Model Contestatie Anulare Speciala

MODEL DE CONTESTAŢIE ÎN ANULARE SPECIALĂ

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE SPECIALĂ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, formulez în contradictoriu cu intimatul [3]_, domiciliat în_, în termen legal [4]

Contestaţie în anulare

împotriva deciziei civile nr. [5] ___/_, pronunţată de Tribunalul/Curtea de Apel_/înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitându-vă să dispuneţi anularea acesteia şi_[6]

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [7]:_

Temeiul de drept [8]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

Probe [8]: în dovedirea formulării în termen a contestaţiei, solicit

încuviinţarea probelor cu_; de asemenea, pentru verificarea

motivului de contestaţie invocat, solicit ataşarea la prezenta cauză a dosarului în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

Anexez copii de pe următoarele înscrisuri [10]_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 91.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [11]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel/înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [12]_

Explicaţii

[ 1 ] Natura juridică. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună şi nesuspensivă de executare, prin care se poate obţine, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., retractarea hotărârii irevocabile atacate.

[2] Calitate procesuală activă (contestator) poate avea oricare dintre părţile care au participat la judecarea pricinii în care s-a pronunţat hotărârea supusă contestaţiei, care justifică un interes, succesorii în drepturi ai acestora sau procurorul [ acesta din urmă în temeiul art. 45 alin. (5) C. proc. civ. ].

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) au celelalte părţi din procesul finalizat cu hotărârea atacată, care nu au uzat de calea contestaţiei, sau, după caz, succesorii lor în drepturi.

[4] Termen de exercitare. Conform art. 319 alin. (2) C. proc. civ., termenul de exercitare a contestaţiei diferă după cum hotărârea atacată este sau nu susceptibilă de executare silită;
a) dacă hotărârea atacată este susceptibilă de executare, contestaţia se poate face înainte de începerea executării şi în tot timpul ei, până la săvârşirea ultimului act de executare;
b) dacă hotărârea atacată nu este susceptibilă de executare (categorie în care intră hotărârile de respingere a cererii, cele pronunţate în acţiuni în constatare sau în materie de stare civilă, deciziile de casare intermediare, hotărârile pronunţate în materie de strămutare, hotărârile care au fost executate în fapt etc.), contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
în stabilirea distincţiei dintre cele două categorii de hotărâri trebuie avută în vedere evoluţia jurisprudenţei instanţei supreme. Iniţial, instanţa supremă a decis că prin hotărâri care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită trebuie avute în vedere acele hotărâri care nu cuprind în dispozitivul lor nici un fel de obligaţii pentru una din părţi, iar nu şi hotărârile care cuprind o obligaţie pentru care se poate cere executarea silită. în această opinie, o hotărâre judecătorească irevocabilă de respingere a cererii, dar prin care una din părţi a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată era considerată ca fiind o hotărâre care se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită.
Din anul 1994, instanţa supremă a revenit asupra acestei soluţii, hotărând că, în aplicarea art. 319 alin. (2) C. proc. civ., trebuie avute în vedere natura cererilor deduse judecăţii şi modul în care au fost rezolvate prin hotărâre. Astfel, în cazul în care hotărârea, în funcţie de capetele principale din acţiune, este susceptibilă de executare, sunt aplicabile dispoziţiile din teza întâi a art. 319 alin. (2), iar în caz contrar urmează să se aplice teza a doua din acelaşi articol, chiar dacă prin hotărâre s-a- dispus obligarea vreuneia din părţi la plata cheltuielilor de judecată.

[5] Obiectul contestaţiei în anulare speciale îl constituie numai hotărârile instanţei de recurs şi numai în ceea ce priveşte soluţionarea recursului (nu şi deciziile date de instanţa de recurs în fond, după casarea cu reţinere).

[6] Se va indica expres soluţia urmărită prin admiterea contestaţiei, care diferă în funcţie de motivul pe care contestatorul şi-a întemeiat cererea. Astfel, consecutiv anulării hotărârii contestate, se va cere rejudecarea totală a pricinii dacă s-a invocat săvârşirea unei greşeli materiale la dezlegarea recursului sau rejudecarea în totalitate ori în parte a recursului, dacă s-a invocat omisiunea de cercetare a tuturor sau numai a unora dintre motivele de casare şi modificare cu care recurentul a învestit instanţa.

[7] Motivele de fapt. Se va arăta la care din motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. s-a oprit contestatorul (deoarece, ca în orice cale extraordinară de atac, nu se pot valorifica decât motivele expres şi limitativ prevăzute de lege) şi se va argumenta îndeplinirea condiţiilor acestui motiv prin raportare la situaţia concretă din hotărârea atacată.

Art. 318 C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare speciale pentru două motive, şi anume când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare cu care a fost învestită.

7.1. Primul motiv are în vedere greşeli materiale de ordin procedural, săvârşite de instanţă prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Intră în această categorie: respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de data înregistrării lui la instanţă, în timp ce din plicul ataşat la dosar rezulta că recursul fusese depus la poştă înăuntrul termenului legal de recurs; anularea ca netimbrat a recursului, deşi la dosar se găsea la data pronunţării hotărârii chitanţa de plată a taxei de timbru; anularea recursului ca netimbrat, fără a se observa că pentru unul din motivele de recurs nu era necesară timbrarea; pronunţarea instanţei de recurs asupra altei hotărâri decât cea recurată etc.

Greşelile materiale la care se referă art. 318 C. proc. civ. sunt greşeli de fapt, involuntare, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea sau reaprecierea fondului şi de aceea ele nu trebuie confundate cu greşelile de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale ori de rezolvare a unui incident procedural, astfel că acestea din urmă nu pot fi valorificate într-o contestaţie în anulare.

6.2. Cel de-al doilea motiv, referitor Ia omisiunea cercetării vreunuia din motivele de casare sau modificare, poate fi invocat numai dacă recursul a fost respins în fond ori admis în parte, pentru că, dacă recursul a fost admis integral, casarea fiind totală, partea nu are deschisă calea contestaţiei în anulare, deoarece cu prilejul rejudecării în fond va putea invoca aspectele omise. De asemenea, acest motiv de contestaţie presupune că partea a formulat în termenul legal motivul de recurs pretins a nu fi fost examinat, deoarece nu se poate face contestaţie decât pentru motivele de nelegalitate cu care partea a învestit în mod legal instanţa, nu şi pentru cele depuse tardiv sau pe care instanţa de recurs le putea invoca din oficiu.

Când invocă omisiunea de cercetare a unor motive de casare sau de modificare, contestatorul trebuie să aibă în vedere unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în care se încadrează criticile din cererea sa de recurs, şi nu argumentele de fapt şi de drept ce se subsumează acestor motive, întrucât legiuitorul deschide calea contestaţiei în anulare pentru necercetarea motivului de recurs, şi nu a argumentelor pe care el se sprijină.

[8] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. Contestatorul trebuie să indice pe care din tezele art. 318 îşi întemeiază cererea (teza I are în vedere greşeli materiale, iar teza a Il-a are în vedere omisiunea de cercetare a vreunui motiv de recurs), iar dacă a solicitat şi suspendarea hotărârii contestate, acest temei de drept se întregeşte cu dispoziţiile art. 319^1 C. proc. civ.

[9] Probe. Dovada stadiului executării silite, ce interesează la calculul termenului contestaţiei împotriva hotărârilor susceptibile de executare, se poate face cu înscrisurile din dosarul execuţional, iar dovada luării la cunoştinţă a hotărârii atacate, nesusceptibile de executare, se poate face cu orice mijloc de probă.
[10] înscrisurile depuse. Se vor menţiona înscrisurile depuse pentru dovedirea formulării în termen a contestaţiei, respectiv înscrisuri care atestă stadiul executării silite a hotărârii atacate, în cazul în care această hotărâre este susceptibilă de executare silită, iar în caz contrar orice înscrisuri care să releve data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, cum ar fi, de exemplu, cererea făcută de contestator pentru a i se elibera o copie de pe aceasta.
[11] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru, în cuantum de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), şi timbrul judiciar, în valoare de 1.500 lei, sunt cele prevăzute de art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) teza a Il-a din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Dacă s-a cerut şi suspendarea executării hotărârii contestate se plăteşte separat
o taxă judiciară de timbru de 91.000 lei (la nivelul anului 2005) şi un timbru judiciar de 3.000 lei, conform art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 3 alin. (1) teza I din O.G. nr. 32/1995.
[12] Instanţa competentă este cea a cărei hotărâre se atacă [art. 319 alin. (1) C. proc. civ.j şi care poate fi, după caz, judecătoria, tribunalul, curtea de apel sau înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Vrei sa primesti cele mai noi articole pe email? Inscrie-te mai jos!