Avem noi norme de punere in aplicare a legii insolventei persoanelor fizice!
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a elaborat şi supus dezbaterii publice proiectul normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, propunând o serie de criterii pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil, astfel încât persoana datoare să fie protejată, asigurându-i-se sumele minime necesare asigurării educaţiei copilului sau medicamentelor de care are nevoie vârstnicul aflat în întreţinere.
Astfel, normele propuse de ANPC numesc, printre reperele după care se va ghida administratorul procedurii de insolvenţă, „valoarea coşului minim lunar de consum, stabilit în baza informaţiilor primite de la organismele competente, precum Institutul Naţional de Statistică şi/sau Institutul pentru Calitatea Vieţii; particularităţi de ordin financiar, structura pieţei forţei de muncă pe regiuni; c) valoarea minimă a cheltuielilor profesionale şi/sau de şcolarizare; preţul utilităţilor, al alimentelor şi produselor de bază; componenţa şi structura familiei debitorului, prin includerea în aceasta a persoanelor aflate în întreţinerea debitorului, a persoanelor cărora debitorul le prestează întreţinere şi a persoanelor care convieţuiesc cu debitorul sau care contribuie la prestarea întreţinerii”.Nu au fost omise nici cheltuielile minime legate de funcţionarea şi întreţinerea unui vehicul indispensabil şi nici cerinţele minimale ale unei locuinţe convenabile.
Cum arata planul de rambursare?
Capitolul II Reguli privind procedura administrativă pe bază de plan de rambursare a datoriilor Secțiunea 1 – Primele măsuri Art.6. – În perioada de 30 de zile dintre notificarea creditorilor, în conformitate cu art. 13 alin. (4) din Lege, și data emiterii deciziei de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei potrivit art. 20 din Lege sau, după caz, data la care respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței rămâne definitivă, creditorii: a) transmit debitorului, la cererea acestuia, toate informațiile necesare pentru ca acesta să poată completa cererea de deschidere a procedurii; b) nu întreprind măsuri care să aibă ca scop sau efect de a-l descuraja pe debitor în a-și exercita dreptul de deschidere a procedurii administrative pe bază de plan de rambursare a datoriilor; c) depun diligențe în vederea ajungerii la un acord cu debitorul de reeșalonare/restructurare a datoriilor, prin oferirea unor soluții adecvate circumstanţelor individuale ale acestuia. Art.7. – (1) În vederea deschiderii procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, debitorul depune formularul tipizat reprezentând cererea de deschidere a procedurii insolvenței, în formă scrisă, semnată şi datată, în original, împreună cu înscrisurile de care acesta înţelege să se folosească în copie, semnate de debitor pentru conformitate. (2) La cererea comisiei de insolvență, debitorul prezintă originalul înscrisurilor. (3) Cererea, însoțită de înscrisurile în susținerea acesteia sau înscrisurile prevăzute de lege, poate fi depusă personal, la comisia de insolvență la nivel teritorial din județul în care își are domiciului, reședința sau reședința obișnuită de cel puțin 6 luni, sau prin poștă, utilizând mijloace care să asigure confirmarea primirii sau pe e-mail cu semnătură electronică certificată. (4) Cererile anonime sau nesemnate, transmise prin orice mijloc, se clasează. Art.8. – (1) În cererea de deschidere a procedurii insolvenței, debitorul menționează regimul matrimonial aplicabil. (2) Dacă are un alt regim matrimonial decât cel al comunității legale de bunuri, debitorul anexează la cererea de deschidere a procedurii de insolvență și un extras din Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale. Art. 9 – (1) Comisia de insolvență își verifică, din oficiu, competența teritorială și, în cazul în care constată că cererea debitorului este greșit îndreptată, o va transmite comisiei de insolvență competente din punct de vedere teritorial. (2) În situația prevăzută la alin. (1), termenul prevăzut la art. 14 din Lege curge de la data sesizării comisiei de insolvență competente din punct de vedere teritorial. Art.10. – (1) Pentru soluționarea cu celeritate a cererii, ședința de ascultare a debitorului se desfăşoară cât mai curând posibil după primirea cererii. (2) Comisia de insolvență comunică debitorului, prin orice mijloace de comunicare care asigură confirmarea primirii, data, ora și locul de desfășurare a ședinței. 10 (3) În cazul în care comisia de insolvență consideră necesar, se pot organiza mai multe ședințe de ascultare a debitorului, cu respectarea termenului de soluționare a cererii de deschidere a procedurii, prevăzut de lege. (4) Dispozițiile alin. (2)-(3) sunt aplicabile ori de câte ori comisia de insolvență dispune ascultarea debitorului. (5) În aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (3) și (5) din Lege, în caz de neprezentare a debitorului în vederea ascultării prevăzute la art. 14 alin. (1) din Lege, precum și în caz de nefurnizare a datelor și/sau actelor ori informațiilor solicitate sau neactualizarea formularului de cerere, Comisia de insolvență stabilește, în cazuri justificate, o nouă ședință de ascultare și/sau un nou termen pentru transmiterea informațiilor. Art.11. – (1) În vederea elaborării tabelului preliminar de creanţe, potrivit art. 23 alin. (1) din Lege, administratorul procedurii efectuează verificarea creanțelor, în baza informărilor transmise atât de creditori cât și de debitori, verificând inclusiv corectitudinea sumelor datorate de debitor, putând în acest scop să solicite, după caz, sprijinul experților din cadrul corpului propriu de experţi, precum şi al autorităților publice competente sau entităţilor de drept privat relevante, care vor transmite aceste informații administratorului procedurii de îndată, dar nu în mai mult de cinci zile lucrătoare de la data primirii solicitării. (2) Creanţele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate în tabelul preliminar la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României existent la data deschiderii procedurii insolvenţei, cu excepția cazului în care legislația specială cuprinde prevederi diferite. Art.12. – Planul de rambursare trebuie să fie fezabil, având în vedere perspectivele reale de redresare în raport cu posibilităţile şi circumstanţele aplicabile debitorului şi cu mijloacele financiare disponibile sau a căror realizare este rezonabil posibilă. Art.13. – (1) În planul de rambursare a datoriilor se stabilesc măsurile privind locuința familiei debitorului, ținând cont de criteriile emise de comisia de insolvență la nivel central și de situația concretă a debitorului. (2) În cazul în care prin planul de rambursare se stabileşte că imobilul locuinţă a familiei urmează să fie valorificat pentru acoperirea pasivului, prin dare în plată sau vânzare, potrivit art. 26 alin. (2) lit. b) și c) din Lege, iar debitorul dorește să rămână în locuință, comisia de insolvenţă stabileşte, cuantumul chiriei, ținand cont de disponibilitățile financiare ale debitorului fără a se depăși valoarea chiriei pentru locuințele sociale din localitatea respectivă. Art.14. – În planul de rambursare se stabilește cota procentuală ce îi revine fiecărui creditor din suma totală datorată, stabilită proporțional cu procentul din valoarea totală a datoriilor, tranșele de plăți, precum și, dacă este cazul, măsuri se restructurare a datoriei sau alte măsuri care să conducă la redresarea financiară a debitorului și ajungerea la un acord cu creditorii săi. Art.15. – (1) Planul de rambusare se transmite comisiei de insolvență, de către administratorul procedurii, în vederea efectuării evaluării fezabilității acestuia. (2) Comisia de insolvență verifică fezabilitatea planului de rambursare în cel mult 15 zile de la primirea acestuia și transmite raportul de evaluare administratorului procedurii. (3) Pentru a evalua fezabilitatea planului de rambursare, comisia de insolvenţă verifică cel puțin: a) capacitatea debitorului de a respecta planul de rambursare raportat la bunurile și veniturile urmăribile și cuantumul datoriilor; b) cuantumul sumelor pe care debitorul consideră că le va putea plăti creditorilor săi. Art.16. – Administratorul procedurii, primind raportul de evaluare întocmit de comisia de insolvență, notifică, de îndată, planul de rambursare și evaluarea comisiei de insolvență creditorilor cunoscuţi, 11 conform art. 25 alin. (6) din Lege, prin poștă sau prin alt mijloc de comunicare, care asigură confirmarea primirii. Secțiunea
În evaluarea sumelor minime de care are nevoie debitorul se va ţine cont şi de existenţa sau inexistenţa unor situaţii speciale de sănătate, integritate fizică, a unor dizabilităţi psihice sau fizice, în cazul debitorului ori persoanelor cărora le prestează întreţinere sau în cazul persoanei cu care convieţuieşte.
Alte criterii pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil privesc „cheltuielile minime legate de funcţionarea şi întreţinerea unui vehicul indispensabil, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 3 pct. 2 lit. c) din Lege, dar şi la disponibilitatea şi costurile folosirii sistemului de transport public sau a unui mijloc de transport alternativ şi a costurilor asociate”, precum şi „cheltuielile minime determinate de creşterea, îngrijirea şi educarea copilului aflat în întreţinerea debitorului sau cu privire la care debitorul prestează întreţinere, prin raportare la diferitele stadii de dezvoltare ale acestuia”.
Vor fi luate în calcul şi cerinţele minimale ale unei locuinţe convenabile, potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; orice alte elemente pe care Comisia de insolvenţă la nivel central le consideră relevante pentru determinarea criteriilor pentru stabilirea valorii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil.
Ideal este ca debitorului să-i rămână o diferenţă în urma valorificării bunurilor
În vederea maximizării gradului de recuperare a creanţelor şi a gradului de valorificare a activelor, lichidatorul sau, după caz, administratorul procedurii, va depune „toate diligenţele pentru a obţine o valoare cât mai mare a bunurilor valorificate, inclusiv în situaţia în care valoarea bunurilor ce urmează a fi valorificate depăşeşte cuantumul creanţelor”, se arată în normele metodologice.
Potrivit acestora, „valorificarea bunurilor se face la un nivel cât mai apropiat de valoarea de piaţă. Prin valorificarea bunurilor, lichidatorul sau administratorul procedurii urmăreşte să nu se acopere doar valoarea creanţelor creditorilor, ci, după caz, să rămână o diferenţă debitorului”.
avocat Cuculis