Evaziunea Fiscala Si Ce Fapte Te Pot Trimite Dupa Gratii – avocat drept penal

Opt ani după gratii pentru sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale

Legea evaziunii fiscale prevede o pedeapsă între doi și opt ani de închisoare pentru faptele săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Mai exact, printre acestea se numără ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile (sau în alte documente legale) a unor operațiuni comerciale efectuate, precum și a veniturilor realizate, dar și evidențierea în contabilitate a unor operațiuni fictive.

De asemenea, până la opt ani de închisoare riscă și cei care distrug sau ascund acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat / aparatelor de marcat electronice fiscale, respectiv memorii ale unor mijloace de stocare a datelor sau care se sustrag de la controale (financiare, fiscale sau vamale) prin nedeclararea, declararea fictivă sau declararea inexactă a sediilor principale sau secundare.

Aceeași pedeapsă le poate fi aplicată și contribuabililor care execută evidențe contabile duble prin folosirea unor înscrisuri sau a altor mijloace de stocare a datelor, precum și cei care substituie, degradează sau înstrăinează bunurile care le-au fost sechestrate.

Atenție! În cazul în care prejudiciul produs, pentru oricare dintre aceste fapte amintite mai sus, depășește valoarea de 100.000 de euro (echivalentul în lei), pedeapsa se majorează cu cinci ani, astfel încât cei care le comit riscă între șapte și 13 ani de închisoare. În schimb, pentru prejudiciile care depășeșc echivalentul în lei a 500.000 de euro, pedeapsa se majorează cu șapte ani și ajunge să fie încadrată între nouă și 15 ani, potrivit Legii evaziunii fiscale.

Legea evaziunii fiscale conține și câteva prevederi referitoare la reducerea pedepselor șicondițiile în care acest lucru este posibil. Astfel, în situația în care inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele pedepsei se reduc la jumătate. Cu toate acestea, este bine de menționat că un contribuabil nu mai poate beneficia de reducerea pedepselor, dacă s-a mai folosit de aceste prevederi în ultimii cinci ani.

Patronii care nu virează la stat impozitele reținute la sursă nu mai ajung după gratii

Până în luna august a anului trecut, când o decizie a Curții Constituționale (CCR) a modificat Legea evaziunii fiscale, plătitorii de venituri care rețineau la sursă impozite sau contribuții și nu le virau la stat în cel mult 30 de zile de la scadență erau pedepsiți cuînchisoare de la un an la șase ani.

În prezent, însă, patronii sau administratorii de firme care nu plătesc la timp impozitele și contribuțiile reținute angajaților lor ca stopaj la sursă pot fi, cel mult, amendați contravențional.

Prin Decizia CCR nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, Curtea a constatat că legea nu definea noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”. Concret, norma care incrimina infracțiunea de evaziune fiscală nu întrunea condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate și încălca astfel prevederile cuprinse în art. 1 alin (5) din Constituție, care consacra principiul legalității.

Cu alte cuvinte, de aproape un an, patronii și administratorii firmelor care rețin, dar nu virează la stat contribuțiile și impozitele de la angajați riscă cel mult o amendă. Aceasta variază direct proporțional cu sumele datorate de debitor la bugetul de stat, se arată în Codul de procedură fiscală.

Concret, actul normativ citat prevede că „reținerea și nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă” reprezintă contravenție, iar amenzile diferă în funcție de calitatea persoanei obligate să aplice reținerea la sursă, dar și de cuantumul sumei de plată la stat. Astfel, faptele sunt sancționate astfel:

  • cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele juridice, dacă obligațiile fiscale sustrase la plată sunt de până la 50.000 lei inclusiv;
  • cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, dacă obligațiile fiscale sustrase la plată sunt cuprinse între 50.000 lei și 100.000 lei inclusiv;
  • cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, dacă obligațiile fiscale sustrase la plată sunt mai mari de 100.000 lei.

Evazioniștii plătesc dobânzi şi penalităţi de întârziere la sumele datorate

Pe lângă decizia CCR amintită anterior, o altă decizie importantă a fost luată anul trecut și de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța supremă a stabilit, printr-o decizie publicată în luna noiembrie, că persoanele condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală au obligația să plătească sume reprezentând obligația fiscală principală datorată și sume reprezentândobligațiile fiscale accesorii datorate.

In situația condamnării inculpaților pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, conform Legii nr. 241/2005, instanțele de judecată care soluționează latura civilă, în aplicarea principiului disponibilității, trebuie să dispună obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat cu dobânzi și penalități de întârziere, calculate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

Creanțele fiscale sunt definite de către Codul de procedură fiscală ca fiind „drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal”. Actul normativ mai prevede că din raporturile de drept material fiscal rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, incluzând:

  • dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat;
  • dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri la bugetul general consolidat, denumite creanțe fiscale principale;
  • dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau a majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.

Legislația în vigoare stabilește că, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități de întârziere.

În ceea ce privește dobânzile, acestea reprezintă, conform art. 120 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, „echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale, ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv”.

Pe de altă parte, penalitățile de întârziere reprezintă „sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *