CEDO – Intrarea In Legalitate A Constructiilor – Ce Pot Face Sa Intru In Legalitate Cu O Constructie Fara Autorizatie – Avocat Cuculis

 21 aprilie 2016 cauza  pronunțată în cauza Ivanova și Cherkezov împotriva Bulgariei (cererea nr. 46577/15) – cauza privește plângerea unui cuplu cu privire la decizia de demolare a casei în care locuiesc- , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât:

• cu  majoritate (șase voturi la unu), că ar exista o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie și a domiciliului) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cazul în care decizia de demolare a casei va fi pusă în executare fără o revizuire adecvată a proporționalității în lumina circumstanțelor personale ale reclamanților și,
• în unanimitate, că nu ar fi nici o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr . 1 la Convenție (protecția proprietății) dacă decizia de demolare a casei va fi pusă în aplicare.

Situația de fapt

Reclamanții, Mavruda Ivanova și Ivan Cherkezov, sunt cetățeni bulgari care locuiesc în satul Sinmorets, pe coasta sudică a Mării Negre (Bulgaria). În 2005, reclamanții s-au mutat de la Burgas, (în condițiile în care, potrivit declarațiilor lor, nu și-au mai putut permite sa locuiască acolo), la Sinemorets. Dna Ivanova a devenit proprietarul a aproximativ 77% din suprafața unui teren de 625 de metri pătrați, după moartea tatălui său în 1986 și transferul în 1999 a cotei mamei sale.

În 2004 și 2005 reclamanții au reconstruit o cabină dezafectată situată pe teren, transformând-o într-o casă solidă din cărămidă cu un singur etaj, fără să fi solicitat o autorizație de construcție. De atunci, ei au locuit în acea casă. În 2006, doi dintre co-proprietarii parcelei au notificat-o pe doamna Ivanova că nu sunt de acord cu reconstrucția. În 2009, toți ceilalți moștenitori ai părinților ei au obținut o declarație judiciară că aceștia erau proprietarii porțiunii rămase din parcelă și casei construite.

La sesizarea co-proprietarilor parcelei, ofițerii municipali au inspectat casa în 2011 și au constatat că a fost construită ilegal. Direcția Națională de control a construcțiilor a deschis ulterior procedura pentru demolarea casei, iar în septembrie 2013, șeful biroului regional al Direcției a constatat că această casă a fost construită fără autorizație de construire, cu încălcarea dispozițiilor aplicabile, și a hotărât demolarea acesteia.

Instanța administrativă de prim grad a respins cererea doamnei Ivanova pentru controlul jurisdicțional al acestei decizii. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea Supremă Administrativă într-o hotărâre definitivă din martie 2015. Întrucât dna Ivanova a refuzat să se conformeze deciziei de demolare, autoritatile au depus o cerere de ofertă de la companii private pentru a efectua demolarea.

După ce guvernul bulgar a fost notificat cu privire la cererea reclamanților în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Direcția Națională de Control a Construcțiilor a cerut autorităților municipale să analizeze dacă ar putea oferi alternative de cazare pentru dna Ivanova. Ulterior, dna Ivanova a fost, de asemenea, contactată de un asistent social, care i-a explicat posibilitatea de a apela la serviciile sociale.

Aprecierea Curții

Deși numai dna Ivanova are drepturi legale asupra casei în cauză, ambii reclamanți au locuit în ea timp de mai mulți ani. Prin urmare, Curtea consideră că aceasta era „domiciliu” pentru ambii reclamanți și că decizia de demolare reprezintă o ingerință în dreptul lor la respectarea domiciliului. Ingerința este legală, deoarece are o bază clară în legislația internă relevantă, și anume Legea organizării teritoriale.

În plus, Curtea este convinsă că demolarea urmărește un scop legitim. Având în vedere în special faptul că problema construcțiilor ilegale este larg răspândită în Bulgaria, scopul de a asigura punerea în aplicare efectivă a cerinței ca clădirile să poată fi construite doar cu autorizație, poate fi considerat ca fiind „prevenirea dezordinii publice” și ca promovând „bunăstarea economică a țării”, în sensul articolului 8.

Cu toate acestea, în ceea ce privește necesitatea ingerinței, Curtea consideră că procedura internă nu respectă condițiile prevăzute de jurisprudența sa, potrivit cărora orice persoană care riscă o pierdere a locuinței sale – indiferent dacă aparține sau nu unui grup vulnerabil – trebuie, în principiu, să poată obține determinarea de către un tribunal independent a proporționalității măsurii care duce la pierderea casei. Procedurile în care dna Ivanova solicitase revizuirea judiciară a deciziei de demolare, s-au concentrat în întregime dacă casa a fost construită fără autorizație și dacă aceasta era scutită de demolare sub o normă tranzitorie a dreptului intern. În recursul său, dna Ivanova a argumentat că respectiva casă era singura ei locuință și că ar fi grav afectată de demolarea ei. Cu toate acestea, Curtea Supremă Administrativă nu a abordat aceste puncte, întrucât în conformitate cu legislația bulgară nu erau relevante pentru legalitatea deciziei de demolare. În conformitate cu dispozițiile relevante, astfel cum au fost interpretate de instanțele administrative, nu li putea cere autorităților să se abțină de la demolarea unei case pe baza faptului că acest lucru ar cauza un prejudiciu disproporționat celor afectați de această măsură.

În conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului procedural administrativ, reclamanții ar fi putut obține mai degrabă doar o amânare temporară a măsurii, decât o examinare cuprinzătoare a proporționalității sale. Jurisprudența națională a arătat că instanțele administrative bulgare, de regulă, refuză să examineze argumentele referitoare la situația individuală a persoanelor vizate de demolarea unei case. Mai mult, nu este clar dacă o persoană în poziția domnului Cherkezov, care nu avea nici un drept de proprietate asupra casei în cauză, ar fi putut invoca acest lucru. Reclamantii nu puteau, de altfel,  obține o examinare corespunzătoare a proporționalității demolării în temeiul niciunei alte dispoziții din dreptul intern.

Curtea subliniază că echilibrul dintre drepturile celor care stau sa-si piardă locuința, ca urmare a unei decizii de demolare și interesul public pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a reglementărilor privind construcțiile nu ar putea, ca regulă să fie anulată de o reglementare absolută care să nu permită excepții; acest lucru ar putea fi, în mod normal, examinat în fiecare caz în parte. În cele din urmă, implicarea serviciilor sociale, care a avut loc numai după notificarea Guvernului a cererii în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate compensa lipsa unei evaluări adecvate a proporționalității. În orice caz, în observațiile prezentate Curții, Guvernul a subliniat faptul că autoritățile nu au  obligația de a furniza reclamanților alternative de cazare.

În concluzie, reclamanții nu au avut la dispoziție o procedură pentru a obține revizuirea cuprinzătoare a proporționalității demolării casei. În consecință, s-ar încălca articolul 8 în cazul în care decizia de demolare a casei va fi pusă în executare fără o astfel de revizuire.

În același timp, Curtea nu a constatat că punerea în aplicare a deciziei de demolare ar încălca drepturile doamnei Ivanova în temeiul articolului 1 din Protocolul nr 1. Deși demolarea casei ar însemna o ingerință în bunurile sale, decizia are o bază legală clară în temeiul dreptului intern și este” în conformitate cu interesul general”, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1, urmărind să asigure respectarea regulilor de construcție. Mai mult decât atât, faptul că respectiva casă a fost cu bună știință construită fără autorizație este un considerent important. Decizia de demolare ar servi, de asemenea, descurajării potențialelor acte de încălcare a legii  ce ar putea fi săvârșite de alte persoane, aspect care trebuie să fie luat în considerare, având în vedere problema la scară largă a construcțiilor ilegale în Bulgaria.

Având în vedere faptul că statul se bucură de o largă „marja de apreciere” în alegerea mijloacelor de constrângere, interesul de proprietate al reclamantei nu poate să prevaleze aupra acestor considerații.

Decizia poate fi folosita in Romania pentru imobilele ce nu pot intra in legalitate avand in vedere modificarea legislatiei in vigoare cu privire la depasirea cotelor de POT si CUT.

Avocat Cuculis

avocat@indrumari-juridice.eu