Executarea silita a minorilor si masurile luate impotriva minorilor

3.3 Executarea silita a masurilor privitoare la minori:

In esenta, atunci cand un parinte nu respecta dispozitiile instantei de judecata sau masurile stabilite printr-o intelegere notariala referitoare la un copil, celalalt parinte are la indemana cateva solutii juridice, intre care cel mai des uzitata este recurgerea la executarea silita.

Prin definitie, intr-un caz de alienare parentala nerespectarea masurilor va avea la baza refuzul copilului. Parintele debitor “ar vrea” sa respecte masurile stabilite, dar se afla in imposibilitate nu din propria-i vointa, ci pentru ca minorul “nu doreste” ori “refuza” sa respecte masurile.

De exemplu, programul de relatii personale stabilit in favorea parintelui creditor nu se va respecta, pentru ca minorul va refuza sa petreaca timp alaturi de acesta.

Intr-o astfel de situatie, dapa eforturile executorului si ale Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (care ajunge sa fie implicata obligatoriu in caz intr-o astfel de ipoteza), se ajunge, in final, dupa multe luni in care se desfasoara diverse proceduri, strict la santionarea financiara a parintelui debitor, in sensul ca o instanta de judecata va stabili o amenda in sarcina acestuia.

Uneori, executorul judecatoresc va decide si formularea unei plangeri penale impotriva parintelui debitor pentru nerespectarea masurilor, chestiune care se incheie, in cel mai rau caz pentru parintele debitor, cu amendarea (penala) a acestuia (infractiunea prevede si pedeapsa cu inchisoarea, insa, noi nu am intalnit inca, in practica noastra, o astfel de masura pentru un caz de alienare parentala).

Cu alte cuvinte, daca este vorba despre un caz de alienare parentala si daca parintele debitor este suficient de ferm in pozitia sa, cel mai probabil rezultat negativ pentru el al procedurii de executare silita va fi suportarea unor consecinte de ordin financiar.

Uneori, dar extrem de rar, dupa mai multe cicluri de executare silita (care se vor intinde oricum, pe cativa ani de zile), este posibil ca parintele debitor sa riste un litigiu prin care sa fie solicitata decaderea sa din drepturile parintesti.

In timp, este perfect posibil (astfel se si intampla in practica) ca parintele alienat sa nu aiba suficiente resurse de timp, resurse financiare sau energie pentru a urmari, in mod constant si dedicat, o procedura de executare silita de acest tip. Iar, daca o face, dar parintele alienator a fost suficient de dedicat la randul sau mentinerii situatiei de alienare parentala, este foarte probabil ca relatia cu copilul sa fie ireparabila la momentul, oricum incert, in care eforturile de executare silita vor da vreun rod.

Singura sansa reala a parintelui alienat esta ca, pe parcursul procedurii de executare silita, parintele alienator sa isi epuizeze inainte sa proprile-i resurse de bani, timp si energie si, astfel, sa cedeze si sa renunte la comportamentul alienator.

Prin urmare, executarea silita in formulare actuala este axata mai degraba pe sanctiunii indreptate asupra parintelui alienator si nu pe solutii concrete de remediere a relatiei disfunctionale existente intre copil si parintele alienat.

Toata aceasta posibila desfasurare viitoare a procedurii de executare silita este usor de intuit (sau poate fi usor aflata din discutiile cu un alti parinti implicati in situatii similare sau chiar de pe internet) de catre un parinte alienator, sens in care acesta nu poate fi decat incurajat in a-si continua strategia de alienare pe termen lung.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *