Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii Anunta infiintarea – Biroului de INSOLVENTA LICHIDARE SI FALIMENT CUCULIS

Falimentul, sau procedura insolventei – pe scurt

Reglementarile legale specifice procedurii falimentului se gasesc in Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicata in MO nr. 359 din 21.04. 2006, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, publicata in Monitorul Oficial nr. 944 din 22.11.2007.

Participantii la procedura falimentului sunt:

  • societatile comerciale;
  • societatile cooperative;
  • organizatiile cooperatiste;
  • societatile agricole;
  • grupurile de interes economic;
  • orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

Instantele judecatoresti competente sunt tribunalele in a caror raza teritoriala isi au sediul debitorii, iar in cadrul acestor institutii se distinge judecatorul sindic a carui atributii sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii falimentului (insolventa).

Procedura de lichidare presupune constituirea unei Adunari a Creditorilor, care este convocata si prezidata, de cate ori este nevoie, de catre administratorul judiciar, sau dupa caz, de catre lichidator, daca legea, sau judecatorul sindic, nu dispune altfel.

 

Totodata, asociatii/ actionarii firmei aflate in lichidare pot desemna, pe cheltuiala lor, un administrator special, care sa participe la procedura falimentului si sa le reprezinte interesele.

Cel mai cunoscut personaj al acestei povesti este, bineinteles, Lichidatorul ale carui principalele atributii sunt:

  • examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura de lichidare;
  • conducerea activitatii debitorului;
  • introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor;
  • mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor (daca au fost incheiate intr-o perioada de pana la 3 ani si s-a urmarit fraudarea creditorilor);
  • urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului;
  • primirea platilor pe seama debitorului etc.

Procedura simplificata a falimentului se aplica debitorilor (in stare de insolventa, aflati in una din urmatoarele situatii:

  • comerciantii, persoane fizice, actionand individual;
  • asociatii familiale;
  • comerciantii exceptati de la aplicarea procedurii generale;
  • debitorii care nu au depus la termen actele cerute de lege;
  • societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
  • debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de lege.

Procedura simplificata este procedura prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu  deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 zile.

BIROUL DE INSOLVENTA CUCULIS

0722.298.011

 

Faliment Persoana fizica?

Dacă aţi fi cu adevărat un cetăţean cu drepturi depline al Uniunii Europene şi aţi avea probleme cu supraîndatorarea la bănci, atunci soluţia pentru dumneavoastră s-ar numi Legea Falimentului personal.
Cum funcţionează?
În toată Uniunea Europeană, Falimentul personal presupune lichidarea activelor debitorului falimentar şi o perioadă în care acesta este privat de anumite drepturi. Scopul declarării falimentului este cel de a obţine ştergerea datoriilor care nu pot fi acoperite din cauza situaţiei în care se află debitorul după o anumită perioadă şi şansa unui nou început – aşa-numitul fresh start. Practic, falimentul pe persoană fizică înseamnă, în primul rând, o protecţie a debitorului ajuns în încetare de plăţi.

Legea impune şi restricţii datornicului
Stingerea datoriilor, sub protecţia legii falimentului personal, este, însă, însoţită de restricţii şi o serie de decăderi, fiind recomandată doar ca soluţie de ultim resort. Persoana care a fost în faliment nu mai are dreptul să încheie contracte peste o anumită valoare pentru o perioadă limitată de timp, de asemenea, este posibil să i se interzică provizoriu dreptul de a avea un cont bancar, sau de a ocupa funcţii de conducere, de a angaja noi împrumuturi, după care beneficiază de toate drepturile conferite de capacitatea civilă. De asemenea, în cazul în care debitorul acoperă la un moment dat cel puţin 75% din datorie, procedura de insolvenţă este închisă automat şi sunt şterse consecinţele juridice ale insolvenţei.

În România, nu poţi da faliment “pe persoană fizică”
În prezent, privitor la falimentul personal, în România există două proiecte legislative, ambele aflate la Camera Deputaţilor, forul decizional. Se apreciază că există presiuni din partea sistemul bancar românesc pentru îngheţarea adoptării Legii falimentului personal. Motivul este tocmai protecţia sub care este pus datornicul. Una dintre cele mai controversate măsuri din punctul de vedere al mediului bancar este încheierea urmăririi datornicului după ce acesta şi-a achitat trei sferturi din datorie. Întrebarea oarecum legitimă este cine plăteşte diferenţa până la întreaga sumă împrumutată. Nimeni!

În aceste condiţii, deşi nu au şanse mai mari de recuperare intregrală nici în lipsa acestei legi, bancherii susţin că falimentul pe persoană fizică ar stimula tendinţa clienţilor de a se sustrage plăţii în întregime a datoriei.

http://www.replicahd.ro/?p=8915

Av. Cuculis 0722298011

Datorie la banca? Cum suna falimentul pentru persoane fizice? – Faliment Personal pentru persoane fizice – Cum

Cum este posibil şi cum funcţionează? Daca am un credit la banca si sunt persoana fizica, ce pot face sa nu raman cu datoria inregistrata pentru toata viata?

Falimentul personal presupune lichidarea activelor debitorului falimentar şi o perioadă în care acesta este privat de anumite drepturi, cum ar fi ocuparea unei funcţii de conducere, posibiliatea de a avea un cont bancar, cea de a lua împrumuturi. Scopul declarării falimentului este cel de a obţine ştergerea datoriilor care nu pot fi acoperite din cauza situaţiei în care se află debitorul după o anumită perioda şi şansa unui nou început – aşa-numitul fresh start. Procedura nu se adresează celor care pot plăti, ci celor care nu o mai pot face şi s-au supraîndatorat, celor care nu mai sunt solvabili.

Anglia şi Ţara Galilor au cel mai prietenos şi cel mai rapid proces al falimentului personal din Uniunea Europeană. Asta a creat o adevărată industrie a turismului falimentului personal în aceaste ţări – (bankruptcy forum shopping, mai multe despre acest fenomen şi implicaţiile legale aici)

În Anglia procesul durează mult mai puţin şi este mai simplu decât în celelalte ţări. Debitorul depune o cerere la tribunal după ce completează două formulare în care îşi declară numele, domiciliul, veniturile şi bunurile deţinute, plăteşte o taxă de 700 de lire sterline şi la prima înfăţişare poate fi declarat falit. Bunurile (o parte din ele pot fi păstrate) sunt luate în custodie de către un administrator judiciar – în Anglia acesta este un funcţionar de stat – sau de către un practician în insolvenţă şi lichidate pentru a satisface creditorii.

În niciun caz de faliment locuinţa nu poate rămâne în proprietatea debitorului falimentar, aceasta este vândută pentru a permite creditorului să îşi recupereze din debit. Însă debitorul are şansa de a scăpa în 12 luni de datoriile care nu sunt acoperite din activele vândute şi din plăţile făcute în această perioadă. Altfel spus, dacă cineva s-a îndatorat foarte mult cu un credit ipotecar şi valoarea de piaţă a locuinţei nu acoperă creditul – şi sunt puţine cazurile în care îl acoperă – nu va mai fi urmărit de către bancă după ce Tribunalul îl va declara ca falit şi apoi îl va elibera de datorii („discharge” – în proiectul de lege a insolvenţei persoanelor fizice din România termenul folosit este „faliment scuzabil”).

Ca toate lucrurile să meargă bine, debitorul insolvent trebuie să fie de bună credinţă şi să coopereze cu administratorul judiciar. Altfel, dacă minte în declaraţii, ascunde active sau nu cooperează, acesta poate rămâne în starea de faliment pentru mulţi ani, perioadă în care nu are acces la credit şi nu poate conduce afaceri. Procedura falimentului personal în Anglia se bazează foarte mult pe buna-credinţă a debitorului şi toate declaraţiile şi acţiunile întreprinse sunt pe propria răspundere.

Pentru ca un cetăţean european, inclusiv un român, să îşi declare insolvenţa în Anglia, acesta trebuie să aibă centrul de interes principal (centre of main interests – COMI) pe teritoriul Angliei. COMI se declară ca atare la autorităţile locale de către cetăţeanul european . Asta înseamnă cel puţin un domiciliu în Anglia, dar şi un loc de muncă, o afacere sau studii în derulare. Înainte de depunerea petiţiei, dacă singura legătura cu Anglia este domiciliul, atunci debitorul trebuie să fi locuit la această adresă cel puţin şase luni. Potrivit site-ului oficial al Serviciului de insolvenţă, este posibil şi ca petiţia să fie depusă direct la Înalta Curte, însă judecătorul ar putea fi mai reticent în acest caz. Domiciliul poate să fie şi la locuinţa unui prieten, membru al familiei etc.

Legea europeană 1346/2000, care reglementează regimul insolvenţei la nivel european, permite debitorilor care îşi declară insolvenţa în altă ţară să obţină recunoaşterea acesteia în ţara de domiciliu (cu excepţia Danemarcei). Totuşi, creditorii au dreptul de a se îndrepta în instanţă împotriva debitorului. România mai este şi semnatara United Nations Commission on International Trade Law –UNCITRAL 1997 – încă din 2003 – convenţie care reglementează insolvenţa transfrontalieră.

Nemţii şi irlandezii dau năvală în Anglia să îşi declare falimentul

Debitorii supraîndatoraţi din ţări precum Irlanda şi chiar Germania sau Austria – unde procedurile sunt mai greoaie – vin în Anglia să îşi declare falimentul personal. Un faliment personal în Irlanda durează 12 ani şi în Germania 6 ani, perioadă în care drepturile debitorului sunt puţine şi în care legislaţia oferă creditorului toate pârghiile pentru a extrage cât mai mulţi bani de la datornic. Nemţii apelează la legislaţia franceză, dar mai ales la cea engleză pentru un faliment rapid şi simplu. Au apărut foarte multe firme specializate care se ocupă de aceste proceduri, de depunerea actelor, de găsirea unei chirii, în schimbul unei sume (de ex. insolvenz-agentur.com). Potrivit The Telegraph, o astfel de agenţie percepe o taxă de 7.000 de euro pentru un neamţ sau 5000 de euro pentru un irlandez. Nu există o statistică oficială cu numărul de străini care merg în Anglia să dea faliment, asta pentru că cetăţenia nu se declară în timpul procedurii. Singurele statistici vin de la firmele specializate. Proprietarul irishbankruptcyuk.com spune că a reuşit să obţină în instanţă ştergerea unei datorii cumulate de un miliard de euro pentru clienţii săi irlandezi, potrivit The Guardian. Cetăţenii irlandezi care au fost prinşi în bula imobiliară, sunt în dificultăţi financiare şi au de plătit la bancă sume cu mult peste valoarea de piaţă a proprietăţilor imobiliare, aleg să lase cheile băncii şi să se mute pentru 6-9 luni în Anglia sau Ţara Galilor unde se declară faliţi. Sumele şterse variază de la câteva zeci de mii de euro la zeci sau chiar sute de milioane de euro – un astfel de caz este prezentat de The Guardian.

În 2011 s-au înregistrat în Anglia şi Ţara Galilor 120.000 de insolvenţe personale din care 41.800 de falimente personale, potrivit datelor oficiale. În primul trimestru din acest an au fost declarate 28.700 de insolvenţe din care 9.100 de falimente.

Au şi românii dreptul de a cere falimentul personal în altă ţară?

Încă nu avem cunoştinţă de români care să fi mers în Anglia sau altă ţară europeană doar pentru a intra în faliment personal. Însă am găsit români care au intrat în procedura falimentului în Anglia şi Ţara Galilor – rezultatul căutării după cele mai comune nume de familie din România a întors zeci de rezultate. Registrul individual al insolvenţei, care permite efectuarea acestor căutări online, ţine evidenţa persoanelor care se află în procedura insolvenţei (în orice formă ar fi ea: faliment personal, aranjament voluntar individual sau sub protecţia unui ordin de uşurare a poverii datoriei) sau care au ieşit dintr-o astfel de procedură în ultimele trei luni.

De asemenea, nu avem exemple despre comportamentul instanţelor de judecată din România în cazul în care creditorii de aici aleg să se îndrepte împotriva debitorului declarat falimentar în afara graniţelor. Practica în instanţele din celelate ţări europene este de a recunoaşte în totalitate astfel de proceduri.

http://www.economica.net/ce-nu-vor-bancile-sa-afli–cum-sa-iti-declari-falimentul-personal-in-alta-tara-si-sa-scapi-de-datori_27123.html