Privarea de libertate – Moduri de a face plangere – Retinerea, arestul preventiv, mentinerea arestului si prelungirea. Sunt arestat preventiv, ce fac?

Ce trebuie să ştiţi referitor la privarea de libertate:

Articolul 23 al Constituţiei României, republicată, prevede că libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt  inviolabile, iar reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu  procedura prevăzute de lege.

1. Reţinerea

a) În ce situaţii poate fi reţinută o persoana şi cine poate dispune  acestă masură preventivă:

ü     Măsura preventivă a reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală sau procuror faţă de o persoană, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a savârşit o faptă prevazută de legea penală. Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a savârşit fapta.

ü    De asemenea, măsura reţinerii se ia când există vreunul din cazurile  prevăzute în art.148 Cod procedură penală, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de lege pentru fapta savarşită.

b) Durata reţinerii

ü     Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 ore. Din durata măsurii reţinerii se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei. În ordonanţa prin care s-a dispus reţinerea trebuie să se menţioneze ziua şi ora la care reţinerea a început, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care reţinerea a încetat.

În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care răspunde penal, poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală, cu înştiinţarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă există date certe că minorul a comis o infracţiune pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de 10 ani ori mai mare.

ü     Reţinerea poate fi prelungită numai dacă se impune, prin ordonanţă motivată, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.

c) Unde se poate plânge persoana reţinută

ü     Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această masură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior.

ü    Procurorul se pronunţă prin ordonanţă înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii reţinerii, iar când consideră că măsura reţinerii este ilegală sau nu este justificată, dispune revocarea ei.

d) Drepturile persoanei reţinute :

ü     Celui reţinut i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o întelege, motivele reţinerii, dreptul de a-şi angaja un apărător. De asemenea, i se aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atragându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.

ü    Persoana reţinută poate cere să fie încunoştiinţat despre măsura luată un membru de familie sau una din persoanele desemnată de aceasta.

ü    Persoanelor reţinute minore li se asigură în toate cazurile asistenţă juridică, organele judiciare fiind obligate să ia măsuri pentru desemnarea unui apărator din oficiu, dacă minorul nu şi-a ales unul, şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul reţinut şi să comunice cu el.

ü    Atunci când se dispune reţinerea unui minor se încunoştiinţează despre aceasta imediat părinţii, tutorele, persoana în îngrijirea sau sub supravegherea căruia se află minorul, alte persoane pe care le desemnează acesta.

ü    În timpul reţinerii minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate acestora.

2. Arestarea preventivă

a) În ce situaţii poate fi arestată preventiv o persoană şi cine poate dispune această măsură.

ü     Măsura arestării preventive poate fi luată faţă de o persoană dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevazută de legea penală şi numai în vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 din Codul de procedură penală.

ü    Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

         b) Durata arestării preventive.

Legea procesual penală distinge două situaţii;

ü   Arestarea preventivă a învinuitului (persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală). Arestarea preventivă a învinuitului în cursul urmăririi penale şi al judecăţii poate fi luată de judecător pe o durată care nu poate depăşi 10 zile.

ü    Arestarea preventivă a inculpatului (persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală). Arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale şi al judecăţii nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare.

Arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate. În cazul în care instanţa acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile. Judecătorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

Arestarea preventivă a învinuitului sau a inculpatului poate fi dispusă şi în cursul judecăţii pentru aceleaşi motive pentru care se poate dispune arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.

Faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi, care fac necesară privarea sa de libertate.

În cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.

Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o altă măsură preventivă nu este suficientă.

Durata arestării inculpatului minor între 14 si 16 ani este, în cursul urmăririi penale de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive se efectuează în cursul judecăţii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale sau menţinerea ei în cursul judecăţii nu poate fi dispusă decât în mod excepţional. Arestarea preventivă a minorului între 14 şi 16 ani în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevazută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor între 14 si 16 ani în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 de zile.

Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale de fiecare dată cu 20 de zile, dar fără a se putea depăşi un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor mai mare de 16 ani, în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 de zile. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecăţii se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile.

Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile.

c)  Unde se poate plânge persoana arestată preventiv:

ü     Împotriva încheierii prin care s-a dispus în timpul urmăririi penale arestarea preventivă a învinuitului sau a inculpatului sau prelungirea arestării preventive ca şi împotriva încheierii dată în cursul judecăţii prin care s-a dispus luarea, menţinerea arestării preventive, învinuitul sau inculpatul poate face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.

      d) Drepturile persoanei arestate preventiv.

ü     Persoanei arestate preventiv i se aduc, de îndată, la cunoştinţă, în limba pe care o întelege, motivele arestării. Învinuirea i se aduce la cunoştinţa celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu. De asemenea, că are dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.

ü     Preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă formulată de procuror, care se comunică atât apărătorului ales sau numit din oficiu cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţa judecătorului a învinuitului sau inculpatului. Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii iar învinuitul sau inculpatul este adus în faţa judecătorului.

ü     Măsura arestării preventive a învinuitului sau inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către judecător în prezenţa apărătorului, în afară de cazul când este dispărut, se află în străinatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată. În aceste cazuri, învinuitul sau inculpatul va fi ascultat imediat ce a fost prins sau  s-a prezentat.

ü     Judecătorul încunoştiinţează despre măsura arestării preventive în termen de 24 de ore un membru al familiei învinuitului sau inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta.

ü     Minorilor arestaţi preventiv li se asigură pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru deţinuţii preventiv ce au depaşit 18 ani drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă.

ü     Atunci când s-a dispus arestarea preventivă a unui învinuit sau inculpat minor se încunoştinţează în termen de 24 de ore părinţii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul, alte persoane pe care le desemnează acesta, precum şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni să judece în prima instanţa cauza.

Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie sub controlul judiciar sau pe cauţiune, în condiţiile expres prevăzute de lege.

ü   Organul judiciar dispune ca pe timpul liberării provizorii sau pe cauţiune inculpatul să respecte una sau mai multe din obligaţiile prevăzute de lege.

ü  Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune se dispune, la cerere, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii de instanţa de judecată.

ü   Cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi făcută atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii de către învinuit sau inculpat, soţul ori rudele apropiate ale acestuia.

ü  Cuantumul cauţiunii este de cel puţin 10 000 000 lei (1000 RON). Consemnarea cauţiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cauţiunii.

Cauţiunea se restituie în condiţiile legii. De asemenea, legea prevede situaţiile în care  cauţiunea nu se restituie.

ü     Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi revocată în condiţiile legii. În caz de revocare a liberării provizorii, instanţa dispune arestarea preventivă a inculpatului sau a învinuitului. Împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.  Recursul  se judecă în termen de 2 zile.

 Sursa: portalul instantelor de judecata

Biroul de Avocatura Cuculis si Asociatii  – Indrumari Juridice Pentru Dvs. online! Prima Initiativa din Tara!!
Raspunsuri gratuite la intrebari juridice.

www.indrumari-juridice.eu
www.indrumari-juridice.ro
www.indrumarijuridice.wordpress.com
http://indrumarijuridice.forumest.ro
Tel: 031.412.48.88 / 0722.298.011