Executarea silita a garantiilor IMOBILIARE – Blocata de deciziile Curtii de justitie a U.E – Cauza c-34/13 a Curtii de Justitie a Uniunii Europene Kusionova vs. Smart capital

Pe scurt –

”Pierderea locuinței familiale este nu numai de natură să aducă atingere în mod grav dreptului consumatorilor (Hotărârea Aziz, EU:C:2013:164, punctul 61), ci totodată pune familia consumatorului vizat într‑o situație deosebit de fragilă (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții Sánchez Morcillo și Abril García, EU:C:2014:1388, punctul 11). În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, pe de o parte, că pierderea unei locuințe este una dintre cele mai grave atingeri aduse dreptului la respectarea domiciliului și, pe de altă parte, că orice persoană supusă riscului de a fi victima unei astfel de ingerințe trebuie în principiu să fie în măsură să solicite examinarea proporționalității acestei măsuri (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea McCann împotriva Regatului Unit, nr. 19009/04, § 50, Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2008, și Hotărârea Rousk împotriva Suediei, nr. 27183/04, § 137). În dreptul Uniunii, dreptul la locuință este un drept fundamental garantat de articolul 7 din cartă care trebuie luat în considerare de instanța de trimitere în cadrul aplicării Directivei 93/13”, se arată în motivarea CJUE.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

1)      Dispozițiile Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite recuperarea unei creanțe, întemeiată pe clauze contractuale eventual abuzive, prin executarea extrajudiciară a unei garanții care grevează bunul imobiliar dat în garanție de consumator, în măsura în care această reglementare nu face practic imposibilă sau excesiv de dificilă apărarea drepturilor conferite consumatorului de această directivă, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

2)      Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală, care figurează într‑un contract încheiat de un vânzător sau furnizor cu un consumator, este exclusă din domeniul de aplicare al acestei directive numai în cazul în care respectiva clauză contractuală reflectă conținutul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative obligatorii, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

Litigiul principal și întrebările preliminare

25      La 26 februarie 2009, doamna Kušionová a încheiat cu SMART Capital un contract de credit de consum pentru suma de 10 000 de euro. Pentru garantarea creditului s‑a constituit un drept real de garanție asupra casei familiei, în care locuiește reclamanta din litigiul principal.

26      Aceasta din urmă a sesizat Okresný súd Humenné (Tribunalul Departamental din Humenné) cu o acțiune în anularea contractului de credit și a contractului de constituire a garanției, îndreptată împotriva SMART Capital, invocând natura abuzivă a clauzelor din contractul încheiat cu această întreprindere. Această instanță de prim grad a anulat în parte contractul de credit, constatând că anumite clauze contractuale erau abuzive. Contractul de constituire a garanției a fost, în schimb, anulat în totalitate. Hotărârea a fost atacată cu apel de ambele părți în fața Krajský súd v Prešove (Curtea Regională din Prešov).

27      Instanța de trimitere urmărește să determine dacă una dintre clauzele contractului de constituire a garanției, mai precis cea referitoare la executarea extrajudiciară a garanției care grevează bunul imobiliar dat în garanție de consumator, prezintă un caracter abuziv și amintește că respectiva clauză permite creditorului să execute garanția constituită fără intervenția unui control jurisdicțional.

28      În cadrul acestei aprecieri, instanța de trimitere a identificat totuși o dificultate suplimentară în măsura în care clauza vizată decurge dintr‑o dispoziție legală, respectiv articolul 151j din Codul civil.

29      Întrucât clauzele contractuale al căror control este asigurat de instanța de trimitere sunt susceptibile să fie calificate drept abuzive în sensul Directivei 93/13, iar una dintre clauze este de origine legală, această instanță consideră că soluționarea litigiului principal depinde de interpretarea dreptului Uniunii.

30      În aceste condiții, Krajský súd v Prešove a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      [Directiva 93/13] şi [Directiva 2005/29] trebuie interpretate, în lumina articolului 38 din [cartă], în sensul că este contrară acestor directive o reglementare a unui stat membru precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu celelalte dispoziții din reglementarea aplicabilă în speță, care permite creditorului să recupereze sumele rezultate din clauze contractuale abuzive prin executarea garanției imobiliare care grevează bunurile imobiliare ale consumatorului, în lipsa unei evaluări a clauzelor contractuale de către o instanţă și în pofida existenței unui litigiu referitor la aspectul dacă este vorba despre clauze contractuale abuzive?

2)      Reglementările Uniunii Europene menționate [în prima întrebare] se opun aplicării unei reglementări de drept intern precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu celelalte dispoziții din reglementarea aplicabilă în speță, care permite creditorului să recupereze sumele rezultate din clauze contractuale abuzive prin executarea garanției imobiliare care grevează bunurile imobiliare ale consumatorului, în lipsa unei evaluări a clauzelor contractuale de către o instanţă și în pofida existenței unui litigiu referitor la aspectul dacă este vorba despre clauze contractuale abuzive?

3)      Hotărârea Curții [Simmenthal, EU:C:1978:49,] trebuie înţeleasă în sensul că, în vederea realizării obiectivelor directivelor menționate [în prima întrebare] și în lumina articolului 38 din [cartă], instanța națională va înlătura aplicarea unor dispoziții de drept intern precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu celelalte dispoziții din reglementarea aplicabilă în speță, care permite creditorului să recupereze sumele rezultate din clauze contractuale abuzive prin executarea garanției imobiliare care grevează bunurile imobiliare ale consumatorului, în lipsa unei evaluări a clauzelor contractuale de către o instanţă, și care îi permite de asemenea să evite controlul jurisdicțional din oficiu al clauzelor contractuale în pofida existenței unui litigiu?

4)      Articolul 4 din [Directiva 93/13] trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală dintr‑un contract încheiat cu un consumator, fără ca acesta să fi fost reprezentat de un avocat, care permite creditorului să execute pe cale extrajudiciară o garanție imobiliară fără control jurisdicțional eludează principiul important al dreptului Uniunii referitor la controlul jurisdicțional din oficiu al clauzelor contractuale și este, prin urmare, abuzivă, chiar şi într‑un context în care formularea unei astfel de clauze contractuale rezultă dintr‑o reglementare de drept intern?ˮ

av. Cuculis 0722298011

avocat@indrumari-juridice.eu