Dosarele Pe Clauze Abuzive Si Recursul-Exceptie Neconstitutionalitate Decizie ICCJ 52 Din 2018 Recurs Pe Dosarele De Clauze Abuzive-Avocat Cuculis

Dosarele Pe Clauze Abuzive POT FI Adminisibile In Recurs Chiar Si Cu Hotararea ICCJ Nr. 52/2018 Prin Care S-a Stabilit Ca Doar Dosarele Deschise Dupa 20 Iulie 2017 Sa Aiba O Asemenea Cale De Atac- Ce Au De Facut Cei Care Vor Sa Faca Recurs La Aceste Hotarari Din Apel Pe Clauze Abuzive-Avocat Cuculis

ICCJ Isi Incalca Atributiile Si Amputeaza O Cale De Atac A Debitorilor Bancilor, Adica Recursul

Decizia ICCJ 52/2018 RIDICA MARI SEMNE DE NECONSTITUTIONALITATE! 

Vedeti text complet, decizie redactata – Decizia-ICCJ-52-2018

AMPUTAREA UNEI CAII DE ATAC EXTRAORDINARE, INCALCA DREPUL FUNDAMENTAL DE ACCES LA JUSTITIE!

ATENTIE – Informatiile de mai jos vor fi extrem de tehnice si ele trebuiesc preluate ca atare in motivele de neconstitutionalitate pe care le veti adauga cererilor de chemare in judecata de (RECURS).

In timp ce intre CCR si ICCJ este dupa cum se vede un RAZBOI DESCHIS, cei care au de suferit sunt cei carora li s-a taiat o cale de atac importanta si anume RECURSUL(cale extraordinara). 

Cine poate invoca neconstitutionalitatea deciziei ICCJ 52 DIN 2018?

Solutia contestarii constitutionalitatii deciziei 52/2018 se va putea face atat de catre cei sunt in calea de atac deja promovata dar si de catre cei care urmeaza sa declare recurs impotriva hotararilor din apel.

Preambul:

Inainte de a prezenta elementele tehnice ale invocarii exceptiei de neconstitutionalitate a deciziei 52/2018, vreau sa fac o descriere a situatiei de fapt si sa intelegeti de ce decizia pronuntata de catre ICCJ este neconstitutionala si pe alocuri ILEGALA.

a) Initial in 2017 instanta Constitutionala a decis cu PUTERE DE LEGE , general OBLIGATORIE pentru toate instantele, ca vor fi supuse recursului TOATE HOTARARILE PRONUNTATE DUPA 20 IULIE 2017, data la care a fost publicata decizia CCR ce scotea acel vestit prag de 1.000.000 lei! Astfel, prin simplul fapt ca in cadrul deciziei numarul 369/2017 a CCR, INSTANTA CONSTITUTIONALA a decis acest lucru, asta a insemnat pe cale indirecta, fara sa o spuna, ca si art. 27 din codul de procedura civila este neconstitutional.

Ce spune art. 27 cod procedura civila? – Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.

Astfel, daca CCR nu ar fi spus CLAR ca se va putea face recurs pentru TOATE HOTARARILE PRONUNTATE DUPA 20. IULIE 2017,atunci asta ar fi insemnat in mod clar ca hotararile nu puteau fi date cu recurs, insa CCR implicit a eliminat si art. 27 din codul de procedura civila. Chiar si FARA existenta acestui art. 27, hotararea CCR avand putere de lege GENERAL obligatorie astfel, conform deciziei toate hotararile pronuntate dupa 20 iulie 2017 ar fi avut deschisa calea recursului.

b)Ulterior, in 18 Iunie 2018, vine ICCJ si in raport de art. 519 CPC, care prevede INTERPRETAREA UNOR NORME DE DREPT si adauga la hotararea CCR la dispozitivul acesteia, adaugand faptul ca pot fi recurate doar hotararile pronuntate dupa 20. iulie 2018 insa in DOSARELE DESCHISE DUPA ACEASTA DATA, astfel reacreditand acel art. 27 de mai sus, insa in mod ILEGAL, fiindca deja CCR pronuntase hotararea cu privire la acest aspect, Inaltei Curti fiindu-i interzi sa adauge la o hotarare a CCR sau sa interpreteze altceva in afara celor indicate in art. 519 din codul de procedura civila.

c) Ca ultim aspect si poate cel mai important cititi decizia 206 din 29 aprilie 2013 prin care CCR – CRITICA intruziunea ICCJ in hotararile sale si arata ca inclusiv ICCJ este obligata sa respecte deciziile CCR.

Ce au de facut cei care se afla in procese in faza apelului sau a recursului? FORMULATI RECURSURILE!

Hotararea ICCJ se va publica in curand in M.O si isi va produce efectele, astfel este important, ca dupa aceasta data sa invocati exceptia de neconstitutionalitate asa cum a fost indicata mai jos!

Cei care sunteti in TERMEN, formulati recursurile si trimiteti-le catre instanta!

EXCEPTIA DE MAI JOS, poate fi invocata si ulterior cand ajungeti la primul termen de judecata! Poate fi invocata si prin cererea de RECURS dar si prin cerere separata!

Posibile scenarii-

• Daca CCR isi va respecta PROPRIA PRACTICA, atunci decizia ICCJ prin care se limiteaza dreptul debitorilor sa urmeze si calea recursului va fi considerata neconstitutionala si astfel toti cei care au pronuntari emise dupa 2 iulie 2017 vor putea sa se judece in recurs, fara sa le fie opusa aceasta decizie ICCJ pe care noi o consideram ilegala.
• Daca CCR isi va ignora propria practica, atunci cel putin va trebui sa declare neconstitutional art. 27 din Codul de procedura civila si astfel prin raportare la art. 518 cod procedura civila debitorii TOT VOR PUTEA SA MEARGA IN RECURS!
• Apreciez ca indiferent de situatie, pozitia CCR nu poate sa fie una de respingere a solicitarii avand in vedere chiar propriile hotarari, unde se arata ca atat dispozitivul dar si considerentele hotararii sunt OBLIGATORII, iar CCR deja a stabilit ca o asemenea practica a ICCJ de verificare a legalitatii pana la urma si adaugare la deciziile CCR, este neconstitutionala!

SUCCES!

EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE

In raport de prevederile art. 146 litera d) din Constitutia Romaniei coroborat cu  legea  47/1992, si referitor la art. 21 si art. 53 Constitutia Romaniei, intelegem sa formulam prezenta –

EXCEPTIE DE NECONSTITUTIONALITATE

A dispozitiilor regasite in codul de procedura civila in art. 521 alin. 3  si art. 4 raportart la art. 518  dar si al art. 27 toate,  cod procedura civila raportat  la decizia nr.52   a ICCJ în dosarul nr.866/1/2018  solicitandu-va respectuos sa dispuneti

1. Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor indicate si pe cale de consecinta declararea lor ca neconstitutionale si sa constatati ca dezlegarea data in decizia nr. 52 a ICCJ in dosarul 866/1/2018, este neconstitutionala si contravine  dispozitiilor constitutionale referitoare la art. 21 si 53 din Constitutioa Romaniei referitoare la Liberul Acces la Justitie dar si Limitarii anumitor libertati si art. 1 alin. 4 Constitutia Romaniei cu privire la separatia echilibrului puterilor in stat,dar si art. 1 alin 3 si 5 cu privire la principiul securitatii juridice  dar si hotararii numarul  369/2017 a Curtii Constitutionale –

Pentru sustinerea exceptiei va solicitam sa va aplecati asupra urmatoareloe chestiuni in ordine cronologica , astfel –

1. In data de 30 Mai 2017, se pronunta decizia cu numarul 369/2017 a Curtii Constitutionale, prin care se admit concluziile de neconstitutionalitate si astfel se stabileste ca “sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinsă în art.XVIII alin.(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituțională”. In cadrul considerendelor hotararii in paragraful 32 al hotararii indicate, Curtea Constitutionala, indica faptul ca “sunt supuse recursului toate hotărârile 19 pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art.XVIII alin.(2) din Legea nr. 2/2013.” Facem de asemenea mentiunea ca hotararea a fost publicata in M.O la 20 Iulie 2017. Astfel, in toate hotararile pronuntate de catre instanta Constitutionala, cu titlu de obligatie, aceasta indica in mod expres care sunt limitele de aplicare ale deciziilor pe care le pronunta instanta Constitutionala ceea ce in mod corespunzator s-a intamplat si aici, discutandu-se despre aplicarea hotararii 369/2017 in mod exclusiv dupa pronuntarea si publicarea ei in M.O si cu certitudine asupra tuturor hotararilor pronuntate dupa aceasta data.
2. La data de 18 Iunie 2018  dupa ce legal investita cu o cerere de pronuntare a unei hotarari prealabile in conditiile art. 519 cod procedura civila,  Inalta Curte de Casatie pronunta urmatoarea hotarare judecatoreasca – “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).”  Astfel, ulterior pronuntarii hotararii CCR cu numarul 369/2017, ICCJ, pronunta in raport de dispozitiile art. 519 cod procedura civila, o hotarare prin care se stabilea  ca vor fi aplicate dispozitiile deciziei indicate cu privire la toate hotararile pronuntate dupa data publicarii in M.O, ICCJ, pronunta o hotararire prin care vine si de fapt interpreteaza o decizie a CCR, facand astfel precizarea, ca respective hotarare urmeaza sa fie aplicabila proceselor deschise dupa data de 20 iulie 2017 , fapt ce intra in contradictie vadita cu hotararea CCR ce stabilea o altfel de aplicare a propriei decizii CCR.
3. In motivarea exceptiei de constitutionalitate, observam de asemenea, ca in cazul altor hotarari ale CCR, aplicarea acestor decizii, a fost identica, prin urmare, CCR nu si-a schimbat intre timp viziunea si mentionam aici  decizia 895 din 17 decembrie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 641 si art. 666 din Codul de procedura civila prin care se retine  din jurisprudenţa Curţii că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică numai în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus menţionată.
4. Prin urmare, decizia 369/2017 a CCR, nu face nimic altceva, decat sa-si confirme propria practica si astfel intruziunea nejustificata pe care o face ICCJ depasindu-si in mod vadit atributiile pe care le are, incercand sa adauge la o hotarare a CCR, este fara putere de tagada neconstitutionala, limitand astfel accesul la justitie. De mentionat ar fi si faptul ca de la decizia 375/2016 a CCR, cu privire la liberal acces la justitie, Curtea Constitutionala si-a schimbat paradigm si astfel  prin decizia 369/2017 paragraful 19, aceeasi curte a retinut ca exista o incalcare a drepturilor fundamentale si incalcare a liberului acces la justitie chiar daca discutam despre cai de atac extraordinare, asa cum este cazul Recursului.
5. Astfel, amintim paragraful 19 al deciziei -“Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic (a se vedea, în acest 10 sens, Decizia nr.192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.492 din 2 iulie 2014, paragraful 13). […] 19. Față de cele reținute prin aceste decizii, Curtea, prin prezenta decizie, urmează să-și reconsidere jurisprudența. În acest sens, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a preluat doctrina dreptului viu, care produce efecte directe în privinţa determinării conţinutului normativ al normei de referinţă, și anume Constituția, iar, în această privinţă, Curtea este unica autoritate jurisdicţională care are competenţa de a realiza o asemenea interpretare [ad similis, Decizia nr.276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.572 din 28 iulie 2016, par.19].”
6. Consideram de asemenea, ca pronuntarea data in dosarul 866/1/2018 prin decizia 52, atacata prin prisma prezentelor motive de recurs, asa cum o indica ICCJ raportat la dispozitiile art. 519, este o solutie ilegala raportat la Constitutia Romaniei, dat fiind faptul ca ICCJ si-a incalcat atributiile conferite prin art. 519 cod procedura civila, a incalcat Constitutia ce nu ii conferea drepturi de modificare sau de adaugare la deciziile CCR si a limitat astfel cu putere de LEGE, accesul la instanta de judecata.
7. Observam de asemenea, ca prin prisma articolelor de lege criticate si a deciziei ICCJ, leguitorul in raport de art. 53 Consitutia Romaniei “limitarea unor drepturi”, lasa de esenta posibilitatea nasterii unor conflice de natura institutional judecatoreasca intre ICCJ si CCR, astfel, leguitorul printr-o lipsa de reglementare coerenta, lasa posibilitatea cu titlu de lege ca CCR care efectueaza controlul de Constitutionalitate a tuturor textelor de lege, sa fie suprimata vointa judecatorilor Constitutionali, de decizii luate de catre ICCJ prin lipsa de predictibilitate si stabilitate judecatoreasca infiintata de catre articolele criticate si anume 521 alin. 3 si 4 raportat la 518, toate cod procedura civila.
8. Apreciez faptul ca nicaieri nu este prevazuta posibilitatea Inaltei Curti, de a modifica nu doar interpretarea data deja de catre CCR ci chiar de a adauga cu totul la aceasta hotarare, asa cum am indicat in paragraful 2 al prezentei motivari, CCR nu vorbea nicaieri despre ceea ce vorbeste ICCJ cu privire la hotararea Curtii Constitutionale.
9. ADMISIBILITATEA PREZENTEI EXCEPTII – Desi legislatia noastra este inca lacunara, permitand astfel ca o hotarare astfel pronuntata sa adauge la prevederile analizate din punct de vedere constitutional, opinam ca aceeasi practica a CCR, este de natura sa realizeze raportul corect si aici facem referire la decizia de admitere cu numarul 206 din 29 aprilie 2013 prin care instanta de contencios Constitutional ia urmatoarea decizie impotriva aceleasi INALTE CURTI cu prilejul unei hotarari tip RIL – “ Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Veronica Aneta şi Oana Dămoc în Dosarul nr.23.556/245/2011 al Judecătoriei Iaşi – Secţia penală, având ca obiect dispoziţiile art.4145 alin.4 din Codul de procedură penală, şi constată că “dezlegarea dată problemelor de drept judecate” prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite nr.8 din 18 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.416 din 14 iunie 2011, este neconstituţională, contravenind prevederilor art.1 alin.(3), (4) şi (5), ale art.126 alin.(3), ale art.142 alin.(1) şi ale art.147 alin.(1) şi (4) din Constituţie şi Deciziei Curţii Constituţionale nr.62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.104 din 12 februarie 2007. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Judecătoriei Iaşi – Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2013.
10. Desi in decizia indicata discutam despre reglementarea veche a codului de procedura civila de la 1864, nu putem sa facem abstractie fata de faptul ca intre acel moment si actualul din punct de vedere al intinderii drepturilor de analiza, Inalta Curte nu a primit prerogative noi de a se pronunta pe marginea unor hotarari de natura Constitutionala. Totusi, din practica Curtii Constitutionale nu putem sa nu tragem concluzia ca aceasta indica ca dezlegarea pe care trebuie sa o dea ICCJ nu se refera la solutii pe care CCR nici macar nu le-a judecat inca iar cu titlu de egalitate si simetrie intre cele doua aspecte nu se refera nici la dosare pe care CCR le-a JUDECAT deja,  ci controlul  ICCJ trebuie sa fie aplicat EXCLUSIV cu privire la textele de lege pe care trebuie sa le INTERPRETEZE atunci cand exista o practica neunitara, ori prin folosirea in dispozitivul hotararii judecatoresti a ICCJ a numarului hotararii CCR si ca atare indicarea in ce limite se aplica aceasta hotarare, duce la extinderea fara temei si prin incalcarea separatiei echilibrului puterilor dar si prin incalcarea propriilor competente, a intinderii analizei pe care ICCJ o poate face prin raportare la art. 519 cod procedura civila.
11. Astfel, prin art. 521 alin. 3 si 4 si art. 518 toate cod procedura civila, se recunoaste puterea de interpretare a ICCJ fara a fi rezumata la textul de lege si doar daca nu intra in contradictie cu hotararile CCR altfel intervenind aceeasi sanctiune ca la art. 521 cod procedura civila, pe de-o  parte textul fiind criticabil prin raportare la art. 1 alin 4 Constitutia Romaniei cu incalcarea de catre o institutie a statului a controlului si intinderii singurei institutii ce poate verifica textul de lege sub aspect constitutional  dar si prin raportare la faptul ca interpretarea in sine contravine deciziei  369/2017 cu privire la liberul acces la justitie art. 21 Consitutie dar si art. 53 Constitutie prin restrangerea NEJUSTIFICATA a anumitor drepturi.
12. Ca un ultim aspect se pune in discutie urmatoarea interpretare. In conditiile in care in raport de art. 147 alin. 1 din Consstitutie, hotararile CCR sunt definitive si GENERAL obligatorii, deci acest lucru presupune ca sunt obligatorii inclusiv pentru ICCJ, consideram ca textul de lege pe care de fapt nu l-a interpretat ICCJ ci l-a adaugat la decizia deja pronuntata a CCR, mai poate fi unul constitutional avand in vedere ca hotararile ICCJ au putere de lege, sau nu?
13. Opinam astfel ca ceea ce a stabilit instanta de judecata a ICCJ NU POATE FI OPOZABIL tuturor instantelor de judecata, in ipoteza in care aceste decizii nu se refera STRICT la dezlegari date unor probleme de drept ci ele se refera la interpretari date unor decizii deja pronuntate de catre CCR.
14. In final, va rugam sa aveti in vedere ca decizia 206 din 29 aprilie 2013 [1]desi analizeaza vechea legislatie si oricum nu aceea civila ci cea penala, discuta despre principiul aplicarii si cum a relatiei dintre doua hotarari de tip obligatorii astfel incat, prin repetata incalcare a atributiilor ICCJ, cu prilejul analizarii unor pretinse texte de lege, ca in esenta se analizau hotarari ale CCR, este profund neconstitutionala(a se vede nota de subsol).
15. In legatura cu articolul 27 cod procedura civila, intelegem sa invocam in principal exceptia de neconstitutionalitate insa prin motivarea ce urmeaza ca onorata Curtea sa o dispuna se ridica urmatoarele probleme de drept. In conditiile in care in hotararea 369/2017 in paragraful 32 CCR retine ca – În final, Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinse în art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art.483 alin.(2) din Codul de procedură civilă, este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile 19 pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013[.], opinam ca in raport de dispozitiile art. 27 Cod Procedura Civila si anume “ Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul”, prin decizia 369/2017, CCR nu a facut nimic altceva decat sa dispuna constatarea neconstitutionalitatii articolului de lege din codul de procedura civila cu numarul 27. Ori,  in atare conditii, fie Curtea, prin hotarare urmeaza sa clarifice pe deplin acest aspect , desi se cunoaste in mod clar faptul ca inclusiv  considerentele hotararii pronuntate de catre Curte au putere de lege astfel calificand si art. 27 ca fiind neconstitutional, fie urmeaza sa respinsa prezenta exceptie pe acest articol ca inadmisibila si astfel prin excludere s-ar mentine considerentele din hotararea 369/2017 si prin analogie art. 27 ar fi neconstitutional, neconstitutionalitatea fiind astfel declarata prin excludere.
16. Pe cale de consecinta, va solicitam respectuos admiterea prezentei exceptii cu consecinta declararii neconstitutionalitatii textelor si a deciziei 52 referitoare la dezlegarea unor chestiuni de drept din 2018 emisa de catre ICCJ.

[1] Ca urmare, faţă de textul constituţional de referinţă al art.126 alin.(3), sintagma “dezlegarea dată problemelor de drept judecate”, cuprinsă în art.4145 alin.4 din Codul de procedură penală, pe de o parte, nu poate privi decât interpretarea şi aplicarea unitară a conţinutului dispoziţiilor legale, cu sensul de acte normative, iar nu şi a deciziilor Curţii Constituţionale şi a efectelor pe care acestea le produc, şi, pe de altă parte, nu poate privi decât interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti, iar nu şi de către Curtea Constituţională, care este o autoritate distinctă de sistemul judecătoresc. Altfel spus, numai în aceste condiţii “dezlegarea dată problemelor de drept judecate” poate fi obligatorie, pentru că numai în aceste condiţii poate exista o compatibilitate cu normele constituţionale. Orice altă interpretare este în contradicţie cu prevederile art.147 alin.(1) şi (4) din Constituţie, deoarece lipseşte de efecte deciziile Curţii Constituţionale, determinând ca recursul în interesul legii să fie transformat, cu încălcarea Constituţiei, într-o formă de control al actelor Curţii Constituţionale.

Mai jos aveti in format WORD, pentru a putea fi descarcata si folosita, exceptia pe care trebuie sa o folositi –

Exceptie Neconstitutionalitate Recursuri Clauze Abuzive

av.drd. Cuculis

avocat@indrumari-juridice.eu