Dreptul Parintelui La Vizitarea Minorului – Problematica restrângerii exercitării dreptului de vizită, respectiv a dreptului de păstrare a legăturilor personale cu minorul.
Coronavirsului a intervenit in toate domeniile si nici cel juridic nu a ramas neatins, poate ca o putea chiar sa spunem ca a fost printre cele mai afectate.
Drepturile dobandite prin hotarari judecatoresti sau drepturile stabiliti bilateral de catre parti cu privire la vizitarea minorilor, cunosc in aceasta perioada o modificare de substanta.
Discutia a plecat de la o intrebare:
” Ce fac daca sotia mea nu imi mai permite accesul la copilul meu, cu privire la care instanta mi-a acordat legaturi persoanale insa in prezenta mamei, aceasta invocand COVID 19?”
Daca pana inainte de starea de urgenta si nou clamata stare de alerta, drepturile de vizitare ale minorului de catre parintele despartit de propriul copil erau susceptibile chiar de a fi puse in executare silita, de data recenta, acest drept si fundamental pentru familie si suprem, a inceput sa se clatine in fata virsului, fapt pentru care gasesc ca est esential pentru parintii care au program de vizitare stabilit, sa inteleaga ce a mai ramas din dreptul dobandit cu atata chin, in instanta.
Dreptul Parintelui La Vizitarea Minorului in contextul actual, al instituirii stării de urgență prin decret al Presedinteului și al declarării pandemiei de către OMS, discuția privitoare la exercitarea de către părintele nerezident a dreptului de a vizita/de a păstra legăturile personale cu minorul este una de mare interes și utilă.
Premisa este că legătura personală dintre copil și părintele său are un caracter ambivalent, reprezentând atât un drept al copilului, cât și al părintelui.
În cadrul familiei nucleare cu părinți neseparați, această legătură se realizează zilnic.
Eșecul cuplului conjugal nu trebuie să altereze în substanța sa, însă, comuniunea dintre copil și acel părinte care este nevoit să plece din locuința familială cu atat mai mult trebuie sa fie consolidata prin programul de vizitare al minorului.
În aceeași ordine de idei, părintele rezident (cel la care locuiește minorul) are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.
De lege lata, ulterior separării în fapt a părinților, modalitatea concretă de exercitare a acestui drept se stabilește prin acordul celor doi.
Dreptul Parintelui La Vizitarea Minorului in caz de neînțelegere, art. 401, alin. (2) NCC prevede intervenția instanței în scopul stabilirii unui program de vizitare în concordanță cu vârsta, nevoile de îngrijire, de educare și de afectivitate ale minorului.
Revenind la împrejurarea specială a distanțării sociale impuse de prezența pandemiei de coronaviroză, considerăm că soluțiile oferite în ceea ce privește necesitatea restrângerii exercitării acestor drepturi trebuie nuanțate, cu observarea particularităților fiecărui caz.
În ipoteza în care programul este statornicit printr-o hotărâre judecătorească ori prin convenția părinților, se naște următoarea întrebare: în ce măsură mai poate părintele nerezident să își exercite acest drept care presupune, inerent, o deplasare?
Ce se intampla cu programul de vizitare al minorului daca parintele la care sta statornic minorul este de acord ca celalalt parinte sa vina in vizita? Simplu raspunsul dar trebuie dat.
Lipsa împotrivirii părintelui care locuiește cu minorul, fără să antamăm discuții care exced argumentele juridice, nu ridică nicio problemă, programul desfășurându-se în același fel, cu obligația părintelui nerezident de a completa la fiecare deplasare Declarația pe propria răspundere, bifând punctul 4 din modelul consacrat.
Afirmăm aceasta, întrucât acest punct face referire la „motive justificate, precum îngrijirea/însoțirea unui minor/a copilului”.
În mod evident, preluarea minorului de la domiciliul fostului partener este un motiv prevăzut expres în model și, totodată, se remarcă faptul că enumerarea de la pct. 4 nu este una exhaustivă, existând posibilitatea apariției mai multor situații ce justifică o deplasare.
În schimb, dacă există dezacord între părinți cu privire la continuarea exercitării programului de vizită, lucrurile se așază de altă manieră:
- din perspectiva părintelui rezident, în scopul restrângerii accesului la copil al celuilalt părinte, acesta poate formula o ordonanță președințială la judecătoria din circumscripția locului unde se află persoana ocrotită;
- din perspectiva părintelui nerezident, posibilitatea formulării ordonanței președințiale este, de asemenea, viabilă, în măsura în care împiedicarea nu are o justificare obiectivă și duce la o încălcare a dreptului la viață privată și de familie, drept ocrotit de art. 8 din Convenția europeană.
În ambele cazuri, ordonanța președințială cu privire la Dreptul Parintelui La Vizitarea Minorului trebuie să îndeplinească condițiile de admisibilitate (urgența, caracterul provizoriu, aparența de drept, vremelnicia) pentru a putea fi antamat fondul. Desigur, suntem de părere că cercetarea fondului ar trebui realizată cu mai multă prudență decât în mod uzual, în condițiile implementării unor măsuri epidemiologice.
Totuși, contextul actual nu poate conduce per se la o soluție de restrângere pentru o perioadă determinată a dreptului părintelui nerezident de a-și vedea copilul. Proporționalitatea și necesitatea unei atare măsuri trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte dintre care nominalizăm, cu titlu exemplificativ:
- vârsta biologică și vârsta emoțională a copilului;
- relația dintre părintele nerezident și copil;
- atitudinea părintelui nerezident;
- traseul deplasărilor, anturajul și desfășurarea muncii părintelui nerezident pe timp de criză;
- distanța dintre cele două locuințe și mijlocul de deplasare;
- statisticile privitoare la numărul de infectări în cazul minorilor;
- impactul pe care distanțarea l-ar produce asupra copilului;
- existența altor mijloace de comunicare la distanță;
- cooperarea dintre părinți anterior instituirii stării de urgență.
Ca atare, răspunsul la întrebarea de mai sus trebuie nuanțat, mai cu seamă că dreptul părintelui de a avea legături cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Spre pildă, în lipsa unor indicii privitoare la un pericol de contaminare, restrângerea contactului părintelui nerezident cu un copil hipersensibil, care e profund atașat de acesta, poate duce la o deteriorare a relației, copilul marcat de tabloul familial descompus putându-se simți abandonat, nedorit și fiindu-i greu să înțeleagă caracterul temporar al acestei măsuri.
De aceea, cel chemat să dea o dezlegare în astfel de situații trebuie, la rândul său, să aprofundeze profilul psihologic al minorului și să pronunțe o hotărâre care să transcendă formalul normelor.
Dreptul Parintelui La Vizitarea Minorului nu poate fi ingradit doar pe motivul pandemic.
In orice caz, o situatie precum aceasta comporta nu doar o discutie pe o perioada de timp limitata fiindca in ipoteza COVID 19, nu se poate cunoaste perioada de timp necesara pentru eradicarae virsului iar parintii nu pot ramane in asteptare permanenta pentru ca programul de vizitare pe care il au pentru copiii lor minori, sa fie pus in aplicare.
Av.Drd. Cuculis Adrian