Societate Aflata In Faliment Cum Se Poate Redresa – Ghidul Societatilor Aflate In Dificultate De Plata

Cum scapam de faliment?

Ghidul juridic al firmelor aflate in dificultate

Societatea dumneavoastră întâmpină probleme financiare ? Aveţi de recuperat creanţe ? Doriţi o reeşalonare a datoriilor ?

Societatea dumneavoastră are probleme financiare? Aveți poprire pe conturi sau sunteți executat silit ? Nu vă panicați.  Unii, necunoscători, au tendința de a cataloga insolvența ca fiind o problemă extrem de gravă. Nimic mai fals!

CONCORDAT PREVENTV

Concordatul preventiv este o procedură de salvare a companiilor aflate în dificultate financiară şi care se desfăşoară în afara instanţei, pe care amiabilă între debitor şi creditori.

Legea concordatului preventiv oferă posibilitatea debitorului, a cărui întreprindere traversează o criză financiară care ar putea fi remediată, să ceară creditorilor şansa de a se redresa, evitând astfel procedura reorganizării judiciare.

Concordatul preventiv este reglementat de legea 381/2009 la articolul 1.

Un contract incheiat intre debitor, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, prin care debitorul propune un plan de redresare a intreprinderii sale si de acoperire a creantelor acestor creditori impotriva sa, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla intreprinderea debitorului.


CINE NU POATE RECURGE LA CONCORDAT PREVENTIV?

Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor, astfel cum este definit la art. 1, cu urmatoarele exceptii:

  • daca impotriva debitorului s-a pronuntat o hotarare irevocabila de condamnare pentru infractiuni economice;
  • daca impotriva debitorului a fost deschisa procedura insolventei cu 5 ani anteriori ofertei de concordat preventiv;
  • daca cu 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv;
  • daca debitorul si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari sau administratorii acestuia au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile ulterioare, in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii prevazute de prezenta lege;
  • daca membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere ale debitorului li s-a atras raspunderea in conditiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru aducerea acestuia in stare de insolventa;

Prevederile lit. b) raman aplicabile

  • daca debitorul are inscrise fapte in cazierul fiscal, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin introducerea acestor excepţii, legiuitorul român a avut în vedere protecţia debitorului onest, care nu are intenţia de a înşela creditorii sau de a tergiversa procedura, pentru că, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a concordatului de către debitor, atrage automat falimentul acestuia, fără posibilitatea de a mai cere judecătorului sindic reorganizarea judiciară.

Persoana care va superviza procedura de votare a concordatului, care va încerca să aducă părţile la un compromis acceptabil şi care va supraveghea executarea de către debitor a concordatului, va fi conciliatorul, acesta fiind un profesionist, practician în insolvenţă, care mediază încheierea concordatului şi controlează executarea sa de către debitor, informează creditorii şi ia măsuri de sancţionare pentru încălcarea contractului.

Debitorul poate formula o cerere de concordat preventiv, adresată tuturor creditorilor, care se înregistrează la Tribunal.

Procedura se desfăşoară în Camera de Consiliu şi se menţine confidenţială pe toată durata sa, confidenţialitatea fiind obligatorie pentru toate persoanele şi instituţiile care iau parte sau sunt implicate în aceasta.

Proiectul de concordat preventiv va prezenta detaliat situaţia analitică a activului şi pasivului debitorului, expunerea motivelor în urma cărora debitorul a ajuns în stare de pericol de insolvenţă, precum şi proiecţia evoluţiei financiar-contabile pe următoarele şase luni. În plus, proiectul de concordat va cuprinde şi un plan de redresare a debitorului.

Asupra ofertei de concordat preventiv, creditorii votează, în termen de maximum 30 de zile calendaristice, concordatul considerându-se aprobat dacă sunt întrunite voturile creditorilor reprezentând două treimi din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate.

În situaţia în care nu se întruneşte această majoritate, debitorul are dreptul ca, după trecerea a minimum 30 de zile, să facă o nouă ofertă de concordat preventiv.

Creditorii care au votat împotriva concordatului preventiv pot cere anularea contractului, în termen de 15 zile de la data menţionării acestuia în Registrul Comerţului.

Efectele încheierii concordatului preventive

De la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate, se suspendă orice urmărire individuală împotriva debitorului şi se suspendă curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor contra debitorului, precum şi curgerea dobânzilor, penalităţilor şi a oricăror alte cheltuieli aferente creanţelor.

În plus, pe perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor.Orice creditor care deţine un titlu executoriu poate adera la concordat. Cererea de aderare se depune la conciliator, acesta incluzând-o în tabloul creditorilor concordatari.

Dacă în termen de 18 luni nu au fost îndeplinite obligaţiile prevăzute în concordatul preventiv, creditorii vor putea vota, la propunerea conciliatorului, prelungirea duratei concordatului cu maximum 6 luni faţă de durata iniţială.

Ce este insolventa?

Insolventa unei firme se caracterizeaza prin incapacitatea de plata sau insolvabilitatea acesteia in urma acumularii unor datorii catre diversi creditori. Dupa data deschiderii procedurii nu se vor mai percepe alte penalitati si accesorii.

Exista cateva elemente esentiale pentru ca cererea sa fie incuviintata de catre instanta, in cazul insolventei vorbim de Tribunalul in a carei circumscriptie se afla societatea debitoare si anume:

Creanta trebuie sa fie:

  • Certa – trebuie sa rezulte din acte, documente contabile etc. recunoscute si acceptate de catre debitor
  • Lichida – creanta sau cu alte cuvinte suma de bani trebuie sa fie determinata sau cel putin determinabila din documente
  • Exigibila – creanta sa fie deja scadenta prin urmare poate fi solicitata oricand de creditor

Ce este insolventa la cererea debitorului:

  • Debitorul sau societatea aflata in dificultate poate solicita instantei (Tribunalului) intrarea in procedura insolventei. Cererea trebuie sustinuta de documentele care atesta cuantumul datoriilor si care trebuie sa depaseasca pragul prevazut de lege de 40.000 lei, trebuie sa sa declare faptul ca societatea nu a mai fost supusa procedurii in ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii si a faptului ca administratorul societatii nu a fost condamnat definitiv pentru infractiuni prevazute de Legea nr. 21/2006 (infractiuni prevazute de art. 67 lit. J din legea 85/2014).
  • Se vor mai anexa cererii si situatiile contabile aferente ultimilor 3 ani (bilanturi, balante), o lista cu creditorii si adresele acestora, lista cu bunurile societatii si conturile bancare conform art. 67 din legea 85/2014.
  • Cererea se va judeca cu prioritate in termen de 5 zile de la depunerea acesteia, fara a se cita partile.

Ce este Insolventa la cererea creditorului

  • Creditorul care detine un drept de creanta asupra unei alte firme poate solicita instantei intrarea acesteia din urma in procedura insolventei.
  • In cazul in care mai multi creditori introduc cereri de intrare in insolventa asupra aceleiasi societati, acestea se vor atasa dosarului format cu ocazia introducerii primei cereri (cererea cea mai veche).

Deschiderea procedurii insolventei

Dupa deschiderea procedurii, administratorul judiciar desemnat va notifica prin posta toti creditorii, in functie de lista depusa de administratorul societatii debitoare si va publica in Buletinul Procedurilor de Insolventa aceasta notificare. Aceasta notificare va contine informatii importante cum ar fi termenul limita pentru depunerea cererii de creanta asupra averii creditorului.

Cum se procedeaza daca cererea de admitere a creantei nu a fost depusa in termenul prevazut prin sentinta?

  • In cazul acesta sunt slabe sansele de a va mai inscrie la masa credala, ramane la latitudinea administratorului judiciar iar in cazul in care nu va accepta creanta singura optiune este de a face contestatie la tabel, iar contestatiile se pot depune in termen de 5 zile de la afisarea tabelului preliminar in Buletinul Procedurilor de Insolventa. Singurul motiv pe care il puteti invoca este faptul ca nu ati fost notificati de administratorul judiciar si sa solicitati repunerea in termen dar in cazul in care notificarea a fost publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa in timp nu prea exista sanse de reusita deoarece legea nr. 85/2014 prevede ca toate actele de procedura se comunica prin acest buletin.

Planul de reorganizare al fimei

In cazul in care societatea si-a declarat intentia de reorganizare dupa intrarea in insolventa prin administratorul special, dupa definitivarea tabelului preliminar si solutionarea tuturor contestatiilor, va putea depune un plan de reorganizare dupa data depunerii tabelului definitiv intr-un termen de maxim 30 de zile, plan care va fi supus votului adunarii creditorilor, convocata de administratorul judiciar.

Ce se intampla in perioada reorganizarii judiciare

  • Societatea isi va desfasura in continuare activitatea, iar judecatorul sindic va stabili termene de judecata de obicei la 6 luni pentru verificarea activitatii in aceasta perioada (daca s-au facut platile catre creditori conform planului de reorganizare).
  • In cazul in care platile nu sunt la zi, orice creditor va putea solicita intrarea societatii in faliment.

Cand se deschide falimentul ?

  • In cazul in care societatea nu reuseste sa isi achite datoriile catre creditori conform planului de reorganizare aprobat, judecatorul sindic va dispune intrarea in faliment.

Efecte ale intrarii in faliment:

  • Se va ridica dreptul de administrare
  • Se va dispune dizolvarea societatii
  • Se vor lichida bunurile din averea firmei iar sumele provenite din vanzarea acestora vor fi distribuite in cardul procedurii conform prevederilor legale.

Iesirea din insolventa

  • In cazul in care planul de reorganizare reuseste iar toate creantele se platesc la zi, judecatorul sindic va dispune inchiderea procedurii insolventei.

Procedura insolventei se deschide fie la cererea debitorului (a firmei cu probleme), fie la cererea unui creditor (a unei firme careia societatea ii datoreaza o anumita suma de bani).

MANDATUL AD-HOC

In cazul in care constatati ca societatea dumneavoastra este in imposibilitate de plata a debitelor, avocatii si specialistii nostri va propun o solutie viabila de evitare a procedurii insolventei: mandatul ad-hoc.

O procedura confidentiala, declansata la cererea debitorului, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla societatea acestuia din urma.

Avantajele procedurii constau in faptul ca mandatarul ad-hoc este un specialist, independent de parti, cu probitate profesionala care, in cele mai multe cazuri, obtine concesii din partea creditorilor pe care dumneavoastra nu le-ati fi obtinut vreodata.

Prin urmare, principala caracteristica a procedurii o reprezinta confidentialitatea in sensul ca partilor le este interzisa divulgarea sub orice forma de informatii referitoare la procedura.

Aceasta caracteristica reprezinta si principalul avantaj al procedurii: concurentii, clientii, ceilalti participanti in piata relevanta in care isi desfasoara societatii dumneavoastra nu vor afla de desfasurarea acestei proceduri.

In cazul in care creditorii sau mandatarii/prepusii acestora incalca obligatia de confidentialitate, pot fi obligati la plata de daune, conform regulilor dreptului comun.

Desi procedura nu este obligatorie pentru creditori, totusi acestia vor trebui sa demareze negocieri cu mandatarul, deoarece in caz contrar risca deschiderea procedurii insolventei caz in care marja de negociere a acestora este semnificativ diminuata.

Procedura se desfasoara in cadrul Tribunalului in circumscriptia caruia isi are sediul societatea dumneavoastra.

Demararea procedurii presupune depunerea unei cereri la instanta competenta in care se solicita numirea mandatarul ad-hoc. Cererea trebuie sa fie motivata temeinic cu privire la cauzele care determina starea de dificultate in care se afla societatea si care necesita numirea mandatarului.

Daca instanta constata ca cererea este temeinica si se impune numirea mandatarului, iar mandatarul intruneste conditiile legale, atunci o admite prin incheiere definitiva.

Durata mandatului ad-hoc este de maxim 90 de zile, termen in care mandatarul poate propune si obtine: stergeri de datorii, reesalonari sau reduceri partiale, continuarea sau incetarea unor contracte, reduceri de personal, etc.

Desi mandatarul este independent de parti, demersurile acestuia se concretizeaza in obtinerea unor rezultate favorabile societatii dv, in vederea evitarii insolventei.

Mandatul ad-hoc inceteaza, conform Legii nr. 85/2014, in urmatoarele trei situatii – denuntarea unilaterala a mandatului de catre debitor sau de catre mandatarul ad-hoc;

  • prin incheierea intelegerii (acordului) asupra modului de depasire a situatiei de dificultate financiara in care se afla debitorul, intelegere care este, de altfel, obiectivul fixat de lege mandatarului ad-hoc;
  • prin depasirea perioadei de 90 de zile in care mandatarul ar fi trebuit sa incheie intelegerea cu creditorii sai, fara ca acest acord sa se fi incheiat.

La cererea debitorului sau a mandatarului ad-hoc, presedintele tribunalului va constata incetarea mandatului ad-hoc, prin incheiere definitiva.

DIFERENTE INTRE INSOLVENTA SI FALIMENT

Multa lume considera ca procedura de “insolventa” este acelasi lucru cu “falimentul”. In ceea ce priveste “reorganizarea” majoritatea asociaza acest cuvant cu insolventa/falimentul, fara sa cunoasca, concret, care este legatura dintre ele.

Trebuie stiut insa faptul ca, desi cele trei notiuni (insolventa, faliment si reorganizare) au legatura una cu celelalte, ele nu se confunda, ci au semnificatii distincte.

Semnificatia termenilor

  1. Procedura “insolventei” este acea procedura legala care se deschide, la cererea debitorului sau a creditorilor, in cazul in care o societatea se afla in stare de insolventa. Conform legii, starea de insolventa reprezinta acea stare a patrimoniului unei societati care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
  2. Procedura “falimentului” reprezinta procedura de insolventa care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.
  3. Procedura de “reorganizare” judiciara este procedura de insolventa care se aplica debitorului in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, impreuna sau separat:
  • restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;
  • restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
  • restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

Diferente

Procedura insolventei este o procedura “umbrela” care include si procedura de reorganizare si/sau pe cea de faliment. Prin urmare, relatia dintre celelalte doua sub-proceduri (faliment si reorganizare), pe de o parte, si procedura insolventei, pe de alta parte, este cea de la parte la intreg.

Astfel, in cazul in care o societatea este in stare de insolventa, cu privire la aceasta se deschide “procedura insolventei”.

Dupa momentul deschiderii acestei proceduri de insolventa urmeaza, de regula, o perioada de timp (denumita “perioada de observatie”) in care administratorul judiciar analizeaza situatia juridica si patrimoniala a societatii pentru a determina daca sunt perspective reale pentru salvarea societatii, pe baza unui plan de reorganizare, sau, dupa caz, daca societatea trebuie lichidata, deoarece aceasta nu mai poate fi revitalizata.

Dupa finalizarea analizei de catre administratorul judiciar, creditorii societatii vor decide:

  • daca se va incerca salvarea societatii, prin reorganizare judiciara, sau
  • daca se va trece la lichidarea societatii.

In cazul in care se aproba reorganizarea societatii, procedura insolventei va intra intr-o noua etapa, si anume, in faza de “reorganizare judiciara”. Desi cu privire la aceasta faza, legea foloseste expresia de “procedura de reorganizare”, putand crea impresia ca aceasta ar fi o procedura distincta de cea de “insolventa”, in fapt, asa cum a fost aratat mai sus, aceasta “procedura de reorganizare” reprezinta doar o etapa din cadrul “procedurii de insolventa”.

In cazul in care nu se aproba reorganizarea societatii sau, dupa caz, desi se aproba o astfel de reorganizare, aceasta esueaza, societatea va intra in faza de “faliment”.

La fel ca si in cazul “reorganizarii”, legea foloseste denumirea de “procedura” de faliment, creand impresia ca aceasta este o procedura diferita de cea de insolventa.

Cu toate acestea, “falimentul” reprezinta doar o faza, posibila, dar nu obligatorie, a “procedurii de insolventa”.

Prin urmare, in cazul in care o societate este in faliment, putem spune ca aceasta este in insolventa, insa reciproca nu este valabila; daca o societatea se afla in procedura de insolventa nu inseamna neaparat ca aceasta este si in faliment, dimpotriva, este posibil ca societatea respectiva sa se afle in faza de reorganizare si sa “scape” cu succes din procedura de insolventa.

SUSPENDAREA ACTIUNILOR JUDICIARE SI EXECUTAREA SILITA

Unul dintre cele mai importante efecte ale deschiderii procedurii insolventei il reprezinta suspendarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita demarate pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Scopul avut in vedere de legiuitorului roman prin dispozitia de la art. 36 din legea 85/2006, desi poate parea paradoxal, vizeaza protejarea creditorilor, nu dezavantajarea lor.Astfel, prin refuzul de a permite unor creditori sa deruleze actiuni si urmariri individuale impotriva debitorului, odata ce procedura insolventei a fost deschisa, legea garanteaza ca valorificarea patrimoniului se va face in mod colectiv si organizat sub supravegherea judecatorului sindic, fara ca anumite parti din patrimoniu sa fie sustrase sau exceptate.

Suspendarea atrage oprirea de indata a cursului judecatii astfel incat instanta nu va mai putea lua o alta masura in proces decat constatarea acestui impediment. Spre exemplu, nu vor putea fi invocate ori solutionate exceptii, de procedura sau de fond, insa va putea fi dispusa disjungerea anumitor capete de cerere daca acestea nu atrag suspendarea de drept.

Suspendarea actiunii potrivit art. 36 din legea 85/2006 nu determina automat inscrierea creantei litigioase in tabelul creditorilor debitorului pentru care s-a deschis procedura. Este asadar vital pentru conservarea drepturilor creditorului ca, respectand termenele legale, sa formuleze declaratie de creanta indiferent daca la acel moment avea pe rolul instantelor o actiune in realizarea creantei sale sau doar intentiona sa o introduca.

Desi dreptul la actiune al creditorilor se suspenda potrivit art. 36, acesta nu dispare, el fiind conservat potrivit art. 40 din aceeasi lege, text care consacra un alt efect important al deschiderii procedurii, respectiv suspendarea curgerii termenelor de prescriptie. Prin urmare, este important de stiut ca sub rezerva indeplinirii exigentelor privitoare prescriptiei extinctive, creditorul va putea relua demersul judiciar impotriva debitorului, spre exemplu, in cazul respingerii sau inchiderii procedurii insolventei.

EXECUTAREA SILITA

Ce este executarea silita?

Conform Codului de procedura civila executarea silita este o metoda juridica de recuperare a unor debite/datorii care au fost stabilite prin titluri executorii precum hotarari/sentinte ale instantelor de judecata, contracte notariale de bunuri sau bani, credite bancare, si alte situatii identice.

Executarea silita inceputa la cererea unui creditor se poate face prin toate mijloacele posibile, asta insemnand – POPRIRE, SECHESTRU, VANZARE DE BUNURI MOBILE SAU IMOBILE, deci creditorul nu poate fi conditionat sa aleaga doar o singura cale, cat nu ii este interzis sa le aleaga pe toate, ceea ce inseamna ca odata inceputa executarea silita, aceasta se poate realiza prin orice mijloc pana la acoperirea sumelor pretins datorate.

Ce putem face cand primim acte de executare silita?

In momentul in care ati primit orice act de executare, indiferent de forma si denumirea acestuia (n.n. somatie, notificare, poprire, publicitate de vanzare la licitatie, etc) aveti dreptul sa faceti contestatie la executare.

Executorul poate mari valoarea sumelor datorate initial ?

Da, executorul are posibilitatea sa aplice dobanzi, penalitati sau alte sume doar daca prin titlul executoriu s-au stabilit aceste drepturi, chiar daca nu s-a indicat cuantumul acestora.

In cazul in care titlul executoriu nu a acordat dobanzi/penalitati sau alte daune, executorul poate sa dispuna actualizarea sumelor datorate, indiferent de unde provine aceasta. Aceasta „actualizare” va presupune recorectarea sumelor datorate in rapot cu rata inflatiei.

Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului

În acest material vă prezentăm aspecte privind deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului/creditorilor.

În cele mai dese cazuri, procedura insolvenţei este declanşată la iniţiativa creditorilor. Procedura poate fi declanşată chiar de către un singur creditor care are una sau mai multe creanţe ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
Condiţiile pentru promovarea cererii introductive formulate de către creditor/creditori:

Pentru a se putea promova o cerere din partea creditorului/creditorilor pentru declanşarea procedurii insolvenţei trebuie îndeplinite două condiţii:

  • titularul cererii să fie creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei;
  • debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvenţă .

Aşadar, nu orice creditor are posibilitatea de a solicita declanşarea procedurii insolvenţei, ci doar creditorii îndreptăţiţi la aceasta.
Potrivit art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile.

Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi suma prevăzută la art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, adica de 40.000 de lei, iar pentru salariaţi, de şase salarii medii brute pe economie/pe salariat.
De asemenea, este necesar ca debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvenţă prezumată.

Creditorul care doreşte declanşarea procedurii insolvenţei trebuie să facă dovada că are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile de mai mult de 60 de zile, acesta trebuie să facă şi dovada în ceea ce priveşte cuantumul creanţelor sale care trebuie să atingă valoarea-prag stabilită de lege.

Dacă creditorul va face dovada prin acte ataşate cererii sale că are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile, el nu mai are de făcut o altă probă cu referire la insolvenţa debitorului, ci debitorului îi revine obligaţia de a răsturna prezumţia de insolvenţă în care se află, făcând dovada suficienţei fondurilor băneşti disponibile.
Dacă debitorul efectuează unele plăţi modice, nesemnficative, faţă de creditorul reclamant sau faţă de alţi creditori, o astfel de situaţie nu este în măsură să înlăture prezumţia de insolvenţă decât în cazul în care o astfel de situaţie se coroborează cu alte elemente de natură a conduce la concluzia că debitorul într-adevăr nu se află în stare de insolvenţă.
Conţinutul cererii introductive formulate de către creditori

Potrivit art. 70 alin. 1 din Legea 85/2014, orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolventei împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

  • cuantumul şi temeiul creanţei;
  • existenţa unui drept de preferinta constituit de către debitor sau instituit potrivit legii;
  • existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
  • declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.

Deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului

Noua Lege a insolvenței, respectiv Legea nr. 85/2014, a intrat în vigoare în data de 28 iunie 2014. Aceasta prevede noi condiții ce trebuie îndeplinite pentru deschiderea procedurii insolvenței atât la cererea debitorului, cât și la cererea unui creditor.

Vă vom prezenta în cadrul acestui articol condițiile precum și procedura deschiderii procedurii insolvenței la cererea debitorului.

Conform art. 5 punctul 29 al Legii nr. 85/2014 insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, fiind o situație a trezoreriei debitorului și nu a patrimoniului său.

Prezumția de insolvență vădită se instituie atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor. În schimb insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenței este obligatorie pentru debitorul care se află în stare vădită de insolvență de cel puțin 30 de zile de la apariția acesteia. Dacă debitorul se află însă angrenat la împlinirea acestui termen, cu bună-credință, în negocieri extrajudiciare pentru restructuarea datoriilor sale, acesta are obligația de a adresa tribunalului o cerere pentru deschiderea procedurii în termen de 5 zile de la data eșuării negocierilor purtate.

O nouate importantă adusă de Legea nr. 85/2014 constă în faptul că debitorul va putea cere deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care datoriile sale certe, lichide și exigibile de peste 60 de zile depășesc valoarea-prag de 40.000 lei, chiar dacă acesta cere deschiderea procedurii pentru motivul apariției stării de insolvență iminentă.
Conform prevederilor art. 67 al Legii nr. 85/2014, cererea de deschidere a procedurii insolvenței se va formula la tribunalul sau tribunalul specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior sesizării instanței.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va fi formulată și semnată în cazul persoanelor juridice de către persoanele care au calitatea de reprezentanți, conform propriilor acte constitutive, ale statutelor acestora sau conform legii.

Pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii generale a insolvenței sau procedurii de faliment simplificat este necesară o hotărâre a adunării generale a asociaților sau a acționarilor.

Conform prevederilor art. 69 al Legii nr. 85/2014 debitorii persoane juridice, care în ultimii 5 ani precedenți hotărârii de deschidere a procedurii au mai fost supuși unei proceduri de reorganizare judiciară, nu mai pot fi supuși unei noi proceduri de reorganizare, în cazul acestora putând fi deschisă doar procedura simplificată.
Conform art. 66 alin. (10) al Legii nr. 85/2014 cererea se va judeca de urgență, în termen de 10 zile de la data formulării ei, în cameră de consiliu și fără citarea părților, în procedură necontencioasă. În cazul acestei cereri nu va fi urmată procedura regularizării prevăzută de către art. 200 al Codului de procedură civilă.

Orice alte cereri de deschidere a procedurii insolvenței formulate ulterior cererii formulate de către debitor vor fi conexate și recalificate ca și cereri de admitere a creanței, în cazul în care va fi admisă cererea debitorului. În cazul în care cererea debitorului va fi respinsă, cererile formulte de către creditori vor fi soluționate în procedură contencioasă.
În cazul în care judecătorul sindic va admite cererea de deschidere a procedurii, acesta va numi un administrator judiciar provizoriu (în cazul deschiderii procedurii generale) sau un lichidator judiciar provizoriu (în cazul deschiderii procedurii simplificate) ce va notifica creditorii debitorului privind deschiderea procedurii insolvenței asupra debitorului prin care îi va informa și despre termenul limită de depunere de către creditori a opozițiilor la deschiderea procedurii (10 zile), termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanței, termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar de creanțe, termenul de definitivare a tabelului de creanțe precum și locul, data și ora primei ședințe a adunării creditorilor.
În cazul în care creditorii debitorului vor formula în termenul de 10 zile opoziție la deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul sindic va ține, în termen de 5 zile, o ședință la care vor fi citați administratorul judiciat/lichidatorul judiciar, debitorul și creditorii care se opun deschiderii procedurii.

În cazul în care judecătorul sindic va admite opozițiile formulate va revoca încheierea de deschidere a procedurii insolvenței debitorului. În caz contrar, procedura de insolvență va continua conform prevederilor Legii nr. 85/2014.

ACTE

Cererea debitorului conform articolului 67 din legea 85/2014 trebuie să fie însoțită de următoarele documente:

  • ultima situaţie financiară anuală, certificată de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
  • lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
  • lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
  • lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive;
  • contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
  • lista membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
  • o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedură simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale;
  • o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;
  • o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului sau alte registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
  • o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care să rezulte că el sau administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de prezenta lege în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii;
  • un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise (dacă societatea este cotată pe o piață reglementată);
  • o declaraţie prin care debitorul arată dacă este membru al unui grup de societăţi, cu precizarea acestora;
  • dovada codului unic de înregistrare;
  • dovada notificării organului fiscal competent.

Avocat Cuculis Adrian

0314124888