Anularea actelor facute in dauna creditorului (Actiunea pauliana sau revocatorie)
Ce intelegem prin acte facute in dauna creditorului?
Actele facute in dauna creditorului sunt acele acte pe care debitorul le face in frauda drepturilor creditorului, adica acelea prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate, potrivit art. 1562 NCC.
In asemenea, situatii, creditorul are la indemana actiunea revocatorie, denumita si pauliana, prin care poate solicita instantei de judecata sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda sa, cu conditia sa dovedeasca un prejudiciu.
Cu toate acestea, alin. 2 al art. 1562 prevede ca un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.
Cu alte cuvinte, daca cel cu care incheiem contractul sau cel caruia ii efectuam plata este de buna credinta, contractul/plata facuta va continua sa isi produca efectele juridice fata de aceasta.
Ce efect are buna-credinta a tertului?
Potrivit art. 1565 alin (2), Terţul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea acţiunii o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. În caz contrar, hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii revocatorii indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanţei pe care s-a întemeiat acţiunea, dispoziţiile privitoare la publicitatea şi efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzător.
In situatia in care tertul de buna credinta plateste creditorului respectiva
suma de bani, acesta se poate indsrepta impotriva vanzatorului (debitorului )
pentru despagubiri.
In ceea ce priveste creanta, mentionam ca aceasta trebuie sa fie certa la momentul introducerii actiunii.
Ce intelegem insa prin creanta certa?
Potrivit prevederilor art. 662 NCPC, (2) Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.
Astfel, in lipsa unei certitudine a creantei, actiunea revocatorie este inadmisibila.
Cu toate acestea, desi legea recunoaste dreptul creditorului de a introduce aceasta actiune, acest drept nu este nelimitat in timp. Dupa cum se mentioneaza in cuprinsul art. 1564 NCC, daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul de actiune se prescrise in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.
Este important de retinut ca prescriptia poate fi opusa creditorului pe calea intampinarii, in cadrul actiunii pe care acesta o intenteaza. Neinvocarea acesteia de catre parea interesata, atrage decaderea din dreptul de a mai fi invocate. De asemenea, este important de retinut si faptul ca prescriptia nu poate fi constatata de instanta de judecata, din oficiu.
Ce se intampla in situatia in care instanta de judecata admite actiunea creditorului ( Actiunea Pauliana ) ?
Dupa cum este prevazut in cuprinsul art. 1565 alin (1), Actul atacat va fi declarat inopozabil atât faţă de creditorul care a introdus acţiunea, cât şi faţă de toţi ceilalţi creditori care, putând introduce acţiunea, au intervenit în cauză. Aceştia vor avea dreptul de a fi plătiţi din preţul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferinţă existente între ei.
Astfel, este esential sa avem in vedere ca scopul pentru care dorim sa incheiem anumite acte juridice poate duce la anularea acestora in instanta.
Poate creditorul sa-ti anuleze o donatie? Dar o vanzare?
Potrivit art. 1562 C. civ. „Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.”
La ce se refera mai exact acest articol?
Exemplu concret: daca debitorul isi vinde un bun cu scopul de a nu fi executat silit, contractul de vanzare poate fi declarat inopozabil fata de creditor. Cu alte cuvinte, creditorul poate sa ignore contractul incheiat intre debitor si cumparator astfel cum prevede art. 1565 alin. (1) C. civ „Actul atacat va fi declarat inopozabil atat fata de creditorul care a introdus actiunea, cat si fata de toti ceilalti creditori care, putand introduce actiunea, au intervenit in cauza. Acestia vor avea dreptul de a fi platiti din pretul bunului urmarit, cu respectarea cauzelor de preferinta existente intre ei.”
In ce conditii poate debitorul sa declare inopozabil actul , prin Actiunea Pauliana?
O prima conditie o gasim in articolul mai sus mentionat, respectiv, ceditorul sa dovedeasca un prejudiciu. Mai exact, debitorul sa incheie acel act cu scopul de a-i crea un prejudiciu creditorului.
O alta conditie o gasim la alin. (2) al aceluiasi articol „Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.”
Pentru a fi declarat inopozabil un contract cu titlu oneros (un contract de vanzare), creditorul trebuie sa probeze ca si cumparatorul a fost de rea-credinta, mai exact, ca acestea cunostea faptul ca debitorul incheie actul pentru a-i crea un prejudiciu creditorului.
Se poate observa ca aceasta conditie nu este ceruta de lege in cazul unei donatii. In acest caz, donatia poate fi declara inopozabila chiat daca donatarul era de buna-credinta.
Poate oricand sa introduca creditorul actiunea Pauliana?
Potrivit art. 1564 C. civ. „Daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.”
Foarte important, textul e lege stabileste doua momente de la care incepe sa curga termenul de prescriptie. Primul moment se refera la data la care creditorul a luat efectiv la cunostinta de actul fraudulos.
Iar al doilea moment, se refera la data la care creditorul ar fi putut sa ia la cunostinta de actul fraudulos. Mai exact, debitorul nu poate invoca faptul ca nu avea cunostinta de acel act, insa, aceasta lipsa de informare este determinata de culpa creditorului, nu a fost suficient de diligent.
Si nu in ultimul rand art. 1565 alin. (2) ne spune ca „Tertul dobanditor poate pastra bunul platind creditorului caruia profita admiterea actiunii o suma de bani egala cu prejudiciul suferit de acesta din urma prin incheierea actului. In caz contrar, hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii revocatorii indisponibilizeaza bunul pana la incetarea executarii silite a creantei pe care s-a intemeiat actiunea, dispozitiile privitoare la publicitatea si efectele clauzei de inalienabilitate aplicandu-se in mod corespunzator.”
Av.Drd. Cuculis Adrian