Drepturile Parintelui Separat De Copil In Urma Divortului

Drepturile parintelui separat de copil sunt consacrate atat prin codul civil dar si prin legi internationale.

Niciun parinte care nu primeste custodia minorului, nu poate fi vaduvit de dreptul de a-l vizita sau de a-l lua in vacanta si de a petrece in principal timp cu acesta.

Evenimentul neplacut al divortului are implicatii si efecte nu doar in viata fostilor soti, ci si  in  cea a copilului minor care  urmeaza sa locuiasca cu unul dintre parinti.

Drepturile Parintelui Separat De Copil
Stabilire Program Vizitare Minor

Noul Cod civil reglementeaza aspectele  care intervin cu privire la situatia copiilor minori  ca urmare a pronuntarii divortului sau ca urmare a separarii parintilor.

Astfel, potrivit art. 397 NCC, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.

Asadar, ca regula, in cazul in care nu exista motive temeinice pentru care autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte sau  chiar de catre alte persoane, totalitatea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor cu privire la persoana copilului şi la bunurile acestuia se exercită în mod egal de către ambii părinţi.

Trebuie avut in vedere faptul ca exercitarea autoritatii de un singur parinte in mod exclusiv este diferita de stabilirea locuintei la unul dintre acestia.

Stabilirea locuintei minorului  dupa divort este  imperios necesara dupa separarea parintilor si se face ori prin acordul partilor, ori de catre instanta de tutela in cazul in care acestia nu se inteleg sau daca decizia luata este contrara interesului superior al minorului.

Astfel, odata cu pronuntarea divortului, instanta competenta este obligata sa stabileasca si locuinta pe care o va avea copilul in viitor.  Asadar, chiar daca autoritatea parinteasca se exercita in comun de catre ambii parinti, locuinta va fi doar la unul dintre acestia.

Trebuie retinut faptul ca instanta stabileste locuinta minorului la parintele cu care locuieste  in mod statornic, iar daca pana la divort/separarea concubinilor acesta a locuit cu ambii parinti, instanta, tinand seama de interesul superior al copilului, va stabili locuinta acestuia la unul dintre acestia.

Foarte bine de stiut este faptul ca parintele care nu locuieste cu minorul pastreaza totusi toate celelalte drepturi pe care le are in mod normal in legatura cu acesta.

Astfel, potrivit art. 401 NCC, parintele sau, dupa caz, parintii separate de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.

Desigur, in cazul de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept.

Desi nu locuiesc impreuna, fostii soti/fostii concubini au obligatia de a contribui la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Art. 400 NCC prevede faptul ca pot exista şi situaţii excepţionale în care este în interesul superior al copilului ca  instanţa să stabilească locuinţa acestuia la alte persoane (de exemplu la bunici, altă rudă sau persoană), sau într-o instituţie de ocrotire.

În acest caz, persoanele respective sau instituţia de ocrotire supraveghează copilul şi fac tot ce este necesar pentru asigurarea sănătăţii, educaţiei şi învăţăturii sale.

Potrivit Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copiilor, rasunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

De asemenea, art. 17 din acelasi act normativ prevede faptul ca minorul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.

Atentie la deplasarile cu minorii in afara tarii, sa nu fiti acuzat de rapire internationala.


De asemenea, copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.


Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

Drepturile Parintelui Separat De Copil – Parintele nerezident (cel care nu locuieste cu minorul) are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.

Potrivit art. 18 din Legea 272
relatiile personale se pot realiza prin:
a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
f) transmiterea de catre persoana la care locuieste copilul a unor informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
g) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament intr-un loc neutru in raport cu copilul, cu sau fara supravegherea modului in care relatiile personale sunt intretinute, in functie de interesul superior al copilului.

Cititi si :


 
In plus, parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte.

La pronuntarea divortului, precum si in cazurile in care parintii nu se inteleg cu privire la aspectele ce tin de relatiile personale ale copilului cu parintele nerezident, instanta sesizata  stabileste un program de vizitare in favoarea celui care nu locuieste cu minorul tinandu-se seama de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.

Drepturile parintelui separat de copil pot fi diminuate, extinse doar de catre instanta de judecata.


Asadar, trebuie retinut faptul ca stabilirea domiciliului minorului doar la unul dintre parinti nu inlatura drepturile celuilalt parinte de a avea legaturi personale cu copilul, fiind indreptatit la respectarea acestora de catre parintele rezident.

De mentionat mai este si faptul ca in cazul in care intervin schimbari ale circumstantelor care au dus la pronuntarea de catre instanta a unei hotarari cu privire la relatiile dintre parinti si copiii minori, aceasta din urma poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor, insa doar la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.