fost cotat de banca centrală la 4,3287, euro și dolarul continuă să crească. Cursul anunţat de BNR pentru dolar a urcat joi la 3,8510 lei, în timp ce cursul pentru euro a depăşit 4,5 lei, cel mai ridicat din ultima săptămână.

Saltul brusc al francului se petrece ca urmare a unei decizii a Băncii Centrale a Elveției de a renunța la plafonul minim de 1,2 franci pentru un euro.

Avocat Cuculis Adrian executare

În aceste condiții, francul sare “peste noapte” de la cursul de 3,74 de miercuri la un curs de minim 5 lei pentru un franc.

Foarte mulți români sunt împrumutați în franci elvețieni, iar deprecierea leului în raport cu francul îi afectează în mod serios.

Din totalul românilor care au credite, 5% sunt împrumutați în franci elvețieni, spune consilierul BNR Adrian Vasilescu.

Pe piața interbancară, francul elvețian a ajuns chiar la 6,5 lei pentru un franc.

“Este o veste foarte neplăcută pentru zecile de mii de creditați în franci elvețieni”, spune avocatul Adrian Cuculis, specializat în procese legate de abuzurile băncilor.

Depreciere de 30% față de euro

Francul elveţian s-a apreciat joi cu 30% faţă de euro, atingând un nivel record, după ce banca centrală a Elveţiei a decis să renunţe la plafonul minim de schimb valutar, considerând că existenţa sa nu mai este justificată, potrivit Mediafax.

Francul se tranzacţiona la 92 de centime pentru un euro la Londra, la 9:53, după ce a atins nivelul record de 85,17 centime pentru un euro, relatează Bloomberg.

De asemenea, moneda elveţiană a crescut cu 26% faţă de dolar, la 81 de centime pe unitate.

Banca Naţională a Elveţiei a decis joi să renunţe la plafonul cursului de schimb de minimum 1,2 franci pe euro, măsură pe care instituţia a adoptat-o în luna septembrie 2011, pentru a proteja economia elveţiană de criza datoriilor suverane din zona euro.

LINK-UL pentru demararea proceselor ce vizeaza denominarea creditelor la momentul semnarii (Curs 1.9-2.2 Lei/Franc) AICI –  http://indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice/formular-inscriere-proces-colectiv-clauze-abuzive-denominare-transformare-credit-din-chfeuro-in-moneda-nationala-ron-impotriva-otp-bank-romania-s-a-clauze-abuzive-comision-administrare-acordar/

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/francul-elve-ian-a-trecut-de-pragul-de-5-lei_1610266.html#ixzz3OtQpSO9P
Follow us: @realitatea on Twitter

Clauzele abuzive vor fi demonstrate de catre Banca. Av. Cuculis Realitatea T.V

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

1)      Dispozițiile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că:

–        pe de o parte, se opun unei reglementări naționale potrivit căreia sarcina probei privind neexecutarea obligațiilor prevăzute la articolele 5 și 8 din Directiva 2008/48 revine consumatorului și,

–        pe de altă parte, se opun posibilității ca, din cauza unei clauze standard, instanța să fie obligată să considere că consumatorul a recunoscut deplina și corecta executare a obligațiilor precontractuale care îi incumbă creditorului, această clauză determinând astfel o răsturnare a sarcinii probei privind executarea obligațiilor menționate de natură să compromită efectivitatea drepturilor recunoscute de Directiva 2008/48.

2)      Articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat, pe de o parte, în sensul că nu se opune ca evaluarea bonității consumatorului să fie efectuată doar pe baza informațiilor furnizate de acesta din urmă, cu condiția ca informațiile respective să fie într‑un volum suficient și ca simple declarații ale consumatorului să fie însoțite de înscrisuri justificative, și, pe de altă parte, în sensul că nu impune creditorului să efectueze controale sistematice ale informațiilor furnizate de consumator.

3)      Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că, deși nu se opune ca creditorul să furnizeze explicații corespunzătoare consumatorului înainte de a fi evaluat situația financiară și nevoile acestuia din urmă, este posibil ca evaluarea bonității consumatorului să impună o adaptare a explicațiilor corespunzătoare furnizate, care trebuie comunicate consumatorului în timp util, anterior semnării contractului de credit, fără să dea însă naștere obligației de a întocmi un document specific.

avocat Cuculis 0722298011

Decizie a Curtii de Justitie a U.E care vine in ajutorul celor care se lupta cu clauzele abuzive din contractele de credit – Hotărârea în cauza C-449/13 CA Consumer Finance SA/Ingrid Bakkaus și alții Revine creditorului sarcina de a dovedi că și-a executat obligațiile precontractuale de informare și de verificare a bonității împrumutatului

CJUE. Credit de consum. Sarcina probei privind neexecutarea obligațiilor referitoare la informarea precontractuală nu poate reveni consumatorului

Dispozițiile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că:

–  pe de o parte, se opun unei reglementări naționale potrivit căreia sarcina probei privind neexecutarea obligațiilor prevăzute la articolele 5 și 8 din Directiva 2008/48 revine consumatorului și,

blah blah poop face

–  pe de altă parte, se opun posibilității ca, din cauza unei clauze standard, instanța să fie obligată să considere că consumatorul a recunoscut deplina și corecta executare a obligațiilor precontractuale care îi incumbă creditorului, această clauză determinând astfel o răsturnare a sarcinii probei privind executarea obligațiilor menționate de natură să compromită efectivitatea drepturilor recunoscute de Directiva 2008/48.

Articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat, pe de o parte, în sensul că nu se opune ca evaluarea bonității consumatorului să fie efectuată doar pe baza informațiilor furnizate de acesta din urmă, cu condiția ca informațiile respective să fie într‑un volum suficient și ca simple declarații ale consumatorului să fie însoțite de înscrisuri justificative, și, pe de altă parte, în sensul că nu impune creditorului să efectueze controale sistematice ale informațiilor furnizate de consumator.

Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că, deși nu se opune ca creditorul să furnizeze explicații corespunzătoare consumatorului înainte de a fi evaluat situația financiară și nevoile acestuia din urmă, este posibil ca evaluarea bonității consumatorului să impună o adaptare a explicațiilor corespunzătoare furnizate, care trebuie comunicate consumatorului în timp util, anterior semnării contractului de credit, fără să dea însă naștere obligației de a întocmi un document specific; a concluzionat CJUE în hotărârea pronunțată joi, 18 decembrie 2014, în cauza C‑449/13.
___
Articolul 5 din Directiva 2008/48, intitulat „Informații precontractuale”, prevede la alineatul (1) primul paragraf și la alineatul (6):
(1) Cu o perioadă rezonabilă de timp înainte ca un consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă, creditorul și, unde este cazul, intermediarul de credit furnizează consumatorului, pe baza termenilor și a condițiilor de creditare oferite de către creditor, precum și, dacă este cazul, a preferințelor exprimate și a informațiilor furnizate de către consumator, informațiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit. Aceste informații, furnizate pe hârtie sau pe alt suport durabil, sunt furnizate prin intermediul formularului «Informații standard la nivel european privind creditul de consum» care figurează în anexa II. Se consideră că creditorul a respectat cerințele de informare prevăzute la prezentul alineat și la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/65/CE în cazul în care a furnizat «informații standard la nivel european privind creditul de consum».

(6) Statele membre se asigură că creditorii și, unde este cazul, intermediarii de credit oferă consumatorului explicații corespunzătoare, pentru a‑i permite să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale și la situația sa financiară, unde este cazul, prin explicarea informațiilor precontractuale care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), caracteristicile esențiale ale produselor propuse și efectele exacte pe care le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecințele neplății din partea consumatorului. Statele membre pot adapta modul și măsura în care se acordă asistență, precum și identitatea părții care o acordă, la circumstanțele speciale ale situației în care este oferit contractul de credit, la persoana căreia îi este oferit și la tipul de credit oferit.”

Articolul 8 din această directivă, intitulat „Obligația de a evalua bonitatea consumatorului”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre se asigură că, înainte de încheierea unui contract de credit, creditorul evaluează, atunci când este cazul, bonitatea consumatorului pe baza unui volum suficient de informații obținute de la consumator și, dacă este necesar, pe baza consultării bazei de date relevante. Statele membre a căror legislație prevede obligația evaluării bonității consumatorilor de către creditori, pe baza consultării bazei de date relevante, pot menține această obligație.”

Bancile sunt obligate sa faca dovada informarii clientului asupra produsului cumparat.

Directiva 2008/48/CE prevede ca banca este obligata sa furnizeze informatii precontractuale unui client care intentioneaza sa contracteze un credit, inainte ca acesta sa semneze contractul, astfel incat clientul sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza. De asemenea, banca mai are obligatia de a pune la dispozitia clientului o fisa de informatii standard la nivel european privind creditul de consum si sa verifice bonitatea clientului.

Important! Dispozitiile directivei nu stabilesc norme referitoare la sarcina probei si la mijloacele de proba privind executarea obligatiilor care ii revin bancii.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit  printr-o hotarare in cauza C-449/13, ca bancii ii revine sarcina de a dovedi ca si-a executat obligatiile precontractuale de informare a clientului, precum si de verificare a bonitatii acestuia, se mentioneaza intr-un comunicat publicat pe site-ul institutiei.

Decizia CJUE vine in conditiile in care o instanta din Franta a sesizat Curtea cu cateva intrebari preliminare in doua litigii.

IMG_0004

Concret, in cadrul a doua litigii din Franta, mai multe persoane nu au mai putut sa ramburseze ratele lunare la credite, iar banca a solicitat rambursarea imediata a sumelor imprumutate si a dobanzilor. Insa in instanta, banca nu a prezentat nici fisa de informatii precontractuale care trebuia predata imprumutatilor, nici vreun alt inscris care sa permita justificarea faptului ca si‑a indeplinit fata de acestia obligatia de informare si de verificare a bonitatii lor.

Desi banca nu a prezentat probe cu care sa demonstreze ca si-a informat clientii, totusi, intr-unul dintre litigii, contractul de credit cuprinde o clauza standard in care imprumutatul recunoaste ca a primit si a luat cunostinta de fisa de informatii standard la nivel european.

In celalalt litigiu, imprumutatul nu a furnizat bancii inscrisuri justificative privind situatia sa financiara.

In aceste conditii, tribunalul francez a adresat CJUE, printre altele, urmatoarele intrebari preliminare:

  • Directiva 2008/48/CE trebuie interpretata in sensul ca banca are obligatia de a face dovada executarii corecte si depline a obligatiilor care ii revin in momentul incheierii si executarii unui contract de credit si care rezulta din dreptul national de transpunere a directivei?;
  • Directiva 2008/48/CE se opune ca dovada executarii corecte si depline care ii revine creditorului sa poata fi facuta exclusiv prin intermediul unei clauze standardcare figureaza in contractul de credit, avand ca obiect recunoasterea de catre consumator a executarii obligatiilor creditorului, nesustinuta de documentele emise de creditor si predate imprumutatului?;
  • Art. 8 din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca verificarea bonitatii consumatorului sa fie efectuata doar in baza informatiilor furnizate de consumator, fara un control efectiv al acestor informatii prin alte elemente?.

Sarcina de a dovedi neindeplinirea obligatiilor precontractuale nu ii revine clientului

Avand in vedere intrebarile adresate, CJUE a analizat spetele si a stabilit ca dispozitiile Directivei 2008/48/CE se opun unei reglementari nationale potrivit careia sarcina probei privind neexecutarea obligatiilor precontractuale revine consumatorului, se arata in hotararea Curtii.

Mai mult decat atat, aceleasi prevederi se opun posibilitatii ca, din cauza unei clauze standard, instanta sa fie obligata sa considere ca imprumutatul a recunoscut ca banca si-a indeplinit obligatiile precontractuale.

De asemenea, art. 8 alin.(1) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca evaluarea bonitatii consumatorului sa fie efectuata doar pe baza informatiilor furnizate de acesta din urma, cu conditia ca informatiile respective sa fie suficiente si ca simplele declaratii ale consumatorului sa fie insotite de inscrisuri justificative. In plus, prevederile nu impun creditorului sa efectueze controale sistematice ale informatiilor furnizate de consumator.

CJUE: O banca trebuie sa fie constienta de necesitatea de a pastra probe care sa demonstreze ca si-a indeplinit obligatiile

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a constatat ca directiva nu precizeaza cui ii revine sarcina de a dovedi ca banca si-a executat obligatiile de informare si de verificare a bonitatii.

In lipsa unei reglementari europene in materie, modalitatile care trebuie sa asigure protectia drepturilor conferite justitiabililor de legislatia UE sunt stabilite de legile interne ale fiecarui stat membru, dar cu conditia ca acestea sa nu fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor situatii similare din dreptul intern (principiul echivalentei). In plus, normele interne nu trebuie sa faca imposibila in practica sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de directiva (principiul efectivitatii), se mentioneaza in comunicat.

Avand in vedere aceste aspecte, Curtea considera ca principiul efectivitatii ar fi compromis daca sarcina probei privind neexecutarea obligatiilor creditorului ar reveni consumatorului, pentru ca acesta nu dispune de mijloace care sa ii permita sa demonstreze ca banca nu i-a furnizat informatiile prevazute si nu a verificat bonitatea sa.

In schimb, principiul efectivitatii este garantat in cazul in care creditorul este obligat sa justifice in fata instantei executarea adecvata a obligatiilor sale precontractuale, explica CJUE.

In plus, instanta europeana subliniaza ca o banca diligenta trebuie sa fie constienta de necesitatea de a colecta si de a conserva probe privind executarea obligatiilor sale de a furniza informatii si explicatii.

In ceea ce priveste clauza standard cuprinsa in contractul de credit, care arata ca imprumutatul recunoaste ca a primit si a luat cunostinta de fisa de informatii standard la nivel european, aceasta nu poate permite creditorului eludarea obligatiilor sale, a decis CJUE.

Clauza standard constituie un indiciu in sustinerea caruia creditorul trebuie sa aduca unul sau mai multe elemente de proba relevante.

Totodata, CJUE constata ca directiva confera o marja de apreciere creditorului pentru a stabili daca informatiile de care dispune sunt sau nu sunt suficiente pentru a atesta bonitatea consumatorului si daca este necesara o verificare prin intermediul altor elemente.

“Astfel, creditorul poate, in functie de imprejurarile spetei, fie sa se multumeasca cu informatiile care ii sunt furnizate de consumator, fie sa considere ca este necesar sa obtina confirmarea acestor informatii (un control al informatiilor furnizate de consumator nefiind astfel sistematic), avand in vedere ca simple afirmatii nesustinute facute de un consumator nu pot fi, in sine, calificate ca fiind suficiente daca nu sunt insotite de inscrisuri justificative”, se mentioneaza in comunicat.

Important! Curtea nu solutioneaza litigiul national, iar instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.|

 

Ce informatii precontractuale trebuie sa furnizeze banca?

Dispozitiile directivei europene care stabilesc ca banca este obligata sa-i furnizeze clientului informatii precontractuale si sa verifice capacitatea de plata a acestuia sunt transpuse si in legislatia noastra.

OUG nr. 50/2010 prevede ca banca, pe baza clauzelor si a conditiilor de creditare, precum si in functie de preferintele exprimate si de informatiile primite de la client, trebuie sa-i furnizeze acestuia informatiile necesare care sa ii permita sa compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informata atunci cand va semna contractul de credit.

In acest sens, banca ii va oferi clientului un formular numit “Informatii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori” cu cel putin 15 zile inainte de incheierea unui contract sau de acceptarea unei oferte, se precizeaza in OUG nr. 50/2010. Termenul poate fi redus cu acordul scris al clientului.

Formularul standard trebuie sa contina, printre altele, urmatoarele informatii:

  • tipul de credit;
  • identitatea si adresa sediului social si a punctului de lucru al bancii;
  • valoarea totala a creditului si conditiile care guverneaza tragerea;
  • durata contractului de credit;
  • rata dobanzii aferente creditului;
  • conditiile care guverneaza aplicarea ratei dobanzii aferente creditului, formula de calcul al ratei dobanzii, precum si termenele, conditiile si procedura pentru modificarea ratei dobanzii aferente creditului;
  • dobanda anuala efectiva (DAE) si valoarea totala platibila de catre client, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care mentioneaza toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective;
  • suma, numarul si frecventa platilor care vor fi efectuate de catre client si, dupa caz, ordineaza in care platile vor fi alocate pentru rambursarea diferitelor solduri restante cu rate diferite ale dobanzii aferente creditului;
  • comisioanele de administrare;
  • existenta taxelor, onorariilor si costurilor pe care clientul trebuie sa le plateasca in legatura cu incheierea, publicitatea si/sau inregistrarea contractului de credit si a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;
  • obligatia, dupa caz, de a incheia un contract privind un serviciu accesoriu aferent unui contract de credit, in special o asigurare;
  • rata dobanzii aplicabile in cazul ratelor restante, masurile pentru ajustarea acesteia si orice alte costuri intervenite in caz de nerespectare a contractului;
  • o avertizare privind consecintele neefectuarii paltilor;
  • garantiile solicitate;
  • existenta sau lipsa dreptului de retragere;
  • dreptul de rambursare anticipata;

In plus, pe langa acesta formular, clientul poate sa solicite si sa primeasca gratuit un exemplar din proiectul de contract de credit.

Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii
www.indrumari-juridice.eu
BLOG – www.indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice
http://indrumarijuridice.forumest.ro
Tel: 031.412.48.88 0722.298.011

 

BCR S.A si clauzele abuzive din contratele bancare, inceputul de an vine cu comunicari bune. Dobanda calculata de BCR. SA pentru contractul de credit din 2006 a fost declarata abuziva. Vedeti sentinta aici,

Ce inseamna pana la urma dobanda abuziva a BCR si de ce nu este ea eliminata din toate contractele dupa modelul dat de ICCJ, instanta suprema in Romania.

Raspunsul este unu cat se poate de evident. In primul rand fiecare complet de judecata si in esenta fiecare judecator decide dupa cum ii dicteaza ratiunea sau alte aspecte.

Prin urmare,  Legea nr. 193/2000, art. Directiva 93/13 În cazul în care prin acţiune se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind mecanismul de modificare a dobânzii şi a comisioanelor dintr-un contract de credit, instanţa trebuie, în virtutea principiului rolului activ, să stabilească dacă acestea sunt exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil, dacă lipsa unei asemenea exprimări nu înseamnă, de fapt, lipsa negocierii şi existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi încălcarea exigenţelor bunei-credinţe prin introducerea acestor clauze, lipsa unei astfel de analize echivalând cu o nedeplină lămurire a situaţiei de fapt care atrage sancţiunea casării hotărârii pronunţate.

Faptul că marja fixă, în ce priveşte dobânda şi comisioanele, diferă de la un contract la altul, nu poate conduce la concluzia că aceste contracte au fost negociate, când de fapt, aşa după cum am arătat mai sus, trebuia analizat, pe fiecare contract sau pe categorii de contracte, dacă anumite clauze, anume cele care reglementează mecanismele de evoluţie în timp a modului de calcul a acestor componente ale costului contractului, sunt formulate într-un limbaj clar şi inteligibil, pentru a putea fi considerate sau nu abuzive.

Sub acest aspect, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere dacă elementele externe, indicate ca şi factor modificator al cuantumului dobânzilor şi comisioanelor, erau reglementate în mod clar, astfel încât, fiecare dintre reclamanţi să poată determina, în calitate de consumator (adică ţinând cont de faptul că el nu este un specialist), evoluţia acestui element de cost, dar şi dacă nu cumva, prin modul de formulare, evoluţia acestui component al costului era lăsată la liberul arbitru al specialistului, adică al băncii.

Aceste aspecte au fost transate in mod irevocabil de mai multe instante din Romania, insa in mod cert pentru a putea indica cu precizie si elimina din contractul personal, modul abuziv de calcul al dobanzii, trebuie ca fiecare justitiabil,(imprumutat al bancii) sa actioneze in instanta si sa solicite aceste aspecte.

 

Vedeti decizia mai jos cat si formularul pentru inscrierea in procesele ce vizeaza aceste aspecte:  FORMULAR PROCESE COLECTIVE/INDIVIDUALE

decizie castigata clauze abuzive bcr

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Av. Cuculis Adrian

Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii
www.indrumari-juridice.eu
BLOG – www.indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice
http://indrumarijuridice.forumest.ro
Tel: 031.412.48.88 0722.298.011