Executarea Silita Transfrontaliera

Contractele bancare si contractele de leasing incheiate in straintate de catre debitorii persoana fizica sau juridica romana.

Executarea silita transfrontaliera

Potrivit art. 8 din OG 51/ 1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, contractele de leasing, precum si garantiile reale si personale, constitutie titluri executorii.

Mai departe, in art. 3 alin. 1 si 2, se arata ca in cadrul unei operatiuni de leasing, poate avea calitae de locator/ finantator o societate de leasing, persoana juridica sau straina, precum si ca orice persoane fizica sau juridica, romana sau straina, poate avea calitatea de locatar/ utilizator, in conditiile legii romane.

In situatia cand se incheie un contract de leasing intre finantator persoana juridica romana, si o persoana fizica straina, lucrurile sunt clare din perspectiva aplicarii OG 51/ 1997, insa, ne intrebam, ce se va intampla in situatia in care finantatorul este o persoana juridica straina, iar utilizatorul este o persoana fizica romana.

In atare situatie, OG 51/ 1997 nu isi are aplicabilitate, ci, se va aplica legea nationala a finantatorului, caz in care va interveni executarea silita transfrontaliera, care, de cele mai multe ori presupune costuri extrem de mari, iar procedura anevoioasa descurajeaza creditorul in a-si mai recupera creanta.

Astfel, daca finantatorul persoana juridica va obtine o hotarare favorabila impotriva utilizatorului persoana fizica roamana, pentru a fi incuviintata executarea silita in Romania in baza unei hotarari straine, aceasta trebuie sa fie in prealabil recunoscuta de instanta in raza careia domiciliaza cel care a refuzat recunoasterea hotararii.

Pentru a fi recunoscuta hotararea straine, trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ mai multe conditii, precum: caracterul definitiv, potrivit legii statului unde a fost pronuntata; instanta care a pronuntat-o, era competenta sa solutioneze cauza respectiva; exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea.

Un aspect important ce trebuie precizat este cel cu privire la conditia reciprocitatii, fiindca reciprocitatea se prezuma, fiind in sarcina partii care nu a recunoscut o hotarare straina, sa arate ca intre statul respectiv si Romania, nu exista un acord de recunoastere a hotararilor astfel pronuntate. In practica, instantele judecatoresti competente cu privire la incuviintarea executarii silite in baza unei hotarari judecatoresti straine, formuleaza adresa catre Ministerul Justitiei pentru a confirma sau infirma reciprocitatea.

Cu toate acestea, o hotarare straina poate fi refuzata daca: hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate; hotararea incalca ordinea publica de drept international privat roman; procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de  judecarea in fata acestor la data sesizarii instantei straine.

Aceleeasi considerente se vor retine si in cazul contractelor de credit incheiate cu institutiile de credit din strainatate. OUG 99/ 2006 care reglementeaza institutiile de credit din Romania, arata in mod clar ca pot constitui titluri executorii numai acele contracte de credit incheite cu o institutie de credit ce isi desfasoara activitatea in Romania, sau care privesc un creditor strain, insa are un reprezentat in Romania.

Daca o creanta provine de la o institutie de credit straina, care nu are reprezentant pe teritoriul acestui stat, impotriva unui debitor persoana fizica sau juridica romana, nu poate fi pusa in executare impotriva acestora, ci, va trebui sa parcurga procedura executarii hotararilor pronuntat in strainatate.

Av.Drd. Cuculis Adrian