DARUL MANUAL – SPECIE A DONATIEI
Darul manual este o specie a donaţiei, care se realizează prin acordul de voinţă al părţilor în sensul transferării cu titlu gratuit a dreptului de proprietate, însoţit de remiterea bunului mobil.
Asadar, pentru încheierea lui valabilă, este necesar ca bunul sa fie predat efectiv, fapt care oferă acestui contract caracter real.
Darul manual reprezintă o excepţie de la principiul solemnităţii, adica nu va trebui să fie incheiat in forma autentică, la notar, pentru a putea fi valabil. Totuşi, acesta este supus aceloraşi reguli de fond ca şi celelalte donaţii, inclusiv principiului irevocabilităţii, care presupune ca nu exista posibilitatea existentei unor clauze care sa permita revocarea din voinţa celui care face donatia. Asadar, donatorul nu se poate razgandi dupa ce ofera darul.
Sanctiunea pentru includerea in contract a unor clauze care permit donatorului sa se razgandeasca este chiar nulitatea absoluta a contractului, adica inexistanta sa.
În principiu, acest tip de donaţie nu poate avea ca obiect decât bunuri mobile corporale sau titluri la purtător, întrucât acestea trebuie să se poata preda efectiv. Totusi, s-a vorbit în doctrină despre posibilitatea transmiterii prin dar manual nu numai a dreptului de proprietate, dar şi a unui dezmembrământ al acestuia, precum uzufructul sau dreptul de abitatie.
Potrivit art. 1011 alin. (4), bunurile cu o valoare mai mare de 25.000 lei nu pot face obiectul darului manual.
De asemenea, trebuie mentionat ca darurile manuale nu trebuie confundate cu darurile obişnuite. Acestea din urmă nu intră în categoria liberalităţilor, fiind exceptate expres de la raportul donaţiilor în art. 1150 alin.(1).
Darurile de nuntă reprezintă una dintre cele mai întâlnite categorii de daruri manuale. Acestea reprezintă donaţii făcute soţilor cu ocazia încheierii căsătoriei.
Trebuie avut in vedere faptul ca donatiile facute catre unul dintre soti in timpul casatoriei este bun propriu al sotului respectiv, cu exceptia cazului in care persoana care ofera donatia arata ca intelege sa gratifice ambii soti, moment in care bunul donat primeste natura juridica de bun comun al sotilor.
Având în vedere că fac parte din categoria donaţiilor, darurile de nuntă, chiar dacă sub dobândite în timpul comunităţii legale, devin bunuri proprii ale fiecărui soţ, cu excepţia situaţiei în care dispunătorul a dispus în mod expres ca ele să devină comune.
Asadar, trebuie avute in vedere aceste dispozitii legale atunci cand se doreste oferirea unui dar intrucat in functie de valoarea sa, acesta poate fi guvernat de principiile care se aplica donatiilor.