Legea RCA 132 din 2017 – Avocat Cuculis

Parlamentul României
LEGE nr. 132 din 31 mai 2017
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru
prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi
tramvaie
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 431 din data de 12 iunie 2017
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I: Obiectul şi domeniul de aplicare
Art. 1: Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementează:
a) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor
prin accidente de vehicule şi de tramvaie, denumită în continuare asigurare RCA;
b) domeniul de aplicare a asigurării RCA, respectiv persoanele care au obligaţia să
încheie contracte RCA şi excepţiile de la această obligaţie, limitele teritoriale de
aplicare, limitele de răspundere, obligaţiile asiguratului, obligaţiile asigurătorului
RCA, riscurile acoperite şi excluderile, elementele privind stabilirea şi plata
despăgubirilor, verificarea asigurării RCA, facilităţile şi penalizările aplicabile
asiguraţilor şi asigurătorilor;
c) organizarea şi funcţionarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România,
denumit în continuare BAAR.
Art. 2: Definiţii
Termenii şi expresiile utilizaţi/utilizate în prezenta lege au înţelesul prevăzut la art. 1
alin. (2) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de
asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, precum şi următoarele
semnificaţii:
1. accident de vehicule – eveniment în care a fost implicat cel puţin un vehicul în
urma căruia au rezultat prejudicii materiale şi/sau vătămarea sănătăţii şi a integrităţii
corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane;
2. Acord multilateral – acordul între birourile naţionale ale asigurătorilor din statele
membre ale Uniunii Europene sau părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European
şi ale altor state asociate Uniunii Europene încheiat pentru punerea în aplicare a
prevederilor art. 2 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte
controlul asigurării de răspundere civilă auto, intrat în vigoare pentru biroul naţional
auto din România în baza Deciziei Comisiei 2007/482/CE;
3. asigurare facultativă – asigurare în care raporturile dintre asigurat şi asigurător şi
drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare;
4. asigurat – proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sau unui tramvai a cărui
răspundere civilă delictuală este preluată contractual de un asigurător RCA în baza
contractului RCA valabil pentru prejudiciile produse terţelor persoane din accidente
de vehicule/tramvaie;
5. asigurat cu risc ridicat – persoana care pe baza încadrării în clasele de risc pentru
care cel puţin 3 asigurători RCA ofertează un tarif de primă de N ori mai mare decât
tariful de referinţă calculat de către BAAR; factorul “N” este stabilit de către BAAR,
cu aprobarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este calculat pentru un vehicul
cu aceleaşi caracteristici tehnice cu cele ale vehiculului pentru care se solicită
asigurarea, precum şi pentru aceeaşi clasă de bonus-malus a
asiguratului/utilizatorului; caracteristicile tehnice ale vehiculelor se vor raporta la
capacitatea cilindrică, cu excepţia vehiculelor cu motoare electrice, caz în care se va
ţine seama de puterea acestora;
6. asigurător RCA – asigurător autorizat să practice asigurare RCA;
7. avizarea daunei – notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată,
asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat;
notificarea trebuie să fie însoţită de documentele necesare stabilirii răspunderii
asigurătorului RCA;
8. birou naţional auto – organizaţie profesională constituită în conformitate cu
Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport
rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru
Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi care grupează societăţile de asigurare care
sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto;
9. BAAR – asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de
asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social,
care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi care
îndeplineşte atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor,
de organism de compensare, de centru de informare, precum şi alte atribuţii conferite
prin lege;
10. bonus/malus – sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de
bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele
de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în funcţie de istoricul
de daunalitate al acestuia în perioada de referinţă;
11. Carte Verde – document internaţional de asigurare emis în numele biroului
naţional auto, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată
de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul
Comisiei economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
12. cerere de despăgubire – documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul
formulează către asigurătorul RCA sau către BAAR pretenţiile de despăgubire;
13. contract RCA – contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie
pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie, a cărui
încheiere se constată prin poliţa de asigurare RCA, care atestă existenţa asigurării de
răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule;
condiţiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta lege şi de
reglementările Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F.,
emise în aplicarea acesteia; forma şi conţinutul contractului RCA se stabilesc prin
reglementări ale A.S.F.;
14. contractant – persoana care încheie contractul RCA şi care se obligă faţă de
asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare;
15. corespondent – persoana pe care biroul naţional auto din România o desemnează
pentru a reprezenta unul sau mai mulţi asigurători din străinătate, membri ai altor
birouri naţionale auto, pentru soluţionarea cererilor de despăgubire formulate de
persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României prin
intermediul unor vehicule asigurate RCA de asigurătorii respectivi;
16. daună totală economică – situaţia unui vehicul sau unui bun avariat a cărui
valoare de reparaţie depăşeşte valoarea de piaţă a acestuia;
17. decontare directă – serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii
RCA a propriilor asiguraţi, care se ofertează obligatoriu de către asigurator, iar
achiziţia acestuia este opţională de către asigurat;
18. limitele teritoriale de aplicare ale asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule:
a) teritoriul României;
b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părţi la Acordul
privind Spaţiul Economic European, denumite în continuare state membre, şi
teritoriul Confederaţiei Elveţiene;
c) teritoriile statelor situate între două state care leagă direct două state membre ale
Uniunii Europene, în care nu există birou naţional auto;
d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naţionale auto care au semnat
Acordul multilateral;
19. mandatar – orice persoană fizică sau juridică împuternicită în condiţiile legii să
reprezinte interesele persoanei prejudiciate în raporturile acesteia cu asigurătorul
RCA şi cu unitatea reparatoare auto;
20. persoană prejudiciată – persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru
prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA;
21. poliţa de asigurare RCA – documentul prin care se constată încheierea
contractului de asigurare RCA şi se atestă existenţa asigurării de răspundere civilă
pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie;
22. prejudiciu – efectul negativ suferit de către persoana prejudiciată prin producerea
unui risc acoperit printr-un contract RCA;
23. răscumpărare – prejudiciul suportat de către asigurat în condiţiile prezentei legi
şi ale contractului de asigurare RCA;
24. tarif de referinţă – prima de asigurare cu caracter orientativ determinată pe baza
datelor statistice de la nivelul pieţei de asigurări RCA. Tariful de referinţă se
calculează conform formulei:
T.ref = PR x (1+IBNR) x (1+f)t x (1 + i)t
/(1-Ch-P) x (1-BM), în care:
PR = prima de risc = dauna medie (Dm) x frecvenţa medie (Fm), rezultate pe baza
datelor statistice;
IBNR = factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau
insuficient avizate;
f = rata anuală de modificare a frecvenţei daunei, pe baza datelor statistice;
i = rata anuală de modificare a inflaţiei (severităţii) daunelor, pe baza datelor
statistice;
t = diferenţa în ani dintre data medie de apariţie a daunelor din perioada de aplicare
a tarifului de referinţă şi data medie de apariţie a daunelor din perioada de analiză;
Ch = cheltuielile asigurătorului determinate la valoare medie exprimat ca procent din
prima brută;
P = marja de profit exprimată ca procent din prima brută;
BM = încărcare datorită aplicării sistemului bonus-malus;
Dm şi Fm sunt factori raportaţi la ultimii 5 ani;
25. teritoriul în care staţionează în mod obişnuit vehiculul:
a) teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuţă de înmatriculare sau înregistrare,
fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau
b) în cazurile în care nu există înmatriculare/înregistrare pentru un anumit tip de
vehicul, dar vehiculul are un contract RCA ori un semn distinctiv similar plăcuţei de
înmatriculare/înregistrare, teritoriul statului în care s-a eliberat contractul RCA sau
semnul respectiv; sau
c) în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există plăcuţă de
înmatriculare/înregistrare, contract RCA şi nici vreun semn distinctiv, teritoriul
statului în care proprietarul vehiculului este rezident permanent; sau
d) în cazul în care vehiculul nu are plăcuţă de înmatriculare/înregistrare sau are o
plăcuţă care nu corespunde ori nu mai corespunde cu vehiculul şi a fost implicat întrun
accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluţiona
cererea de despăgubire de către biroul naţional auto sau organismul de plată a
despăgubirilor;
26. unitate reparatoare auto – persoană juridică care are înscris ca obiect de
activitate executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie a vehiculelor şi este
autorizată pentru aceste activităţi; pentru reparaţiile efectuate pe teritoriul României
autorizaţia este eliberată de către Regia Autonomă “Registrul Auto Român”, conform
legii;
27. vehicul – mijloc de transport cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe
uscat, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, pentru care
în România există obligaţia legală de înmatriculare sau înregistrare, cu excepţia celor
care se deplasează pe şine, altele decât tramvaiele, bicicletelor sau vehiculelor cu
tracţiune animală;
28. utilizator – persoană fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă
dreptul de folosinţă asupra acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de
închiriere, contract de leasing sau alt act întocmit în condiţiile legii.
Art. 3: Obligativitatea încheierii contractului RCA
Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau
înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile
de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în
limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18.
Art. 4: Excepţii de la obligaţia încheierii contractului RCA
Nu sunt obligate să încheie un contract RCA persoanele fizice şi juridice care utilizează
vehicule exclusiv în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor,
organizate legal; pentru riscurile ce derivă din aceste activităţi, proprietarii de
vehicule sau organizatorii competiţiei se pot asigura facultativ.
CAPITOLUL II: Dispoziţii generale privind contractul RCA
Art. 5: Încheierea contractului RCA
(1)Contractul RCA se încheie pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 12 luni, multiplu
de o lună, în funcţie de opţiunea asiguratului.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), contractul RCA se poate încheia pe o
perioadă mai mică de o lună în următoarele situaţii:
a)pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre ale Spaţiului
Economic European şi Confederaţiei Elveţiene pentru care se solicită asigurarea în
vederea importului în România, pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data
dobândirii proprietăţii, dovedită cu documente justificative;
b) pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile;
c) pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru circulaţie, pe perioade de
30 de zile, dar cumulat nu mai mult de 90 de zile.
(3) Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate conform acordului dintre
asigurat şi asigurătorul RCA. Contractul RCA produce efecte şi în cazul în care rata
primei de asigurare nu a fost plătită la termenul convenit între
asigurat/contractant/utilizator şi asigurătorul RCA, dacă asigurătorul RCA nu şi-a
exercitat dreptul de reziliere a contractului RCA. Contractul RCA constituie titlu
executoriu pentru ratele scadente şi neachitate.
(4) Asigurarea RCA produce efecte în baza prevederilor prezentei legi, a
reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea acesteia, precum şi a încheierii
contractului RCA între asigurat şi un asigurător RCA, emis inclusiv prin mijloace
electronice, conform reglementărilor A.S.F.
(5) Părţile pot conveni şi includerea altor clauze suplimentare faţă de cele stabilite
prin prezenta lege şi prin reglementările emise de A.S.F. în aplicarea acesteia, cu
excepţia celor care restrâng drepturile persoanei prejudiciate.
(6) Asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare asigurătorului RCA, iar
asigurătorul RCA se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească
despăgubirea terţului prejudiciat, în condiţiile legii şi ale contractului de asigurare.
(7) La încheierea contractului RCA şi pe parcursul derulării acestuia asiguratul are
obligaţia să permită asigurătorului RCA accesul în baza de date cu asigurările
obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, la evidenţa
accidentelor şi a cererilor de despăgubire anterioare şi să furnizeze informaţiile
solicitate de asigurătorul RCA pentru evaluarea riscului şi calculul primei de asigurare,
stabilite prin reglementări A.S.F.
(8) Răspunderea asigurătorului RCA începe:
a) din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea contractului RCA anterior,
pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în
ultima zi de valabilitate a acesteia;
b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA, pentru persoanele
care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul încheierii noii asigurări;
c) din momentul eliberării contractului de asigurare, dar nu mai devreme de data
intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării
vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie
înmatriculate/înregistrate.
(9) În situaţia în care informaţiile furnizate de asigurat nu sunt reale la momentul
încheierii contractului RCA, prima de asigurare poate fi recalculată şi modificată de
asigurătorul RCA după notificarea prealabilă a asiguratului.
(10) În cazul prevăzut la alin. (9), dacă asiguratul nu îşi exprimă acordul cu privire
la modificarea condiţiilor contractuale, acesta poate denunţa contractul RCA în
termen de 20 de zile de la data primirii notificării.
(11) Pentru menţinerea clasei de bonus/malus, prin contractul RCA părţile pot
conveni posibilitatea răscumpărării, respectiv suportarea de către asigurat a
contravalorii despăgubirii corespunzătoare evenimentului, asiguratul compensând
asigurătorului RCA cuantumul acesteia, ulterior achitării despăgubirii cuvenite
persoanei prejudiciate.
Art. 6: Contractul RCA
(1) Contractul RCA conţine informaţii privind: numărul şi data încheierii contractului,
părţile contractului RCA, perioada de valabilitate, limitele maxime de răspundere
stabilite de către asigurătorul RCA, prima de asigurare, numărul ratelor, scadenţa
ratelor, intermediarul, clasa bonus/malus, numărul de înmatriculare/înregistrare şi
numărul de identificare a vehiculului, precum şi statele în care acest document are
valabilitate.
(2) Asigurătorii RCA solicită informaţiile necesare pentru evaluarea riscului, conform
propriilor criterii stabilite în tariful de primă şi verifică corectitudinea informaţiilor
privind datele de identificare şi tehnice ale vehiculului, datele
proprietarului/utilizatorului acestuia.
(3) Asigurătorii RCA îşi asumă răspunderea pentru toate contractele RCA, inclusiv
pentru cele alocate de către BAAR conform art. 19 alin. (2), precum şi pentru erorile
sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA fie direct, fie prin intermediarii
în asigurări, definiţi conform Legii nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea
intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform
reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:
a) pentru prejudicii materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de
numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru
accidente, la un nivel de 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei
valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României;
b) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de
6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
(5) Limitele de răspundere sunt revizuite din 5 în 5 ani, în funcţie de evoluţia indicelui
european al preţurilor de consum (IEPC) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 2.494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizaţi ai
preţurilor de consum şi sunt prevăzute în reglementările A.S.F.
(6) Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului care a încheiat un
contract RCA pe perioada suspendării dreptului de circulaţie al vehiculului conform
prevederilor legale sau pe perioada imobilizării vehiculului, cu obligaţia depunerii
plăcuţelor de înmatriculare/înregistrare la autoritatea care le-a eliberat. Procedura
suspendării şi a cazurilor de imobilizare se stabileşte prin reglementări comune ale
Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Transporturilor, A.S.F. şi Ministerului
Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.
(7) Asiguratul are obligaţia ca, pe toată durata suspendării contractului RCA, să
imobilizeze vehiculul într-un spaţiu privat, în afara domeniului public. Neîndeplinirea
acestei obligaţii este asimilată cu încălcarea obligaţiei de asigurare şi neîndeplinirea
obligaţiei de a depune plăcuţele de înmatriculare şi se sancţionează contravenţional
conform art. 37 alin. (9).
(8) Contractul RCA dă dreptul persoanei prejudiciate, în cazul producerii unui
prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărei unităţi
reparatoare auto, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere din partea
asigurătorului RCA sau a unităţii reparatoare auto, care ar putea să-i influenţeze
opţiunea.
(9) În aplicarea prevederilor alin. (8) contractul RCA va cuprinde o clauză potrivit
căreia, în cazul producerii unei daune, persoana prejudiciată să se poată adresa
pentru efectuarea reparaţiei oricărui operator economic care desfăşoară activităţi de
reparaţii ale autovehiculelor, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere
care ar putea să-i influenţeze opţiunea.
CAPITOLUL III: Încetarea contractului RCA şi asigurarea multiplă
Art. 7: Încetarea contractului RCA
Contractul RCA încetează:
a) la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA referitor la
transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoţită de documente
justificative;
b) la data la care vehiculul este radiat din circulaţie;
c) la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA.
Art. 8: Desfiinţarea şi denunţarea contractului RCA
(1)Contractul RCA se desfiinţează de drept dacă:
a) riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă înainte de a se
naşte obligaţia asigurătorului RCA;
b) producerea riscului asigurat a devenit imposibilă după naşterea obligaţiei
asigurătorului RCA.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi la art. 7 lit. a) şi b), atunci când asiguratul a
plătit integral sau în rate prima de asigurare, acesta este îndreptăţit să o recupereze
proporţional cu perioada neexpirată a contractului RCA, dacă nu s-au plătit sau nu se
datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a
asigurării. În cazul în care asigurătorul RCA este ulterior obligat la plata unor
despăgubiri pentru evenimente acoperite prin contractul RCA, asigurătorul RCA este
îndreptăţit să recupereze de la asigurat prima de asigurare restituită acestuia, la
cerere.
(3) Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor
contracte RCA cu alţi asigurători RCA şi poate opta pentru menţinerea în vigoare a
unui singur contract RCA. Dreptul de opţiune se exercită o singură dată pe perioada
unui an calendaristic şi poate opta pentru rezilierea contractelor cu data de intrare în
vigoare ulterioară primului contract RCA încheiat.
Art. 9: Asigurarea RCA multiplă
(1) În cazul în care, pentru acelaşi vehicul, la data producerii accidentului, existau
mai multe contracte RCA valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către
toţi asigurătorii RCA.
(2) Despăgubirea se plăteşte integral de către asigurătorul RCA la care s-a adresat
persoana prejudiciată, urmând ca ulterior asigurătorul RCA în cauză să se îndrepte
împotriva celorlalţi asigurători RCA pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită
în numele acestora.
(3) Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor
contracte RCA cu alţi asigurători RCA şi poate opta pentru menţinerea în vigoare a
unei singure poliţe.
CAPITOLUL IV: Scopul asigurării RCA
Art. 10: Prevederi generale
(1) În baza unei prime unice, asigurarea RCA acoperă prejudicii produse terţilor prin
accidente de vehicule şi de tramvaie.
(2) Asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terţilor prin
accidente de vehicule şi de tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de aceştia în procesul
civil, în conformitate cu:
a) nivelul impus de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia s-a produs
accidentul sau la nivelul legislaţiei din România în cazul în care acesta din urmă este
mai mare;
b) nivelul impus de legislaţia din România, în cazul în care persoanele prejudiciate
sunt cetăţeni ai unor state membre, în timpul unei călătorii ce leagă direct două
teritorii în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene, dacă nu există birou naţional auto competent pe
teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.
(3) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita
maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai
mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă, conform
prevederilor alin. (2), şi cea prevăzută în contractul RCA.
Art. 11: Riscurile acoperite
(1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru
prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului
asigurat.
(2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în
conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul
asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA
acordă despăgubiri în bani pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de
timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente
diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză;
c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat,
dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în
condiţiile legii;
d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv
înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate;
e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli
aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă
persoanei prejudiciate;
f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparţinând terţului păgubit,
de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la
unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai
apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei
prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace
proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.
(3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul – pe drumuri publice,
pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri,
atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul
RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA
pentru:
a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul,
inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii,
semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;
b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat;
c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile,
acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de
deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a
substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
d) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în
timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii
acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi
participanţi la trafic;
e) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a conducerii vehiculului sub
influenţa băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.
(4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului
conducătorul vehiculului:
a) a condus vehiculul fără consimţământul expres sau prezumat al asiguratului;
b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv;
c) nu a respectat obligaţiile legale cu privire la starea şi siguranţa vehiculului
respectiv.
(5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a
cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule şi este acoperită de
asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluşi de la beneficiul asigurării pentru propriile
lor vătămări corporale.
Art. 12: Neacordarea despăgubirii
Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:
a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu
are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
(i) într-un caz de forţă majoră;
(ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
(iii) din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art.
11 alin. (3) lit. d);
b) prejudiciile produse bunurilor aparţinând conducătorului vehiculului răspunzător
de producerea accidentului, precum şi cele produse ca urmare a vătămării corporale
sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;
c) în următoarele situaţii:
(i)prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor
juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori
utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un prepus al
aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana
fizică sau persoana juridică;
(ii) bunul avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor;
(iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs
dauna;
d) prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data
accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
e) partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de răspundere stabilite prin contractul
RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
f) amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul,
utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea
prejudiciului;
g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul
vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul
procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului
este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat
vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul
vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele
prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs
accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că
vehiculul respectiv era furat;
k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci
când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru, acestea constituind riscuri
ale activităţii profesionale;
l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi
de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase:
radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au
determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau
război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
Art. 13: Culpa comună
(1) În situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea
accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut
răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă. În astfel de
situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc
de probă.
(2) În situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane,
aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident,
fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut
răspunzătoare de producerea accidentului.
Art. 14: Cuantumul despăgubirilor
(1) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita
maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare
dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă şi cea prevăzută în
contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de
despăgubire, la cererea păgubitului sau a mandatarului acestuia, în termen de 7 zile
calendaristice.
(2) În cazul daunei totale economice, asigurătorul evaluează vehiculul avariat, printrun
sistem de evaluare specializat sau prin documente emise în condiţiile legii pentru
a-i determina valoarea de piaţă din momentul premergător evenimentului. Păgubitul
poate opta pentru reparare până la valoarea de piaţă a vehiculului, calculată în urma
evaluării, sau pentru soluţionarea cazului ca daună totală prin plata diferenţei dintre
valoarea de piaţă a vehiculului şi valoarea epavei.
(3) Valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau
prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate
utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată.
(4) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul le plăteşte cu titlu de
dezdăunare şi pentru cheltuielile de judecată şi/sau cheltuielile aferente în cazul
soluţionării alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vătămare corporală
sau deces şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
(5) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului,
despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a
produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia
conducătorului vehiculului din vina căruia s-a produs accidentul.
(6) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului altor
persoane în afara conducătorului auto răspunzător de producerea accidentului, se
acordă despăgubiri şi pentru prejudiciile produse soţului/soţiei sau persoanelor care
se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat.
(7) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului unei
persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă
vehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul
accidentului a rămas neidentificat.
(8) Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru
bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate
în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport
contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum
şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului
răspunzător de producerea accidentului.
(9) Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1)-(6) şi (8) se acordă şi în
cazul în care conducătorul vehiculului, răspunzător de producerea accidentului, este
o altă persoană decât asiguratul.
(10) Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele prejudiciate nu au domiciliul,
reşedinţa sau sediul în România.
CAPITOLUL V: Obligaţiile asiguratului
Art. 15: Notificarea asigurătorului RCA în cazul producerii unui eveniment
asigurat
(1) Ca urmare a producerii unui accident de vehicule, asiguratul notifică asigurătorul
RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului.
(2) Asiguratul furnizează asigurătorului RCA informaţii cu privire la cauzele şi
împrejurările producerii accidentului şi documentele necesare instrumentării cazului.
(3) Asiguratul înştiinţează asigurătorul RCA în termenul prevăzut la alin. (1), cu
privire la faptul că:
a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;
b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură
cu evenimentul produs şi informează asigurătorul RCA imediat cu privire la
desfăşurarea acestor proceduri şi rezultatul acestora;
c) partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei
cereri către o instanţă judecătorească sau către o altă autoritate, în situaţia în care
contractantul află despre acest lucru;
d) informaţiile înscrise în contractul RCA au suferit modificări intervenite în timpul
derulării contractului.
(4) Prevederile la alin. (1) şi (3) nu se aplică în situaţia în care asiguratul face dovada
imposibilităţii îndeplinirii acestei obligaţii.
(5) Neîndeplinirea de către asigurat a obligaţiilor prevăzute la alin. (1)-(3) nu
limitează dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.
(6) Neprezentarea asiguratului la solicitarea asigurătorului nu îngrădeşte dreptul
persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.
Art. 16: Informarea persoanei prejudiciate
Asiguratul transmite părţii prejudiciate, la cererea acesteia, informaţiile necesare
pentru formularea pretenţiilor de despăgubire, în special:
a) numele, prenumele şi adresa ale persoanei care a condus vehiculul asigurat în
momentul producerii daunei;
b) numele, prenumele şi adresa sau denumirea, sediul contractantului ori
asiguratului vehiculului;
c) denumirea, sediul asigurătorului RCA care a emis contractul RCA, seria şi numărul
contractului RCA, precum şi numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului
asigurat ori numărul de identificare al acestuia.
Art. 17: Constatarea amiabilă de accident
(1) Pentru evenimentele în care sunt implicate două vehicule, din care rezultă numai
prejudicii materiale, asiguraţii pot informa societăţile din domeniul asigurărilor şi în
baza unui formular tipizat, eliberat de către aceste societăţi, denumit în continuare
constatare amiabilă de accident, în care conducătorii vehiculelor implicate
consemnează informaţii privind data şi locul producerii accidentului, datele de
identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale proprietarilor vehiculelor implicate,
datele vehiculelor implicate şi ale propriilor societăţi de asigurare RCA, precum şi
informaţii privind circumstanţele producerii accidentului.
(2) Forma, dimensiunile, conţinutul şi procedurile privind utilizarea formularului
tipizat sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F., în conformitate cu prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VI: Drepturile şi obligaţiile asigurătorului RCA
Art. 18: Stabilirea primei de asigurare RCA şi informarea asiguratului
(1) Asigurătorul calculează o primă de asigurare astfel încât să se acopere toate
obligaţiile ce decurg din încheierea contractelor RCA.
(2) Tariful de referinţă se calculează semestrial de către o societate cu expertiză
recunoscută în domeniu, contractată de către A.S.F., după formula prevăzută la art.
2 pct. 24 şi se publică de către A.S.F.
(3) În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de
încărcare, coeficienţi de majorare şi/sau corecţie ori alte instrumente de ajustare a
tarifelor stabilite prin reglementari ale A.S.F.
(4) Cheltuielile administrative şi de vânzare ale poliţei de asigurare, incluse în tariful
de primă, nu pot depăşi cumulat 25% din tariful rezultat.
(5) Pentru determinarea sumei reprezentând prima de asigurare, asigurătorul RCA
poate lua în calcul istoricul daunelor plătite, în ultimii 5 ani, pentru accidente produse
prin intermediul vehiculului asigurat, precum şi utilizarea unor tehnologii de tip
telematics.
(6) Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus/malus sunt cele prevăzute în
reglementările A.S.F. Clasa bonus/malus poate lua în calcul istoricul şoferului.
Informaţiile privind istoricul şoferului sunt cele aflate atât în baza de date cu
asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României
coroborate cu cele din baza de date deţinută de către direcţia de specialitate din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
(7) Asigurătorul RCA are obligaţia să informeze asiguraţii cu privire la modul de calcul
al primei de asigurare.
(8) Asigurătorii RCA şi intermediarii de asigurări RCA au obligaţia să informeze
asiguraţii/contractanţii cu privire la încetarea contractului RCA şi la posibilitatea de
reînnoire a acestuia, cu 30 de zile înainte de încetarea contractului RCA. Modalitatea
de reînnoire a contractului RCA se stabileşte prin reglementări ale A.S.F., conform
art. 43.
(9) Asigurătorul RCA comunică A.S.F., la solicitarea acesteia, următoarele informaţii:
a) modalitatea de stabilire a primei de asigurare;
b) datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;
c) raportul actuarial care stă la baza determinării tarifului de primă;
d) orice alte informaţii privind modalitatea de calcul al primei de asigurare.
(10) Asigurătorul RCA eliberează asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de
la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe
parcursul ultimilor 5 ani de raporturi contractuale, sau absenţa acestor daune.
(11) Procedura privind constatarea daunelor se stabileşte prin reglementări ale
A.S.F.
(12) Personalul care efectuează constatarea daunelor este avizat de A.S.F. pe baza
certificării iniţiale şi a validării continue a competenţelor profesionale de către
Institutul de Studii Financiare. Modalitatea de avizare şi înregistrare a personalului
care efectuează constatarea daunelor se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
Art. 19: Prevederi aplicabile asiguraţilor cu risc ridicat
(1) Un asigurat cu risc ridicat se poate adresa BAAR pentru formularea unei oferte
de asigurare.
(2) BAAR va formula o ofertă de asigurare calculată pornind de la tariful de referinţă
şi îi va aloca acestuia un asigurător RCA în vederea încheierii contractului RCA.
(3) Alocarea prevăzută la alin. (2) se realizează de către BAAR.
Art. 20: Cererea de despăgubire
(1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către
asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul
producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii
unui risc acoperit de acesta în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea
de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul
decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către
BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condiţiile prevăzute de
prezenta lege.
(3) Cererea de despăgubire se poate înainta şi prin mijloace electronice.
Art. 21: Soluţionarea cererii de despăgubire
(1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către
asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:
a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire
justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte
răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar
prejudiciul a fost cuantificat;
b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru
care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.
(2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către
partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii
prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii,
asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.
(3) Deschiderea procedurii privind efectuarea investigaţiilor se face de către
asigurător dacă există indicii temeinice asupra producerii evenimentului, în baza unui
raport de expertiză realizat de un expert autorizat, şi dacă acesta a notificat în scris
persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii
dosarului de daună şi întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenţia
de a desfăşura investigaţii. Dacă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul
că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică dispoziţiile art. 11 alin.
(2) lit. d). Necomunicarea notificării privind intenţia de a desfăşura investigaţii în
termenul de 5 zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata
despăgubirii. Rezultatul motivat al investigaţiilor se comunică părţii prejudiciate în
termen de 3 zile lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăşi termenul prevăzut la
alin. (1).
(4) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la
data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la
care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul
entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este
obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt
stabilite prin reglementări ale A.S.F.
(5) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin.
(4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat
despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor
penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire
cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu
plata despăgubirii.
(6) În cazurile privind vătămările corporale şi daunele morale care fac obiectul unui
litigiu, penalităţile şi plata acestora sunt stabilite de către instanţa judecătorească.
Art. 22: Stabilirea despăgubirilor
(1) Despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art. 14,
iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor
prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor
asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei
acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea
accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.
(2) Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza preţurilor
de referinţă pe piaţă la data producerii riscului asigurat.
(3) Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul României
de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate RCA de către asigurători cu
sediul în state aflate în aria de competenţă a unui birou naţional auto se exercită
împotriva asigurătorului RCA prin BAAR sau prin corespondenţii desemnaţi, după caz,
dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 24.
(4) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori de deces rezultate
în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale
amiabilă, cât şi pe cale judecătorească.
(5) Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii
generale de evaluare:
a) despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii
corporale ori a sănătăţii persoanelor se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul
Sănătăţii şi A.S.F., în baza punctajului comunicat de Institutul Naţional de Medicină
Legală “Mina Minovici” Bucureşti;
b) evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinţei
îndurate de persoanele prejudiciate;
c) valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut
pe ţară garantat în plată de la data producerii accidentului;
d) despăgubirile se pot ajusta în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, pe
bază de documente justificative;
e) punctajul pentru suferinţele cauzate prin vătămarea integrităţii corporale ori a
sănătăţii persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru
prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente
în dovedirea acestora.
(6) Stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu
caracter medical, medico-legal, psihologic şi statistic.
(7) Întinderea răspunderii civile delictuale a asiguratului nu poate depăşi întinderea
răspunderii contractuale a asigurătorului RCA, până la atingerea limitelor de
răspundere prevăzute în asigurarea RCA.
Art. 23: Plata despăgubirilor
(1) Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice
prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia,
în condiţiile legii.
(2) Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.
(3) Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit
persoanele prejudiciate şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit
prevederilor art. 25.
(4) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul
facultativ al acesteia, eventuala diferenţă de despăgubire dintre cea rezultată potrivit
contractului de asigurare facultativă şi cea care rezultă potrivit contractului RCA
rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la
asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depăşeşte limita
maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile
cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare.
(5) În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma
care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta
să se fi soluţionat prin negocieri, prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau de către
instanţa judecătorească.
(6) În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluţionarea alternativă a
litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în
baza acordului rezultat în urma soluţionării alternative a litigiului sau în baza hotărârii
judecătoreşti rămase definitivă.
Art. 24: Reprezentantul de despăgubiri
(1) Asigurătorii RCA au obligaţia să desemneze în fiecare stat aparţinând Uniunii
Europene sau parte la Acordul privind Spaţiul Economic European şi în alte state
asociate Uniunii Europene şi în Confederaţia Elveţiană un reprezentant de despăgubiri
pentru regularizarea prejudiciilor provocate de vehicule supuse obligaţiei de asigurare
în România rezidenţilor în aceste state, cu condiţia ca accidentul să se producă pe
teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate.
(2) Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze cazurile de
daună în numele şi în contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. În
acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte dosarul de daună şi ia toate
măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse de partea
prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident de vehicule:
a) pentru care asigurarea obligatorie RCA a fost emisă de către un asigurător RCA
ori de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este
rezidentă sau îşi are sediul;
b) care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este
rezidentă sau îşi are sediul; şi
c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată
este rezidentă sau îşi are sediul.
(3) Reprezentantul de despăgubiri poate acţiona în numele mai multor asigurători
RCA.
(4) Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie mandatat să reprezinte asigurătorul
RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i
se atribuie competenţa necesară pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire
justificate ale părţii prejudiciate şi să fie apt să examineze cazul în limba oficială a
statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
(5) Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părţii prejudiciate
de a acţiona direct împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului
RCA al acesteia, după caz.
(6) Asigurătorul RCA este obligat să informeze BAAR cu privire la numele şi
prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de
despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau cu
privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică,
precum şi cu privire la toate modificările în privinţa reprezentantului, în termen de 7
zile de la numire ori de la producerea modificărilor respective.
Art. 25: Dreptul asigurătorului RCA de a solicita recuperarea sumelor plătite
Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la
persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situaţii:
a) accidentul a fost produs cu intenţie;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile
legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar
dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor
infracţiuni săvârşite cu intenţie;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie
încearcă să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără
consimţământul contractantului;
e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligaţiilor sale împiedicând în
acest fel asigurătorul RCA să desfăşoare propria investigaţie conform prevederilor
art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la
plata nejustificată a despăgubirii.
Art. 26: Decontarea directă între asigurătorii RCA
(1) Decontarea directă între asiguratorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea
cumulativă a următoarelor condiţii:
a) accidentele auto se produc pe teritoriul României;
b) vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în
România;
c) prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;
d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data
evenimentului;
e) prejudiciile exclud vătămările corporale.
(2) Serviciul de decontare directă se ofertează obligatoriu de către asigurător, dar
achiziţia acesteia este opţională de către asigurat.
(3) Procedura de decontare directă se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
(4) Decontarea directă nu afectează dreptul persoanei prejudiciate în urma unui
accident auto produs de un vehicul asigurat RCA de a exercita acţiunea directă pentru
recuperarea prejudiciului produs împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate
de producerea accidentului auto.
CAPITOLUL VII: Verificarea asigurării RCA
Art. 27: Condiţii speciale de verificare a vehiculelor
înmatriculate/înregistrate pe teritoriul României
La înmatricularea/înregistrarea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul
de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a unui vehicul şi la efectuarea
verificărilor tehnice periodice este obligatorie prezentarea dovezii existenţei
contractului RCA, în condiţiile prezentei legi.
Art. 28: Verificarea vehiculelor înmatriculate/înregistrate
(1) Nu sunt supuse procedurii de control documentele de asigurare obligatorie de
răspundere civilă auto pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul
statelor membre sau pe al celor aflate în competenţa birourilor naţionale care au
semnat Acordul multilateral şi nici pentru cele care staţionează în mod obişnuit pe
teritoriul unor state terţe, dacă acestea intră pe teritoriul României de pe teritoriul
unui alt stat membru.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) controalele sunt permise dacă acestea au
un caracter nesistematic, nediscriminatoriu şi nu urmăresc exclusiv verificarea
asigurării RCA.
(3) Pentru vehiculele care nu se află în situaţia prevăzută la alin. (1) este obligatorie
verificarea documentelor care atestă existenţa asigurării RCA valabilă în România la
punctele de control pentru trecerea frontierei de stat de către personalul poliţiei de
frontieră.
(4) Persoanele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 29 sau
persoanele care la control nu pot face dovada existenţei asigurării RCA valabile sunt
obligate să încheie asigurarea de frontieră prevăzută la art. 30.
Art. 29: Vehicule înmatriculate în străinătate
Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate sau înregistrate
în afara teritoriului României se prezumă a fi asigurate, în condiţiile prezentei legi,
dacă:
a) biroul naţional auto competent în statul pe teritoriul căruia vehiculul staţionează
în mod obişnuit este semnatar al Acordului multilateral;
b) prezintă documente internaţionale de asigurare pentru prejudicii produse prin
accidente de vehicule, valabile în România.
CAPITOLUL VIII Asigurarea de frontieră:
Art. 30: Prevederi generale
(1) Asigurarea de frontieră are ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de
răspundere civilă pentru vehiculele care sunt
înmatriculate/înregistrate într-un stat terţ care pătrund pe teritoriul României fără a
avea un contract RCA valabil sau al căror contract RCA expiră pe perioada şederii în
România.
(2) Conducătorul auto al unui vehicul care este înmatriculat/înregistrat într-un alt
stat, cu excepţia aceluia care deţine o Carte Verde valabilă, emisă sub autoritatea
unui birou naţional competent, şi cu excepţia conducătorului auto a cărui asigurare
de răspundere civilă pe teritoriul statului membru de reşedinţă este garantată de
biroul naţional al acelui stat, încheie un contract de asigurare de frontieră.
(3) Asigurarea de frontieră se încheie la data intrării vehiculului pe teritoriul României
sau cel târziu la data expirării documentului internaţional de asigurare pentru
prejudicii produse prin accidente de vehicule valabil în România, pentru o perioadă
de 30 de zile.
(4) Pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit în alte state decât cele aflate
în aria de competenţă a unui birou naţional, asigurarea de frontieră se poate prelungi
pe noi perioade de câte 30 de zile.
(5) La încheierea asigurării de frontieră, în baza unei prime de asigurare, se emite
conducătorului auto al vehiculului un document denumit Asigurare de frontieră RC
pentru vehicule cu valabilitate în toate statele membre ale Uniunii Europene, ale
Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană.
Art. 31: Cerinţele şi riscurile acoperite
(1) Cerinţele privind forma certificatului de asigurare de frontieră sunt prevăzute prin
regulamentul BAAR.
(2) Asigurarea de frontieră acoperă prejudiciile suferite în urma unor evenimente
produse în limitele teritoriale de aplicare pe perioada de valabilitate prevăzută în
certificatul de asigurare de frontieră.
(3) Asigurătorii mandataţi de BAAR exercită activitatea de încheiere a asigurării de
frontieră în numele şi pe seama BAAR, pe baze contractuale.
(4) Conducătorul vehiculului a cărui utilizare pe teritoriul României este condiţionată
de încheierea asigurării de frontieră prezintă certificatul de asigurare de frontieră
pentru întreaga durată de deplasare a vehiculului pe teritoriul României, după ce a
expirat valabilitatea documentului internaţional de asigurare pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule, până la ieşirea de pe teritoriul României.
(5) Conducătorii vehiculelor care nu îşi îndeplinesc obligaţia de a încheia asigurarea
de frontieră sunt sancţionaţi în conformitate cu prevederile legale aplicabile în
România.
CAPITOLUL IX: Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România
Art. 32: Organizarea şi funcţionarea BAAR
(1) BAAR se constituie ca asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor
societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au
sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea
obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin
accidente de vehicule.
(2) BAAR are următoarele atribuţii:
a)de birou naţional auto;
b)de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33;
c)de centru de informare, în conformitate cu prevederile art. 34;
d)de organism de compensare, în conformitate cu prevederile art. 35;
e)de a asigura dezvoltarea şi administrarea bazei de date privind evidenţa
contractelor RCA în ceea ce priveşte colectarea, administrarea, procesarea,
prelucrarea, managementul calităţii şi publicarea datelor referitoare la:
(i) poliţele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;
(ii) comportamentul de daunalitate şi de risc al proprietarilor şi utilizatorilor de
vehicule aferente poliţelor RCA;
Art. 33: Atribuţii ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor
(1) În calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea
beneficiu de discuţiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor
membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat
membru decât statul lor de rezidenţă, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie
care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al
cărui birou naţional auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate
că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea
RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în următoarele condiţii:
a) dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se
acordă despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii
corporale sau sănătăţii ori pentru deces;
b) dacă vehiculul sau tramvaiul rămâne neidentificat, se acordă despăgubiri doar
pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces; se acordă
despăgubiri şi pentru daune materiale cu aplicarea unei franşize de 500 de euro în
echivalent lei la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data producerii
accidentului, dacă în urma unui astfel de accident a rezultat decesul unei persoane
sau s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane o vătămare care
necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile; accidentul produs
de un vehicul care a rămas neidentificat este accidentul în care respectivul vehicul a
intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat,
după care a părăsit locul accidentului;
c) în situaţia producerii riscului pe perioada suspendării contractului RCA, conform
art. 6 alin. (6).
(2) BAAR intervine în calitate de organism de plată a despăgubirilor şi în cazul
accidentelor provocate pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru,
prin intermediul unui vehicul neasigurat pentru RCA, exportat dintr-un alt stat
membru în România, dacă accidentul se produce în termen de 30 de zile de la data
acceptării exportului.
(3) Nu pot beneficia de despăgubiri persoanele care la data producerii accidentului
au posibilitatea să îşi recupereze prejudiciile suferite în baza unei asigurări facultative
sau obligatorii ori în baza legii şi nici cele care au urcat de bunăvoie în vehiculul
condus de către persoana vinovată pentru producerea accidentului, dacă se
dovedeşte că acestea ştiau că pentru vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract
RCA.
(4) Nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele prejudiciate sau a oferit
acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, inclusiv servicii medicale, în baza
unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la BAAR
recuperarea cheltuielilor efectuate.
(5) Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate prin accidente de
vehicule produse pe teritoriul României, precum şi persoanele care pot beneficia de
despăgubiri şi condiţiile de intervenţie ale BAAR în calitate de organism de plată a
despăgubirilor sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale
normelor adoptate în aplicarea acesteia în vigoare în România la data producerii
accidentului.
(6) Pentru cazurile de daună care sunt soluţionate prin intermediul organismelor de
compensare sau a fondurilor de garantare din statele de reşedinţă ale persoanelor
păgubite sau din statele pe teritoriul cărora sau produs accidentele, cuantumul
prejudiciului este stabilit de aceste organisme, în condiţiile respectării clauzelor
acordului pe care l-au încheiat cu BAAR.
(7) BAAR nu poate plăti despăgubiri pentru prejudiciile cauzate într-un singur
accident care să depăşească limitele de răspundere ale asigurătorului RCA prevăzute
de legislaţia în vigoare la data producerii accidentului în România sau de legislaţia în
vigoare a celorlalte state pe teritoriul cărora s-a produs accidentul, din care va fi
dedusă, după caz, franşiza prevăzută prin lege.
Art. 34: Atribuţii ale BAAR în calitate de centru de informare
(1) În calitate de centru de informare, BAAR are următoarele atribuţii:
a) furnizează, la solicitarea persoanelor prejudiciate sau a centrelor de informare din
celelalte state semnatare ale Acordului cu privire la schimbul de informaţii între
centrele de informare, date privind:
(i) numele şi adresa asigurătorului RCA pentru vehiculul condus de vinovatul de
producerea accidentului;
(ii) numele şi adresa reprezentantului de despăgubiri al asigurătorului RCA, emitent
al contractului RCA pentru vehiculul condus de către conducătorul auto vinovat de
producerea accidentului, în statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate;
(iii) numărul contractului RCA;
(iv) numele şi adresa organismului autorizat să primească şi să soluţioneze cererile
de despăgubire în statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate, pentru vehiculul
condus de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului sau pentru
cazul în care persoana proprietară a vehiculului respectiv beneficiază de derogare de
la obligativitatea încheierii contractului RCA;
b) furnizează, la solicitarea persoanelor prejudiciate care prezintă un interes legitim,
numele şi adresa proprietarului, ale conducătorului obişnuit sau ale utilizatorului
vehiculului condus de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului;
aceste date se pot solicita de persoana prejudiciată în mod direct sau prin intermediul
centrului de informare din statul său de reşedinţă; dovada existenţei interesului
legitim este în sarcina celui care face solicitarea; furnizarea acestor date se face în
conformitate cu prevederile legislaţiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal
şi libera circulaţie a acestor date.
(2) În scopul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), BAAR are drept de
acces pentru consultarea evidenţelor cu vehicule înmatriculate sau înregistrate în
România administrate de autorităţile publice, în condiţii stabilite prin protocol încheiat
între A.S.F., Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi BAAR.
(3) Informaţiile comunicate de asigurătorul RCA conform art. 24 alin. (6) sunt
transmise centrelor de informare naţionale din statele membre.
(4) Solicitarea prevăzută la alin. (1) lit. b) se poate face de către persoana
prejudiciată, în mod direct sau prin intermediul centrului de informare din statul de
reşedinţă.
(5) Furnizarea de date cu caracter personal potrivit alin. (1) lit. b) se face cu
respectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire
la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu
modificările şi completările ulterioare.
(6) BAAR nu poate prelucra datele cu caracter personal la care are acces potrivit alin.
(2) în alt scop decât cel pentru care prezenta lege stabileşte dreptul de acces.
(7) Prin protocolul prevăzut la alin. (2) se stabilesc inclusiv măsurile de natură
organizatorică şi tehnică pentru asigurarea securităţii prelucrărilor de date cu caracter
personal efectuate, în condiţiile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter
personal, precum şi măsuri necesare pentru asigurarea:
a) controlului accesului la sisteme;
b) controlului utilizatorilor;
c) controlului accesului la date;
d) stabilirii profilurilor utilizatorilor în raport cu sarcinile relevante în condiţiile
prezentei legi;
e) mecanismelor necesare exercitării drepturilor de către persoana vizată;
f) mecanismelor necesare pentru verificarea legalităţii prelucrărilor;
g) securităţii prelucrărilor de date cu caracter personal.
Art. 35: Atribuţii ale BAAR în calitate de organism de compensare
(1) În calitate de organism de compensare BAAR intervine în următoarele situaţii:
a) dacă în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire
persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu cauzat de un accident de
vehicule produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de aplicare, cu
excepţia României, sau pe teritoriul unui stat terţ al cărui birou naţional a aderat la
sistemul Carte Verde, prin intermediul unui vehicul care staţionează în mod obişnuit
pe teritoriul unui stat membru al Spaţiului Economic European, cu excepţia României,
nu a fost despăgubită sau nu a primit un răspuns motivat de la asigurătorul RCA al
vehiculului respectiv sau de la reprezentantul de despăgubiri al asigurătorului RCA în
România;
b) dacă asigurătorul RCA nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe
teritoriul României;
c) dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului asigurătorul RCA nu
poate fi identificat.
(2) BAAR, ca organism de compensare, nu are calitate procesuală pasivă sau de
parte responsabilă civilmente în raport cu persoanele prejudiciate în urma producerii
accidentelor de vehicule.
(3) Persoanele juridice care s-au subrogat în drepturile persoanelor păgubite prin
accidente produse în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) nu pot să depună cereri
de despăgubire la BAAR.
Art. 36: Atribuţii ale BAAR în gestionarea asigurărilor RCA aplicabile
asiguratului cu risc ridicat
(1) BAAR elaborează proceduri pentru gestionarea asigurărilor RCA aplicabile
asiguratului cu risc ridicat, care să cuprindă cel puţin următoarele:
a) elaborarea de atribuţii privind gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului
cu risc ridicat către structurile proprii;
b) modalitatea de determinare a tarifului de primă RCA propus de BAAR;
c) modul de determinare şi publicare a factorului “N” prevăzut la art. 2 pct. 5;
d) modalitatea formulării unei oferte de către BAAR, conţinând propunerea de tarif
de primă RCA;
e) aspectele referitoare la modalitatea de ofertare, acceptarea ofertei, precum şi
alocarea contractului de asigurare RCA unui asigurător RCA.
(2) Procedurile prevăzute la alin. (1) vor fi avizate de către adunarea generală a
BAAR şi aprobate de către A.S.F.
CAPITOLUL X: Sancţiuni
Art. 37: Contravenţii şi sancţiuni
(1) Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte:
a) neplata integrală la termen de către asigurătorii RCA a despăgubirilor datorate din
asigurarea obligatorie RCA către persoanele prejudiciate sau către asiguraţi, în
condiţiile prezentei legi şi ale reglementărilor emise în temeiul art. 43;
b) neplata la termen de către asigurătorii RCA a sumelor destinate BAAR şi a
contribuţiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurării
obligatorii RCA;
c) nedepunerea la asigurătorii RCA de către intermediarii de asigurări a sumelor
încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infracţiune;
d) nerespectarea de către asigurătorii RCA a obligaţiilor prevăzute la art. 6 alin. (3),
art. 11, art. 14, art. 18 alin. (1) şi (3)-(12), art. 21 alin. (1)-(5) şi art. 23 alin. (1);
e) nerespectarea de către BAAR a prevederilor art. 32 alin. (2) lit. b)-m) şi art. 32
alin. (3), (8) şi (9);
f) nerespectarea de către BAAR a obligaţiei privind solicitarea avizului/aprobării,
conform art. 19 alin. (3), art. 32 alin. (10) şi (11) şi art. 36 alin. (2);
g) nerespectarea obligaţiei de către asigurătorii RCA de a încheia contracte RCA cu
asiguraţii cu risc ridicat, în urma alocării de către BAAR conform art. 19 alin. (2);
h) nerespectarea de către asigurători şi BAAR a prevederilor prezentei legi şi a
reglementărilor A.S.F.;
i) nerespectarea de către asigurători a interdicţiei de recuperare a diferenţei de
despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto, prevăzută la art. 23 alin. (4).
(2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
a) faptele asigurătorilor RCA prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), g), h) şi i), cu
avertisment scris sau, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare, cu amendă de la 50.000 lei la 500.000 lei;
b) faptele persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau ale persoanelor care
deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora, prevăzute la alin. (1) lit.
a), b), d), g), h) şi i), cu avertisment scris sau cu amendă de la 10.000 lei la 100.000
lei;
c) faptele persoanelor din consiliul director al BAAR sau ale persoanelor care deţin
funcţii de conducere în cadrul BAAR, prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f), cu avertisment
scris sau cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei;
d) faptele intermediarilor în asigurări, prevăzute la alin. (1) lit. c), cu avertisment
scris sau cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei;
e) faptele BAAR prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f), cu avertisment scris sau cu amendă
de la 10.000 lei la 100.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se face de către persoanele cu
atribuţii privind supravegherea şi controlul din cadrul A.S.F. Aplicarea sancţiunilor
contravenţionale prevăzute la alin. (2) şi (5)-(7) se realizează de către Consiliul
A.S.F. prin decizie, cu respectarea în mod corespunzător a prevederilor art. 8 alin.
(3), art. 39 alin. (10), art. 40 şi art. 421 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, art. 163 alin. (12), (16) şi (17) şi ale art. 165 din Legea nr.
237/2015, cu modificările ulterioare. Prin derogare de la art. 8 alin. (4) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 163 alin. (16) din Legea
nr. 237/2015, cu modificările ulterioare, se aplică şi pentru persoane fizice.
(4) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica şi alte
sancţiuni contravenţionale:
a) asigurătorilor RCA;
b) persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau persoanelor care deţin funcţiicheie
ori alte funcţii critice în cadrul acestora;
c) intermediarilor în asigurări.
(5) Sancţiunile contravenţionale aplicate asigurătorilor RCA potrivit alin. (4) lit. a)
sunt următoarele:
a) interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităţii de asigurare pentru
asigurarea obligatorie RCA;
b) retragerea autorizaţiei de funcţionare.
(6) Sancţiunile contravenţionale aplicate persoanelor din conducerea asigurătorilor
RCA sau persoanelor care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora
potrivit alin. (4) lit. b) sunt următoarele:
a) interzicerea dreptului de a ocupa funcţii care necesită aprobarea A.S.F. pentru o
perioadă cuprinsă între un an şi 5 ani de la comunicarea deciziei de sancţionare sau
la o altă dată menţionată în mod expres în aceasta;
b) retragerea aprobării acordate de A.S.F.
(7)Sancţiunile contravenţionale aplicate intermediarilor în asigurări potrivit alin. (4)
lit. c) sunt următoarele:
a) interzicerea temporară sau definitivă a activităţii de intermediere în asigurări;
b) retragerea autorizaţiei.
(8) Sancţiunile prevăzute la alin. (5)-(7) se pot aplica în mod cumulativ cu cele
prevăzute la alin. (2).
(9) Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare
prevăzute la art. 3 şi a obligaţiilor prevăzute la art. 6 alin. (6) şi (7) constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei şi cu reţinerea
certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului până la prezentarea
documentului privind încheierea asigurării. Constatarea şi aplicarea acestora se fac
de către personalul poliţiei.
(10) Actul emis de A.S.F. prin care se constată şi se individualizează obligaţia de
plată a asigurătorilor RCA şi a persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau a
persoanelor care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora constituie
titlu de creanţă, care la data scadenţei devine titlu executoriu.
(11) În cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii se aplică
amenda prevăzută pentru contravenţia cea mai gravă.
(12) A.S.F. publică sancţiunile aplicate conform alin. (5)-(7) în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(13) Aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezentul articol nu înlătură răspunderea
materială, civilă sau penală, după caz.
(14) Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile dispoziţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care acestea
nu sunt contrare prevederilor prezentei legi.
(15) A.S.F. comunică de îndată Comisiei Europene următoarele:
a)prevederile prezentului articol;
b)modificările şi/sau completările prezentului articol.
Art. 38: Infracţiuni
(1) Emiterea şi comercializarea poliţelor de asigurare RCA false sau falsificate
constituie infracţiune, care se pedepseşte conform Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Utilizarea în reparaţia vehiculelor avariate a pieselor sau ansamblelor contrafăcute
şi/sau falsificate de către unităţile reparatoare auto.
CAPITOLUL XI: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 39: Prevederi tranzitorii
(1) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de
intrarea în vigoare a prezentei legi nu pot genera alte efecte juridice decât cele
prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori
producerii lor.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, actele juridice nule, anulabile sau
afectate de alte cauze de ineficacitate, încheiate în temeiul Legii nr. 136/1995
privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările
ulterioare, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind
asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor
persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie şi al normelor emise în aplicarea
acestora, rămân supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori,
după caz, eficace potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Prezenta lege se aplică tuturor contractelor/poliţelor de asigurare RCA emise
după data intrării în vigoare a acesteia şi în legătură cu toate prejudiciile ce se
despăgubesc în baza acestora.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, BAAR preia întregul patrimoniu al
Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi se va reorganiza în conformitate cu
prevederile prezentei legi.
(5) Fondul naţional de protecţie, ca structură proprie a BAAR, se va constitui din
Fondul Comun Carte Verde deţinut şi administrat de BAAR şi din 95% din disponibilul
care va fi preluat de la Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii. Diferenţa de 5% din
disponibilul respectiv va fi utilizată pentru cheltuielile de funcţionare ale BAAR.
(6) De la data preluării patrimoniului de către BAAR, Fondul de Protecţie a Victimelor
Străzii se va dizolva.
Art. 40: Prevederi finale
(1) Unităţile de poliţie, unităţile de pompieri, unităţile medicale din cadrul sistemului
medical public şi privat, medicii de familie şi celelalte autorităţi publice competente
să cerceteze accidente de vehicule ori să evalueze starea de sănătate a victimelor
unui astfel de eveniment, după caz, vor comunica, la cererea asigurătorilor RCA, a
BAAR şi a Fondului de garantare a asiguraţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la
solicitare, informaţiile deţinute cu privire la cauzele şi împrejurările producerii
riscurilor asigurate şi la prejudiciile ori vătămările provocate, în vederea stabilirii şi
plăţii de către asigurătorii RCA şi de către BAAR a despăgubirilor cuvenite.
(2) Organul de stat cu atribuţii în domeniul supravegherii, îndrumării şi controlului
traficului, al cercetării şi soluţionării accidentelor de circulaţie este obligat să avizeze
în termen de 48 de ore BAAR cu privire la orice accident de vehicul produs pe teritoriul
României din care a rezultat vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori decesul
uneia sau mai multor persoane.
(3) Ministerul Afacerilor Interne asigură interoperabilizarea bazei de date cu
informaţii privind autovehiculele înmatriculate şi informaţii referitoare la amenzi şi
alte sancţiuni aplicate conducătorilor vehiculelor.
(4) Ca urmare a administrării şi gestionării bazei de date prevăzute la art. 32 alin.
(2) lit. e), obligaţiile A.S.F. prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
189/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 432/2006, sunt preluate de către
BAAR.
Art. 41: Legislaţia aplicabilă
Prezenta lege se completează cu dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,
republicată, cu modificările ulterioare, cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu cele ale
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2005, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 432/2006.
Art. 42: Notificarea tarifelor
A.S.F. poate solicita asigurătorilor să notifice în prealabil majorarea tarifelor sau să
supună aprobării sale prealabile majorarea acestora numai în cazul introducerii unui
sistem naţional general de control al preţurilor, conform reglementărilor europene.
Art. 43: Reglementări
(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, A.S.F. emite
reglementări în aplicarea acesteia privind:
a) elemente ale contractului RCA, inclusiv reînnoirea acestuia şi riscurile acoperite;
b) condiţii şi criterii de autorizare a asigurătorului pentru practicarea asigurării RCA;
c) formatul poliţei de asigurare RCA;
d) modalitatea de constatare, evaluare a daunelor şi stabilire a despăgubirilor;
e) condiţii de plată a despăgubirilor;
f) facilităţi şi penalităţi aplicabile asiguraţilor;
g) lista documentelor necesare soluţionării cererii de despăgubire;
h) criterii de aplicare a sistemului bonus/malus;
i) nivelul contribuţiilor şi termenele de plată către BAAR, precum şi ale taxei de
administrare a bazei de date;
j) modalitatea de avizare şi înregistrare a personalului care efectuează constatarea
daunelor;
k) asigurările RCA aplicabile asiguraţilor cu risc ridicat;
l) modalitatea de decontare directă;
m) criteriile de risc, indicii de încărcare, coeficienţii de majorare şi/sau corecţie ori
alte instrumente utilizate în calculul tarifului de primă;
n) alte elemente referitoare la asigurarea RCA.
(2) Până la emiterea de către A.S.F. a reglementărilor conform prevederilor alin. (1),
reglementările emise de A.S.F. în aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
54/2016 şi a art. 51 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, se aplică în continuare, în măsura în care nu contravin prevederilor
prezentei legi.
Art. 44: Corelarea cu alte acte normative
În cuprinsul actelor normative, sintagma “poliţă de asigurare RCA” se înlocuieşte cu
sintagma “contract RCA”, iar sintagma “Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii” se
înlocuieşte cu sintagma “Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România”.
Art. 45: Abrogări
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările
şi completările ulterioare;
b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie
de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente
de vehicule şi de tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
723 din 19 septembrie 2016;
c) art. 51 şi art. 39 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi
supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 46: Intrarea în vigoare a a legii
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 47: Înfiinţarea/Preluarea unei companii de asigurări
Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
legi, poate elabora actul normativ pentru înfiinţarea/preluarea unei companii de
asigurări, cu capital de stat, în domeniul asigurărilor RCA şi altor tipuri de asigurări.
*
Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2009/103/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere
civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 263 din 7 octombrie 2009, precum şi
prevederile art. 21 alin. (2) şi art. 181 alin. (3) din Directiva 2009/138/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la
activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Directiva
Solvabilitate II).
-****-
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor
art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PETRU-GABRIEL VLASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *