Clauzele-abuzive-in-contractele-comerciale – Clauzele-abuzive-in-contractele-de-achizitie-publice

1. Cine trebuie sa respecte legea?

Legea se aplica atat in raporturile dintre profesionisti (persoane fizice sau juridice care exploateaza o intreprindere in scop lucrativ), cat si in raporturile dintre profesionisti si autoritatile contractante (in esenta autoritatile publice sau entitati controlate de acestea).

2. Caror obligatii de plata li se aplica legea?

Legea se aplica obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultate din contracte care au ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea si executia de lucrari publice, de cladiri si lucrari de constructii civile.

Desi enumerarea mentionata pare sa acopere un spectru larg de contracte, in lipsa unor detalieri suplimentare privind obiectul acestora, in practica este posibil sa apara interpretari diferite cu privire la domeniul de aplicare al Legii.

Mentionam, cu titlu de exemplu, contractele de inchiriere sau de arenda incheiate intre profesionisti care nu par, la o prima vedere, sa intre sub incidenta ariei de aplicare a legii. Cu toate acestea, facand o interpretare mai larga a notiunii de “furnizare de bun”, consideram ca aceasta poate avea ca obiect atat transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului, cat si transmiterea doar a unui atribut al acestui drept, respectiv dreptul de folosinta.

Un argument legislativ in acest sens il constituie art. 5 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 34/2006 (privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii), care enumera expres inchirierea printre operatiunile care intra in definitia contractului de furnizare.

Pentru aceste motive, consideram ca legea este aplicabila si in cazul contractelor de inchiriere, respectiv de arendare. Cu privire la natura contractelor carora se aplica, Legea are incidenta atat asupra contractelor comerciale incheiate intre operatori economici privati, cat si asupra contractelor incheiate in temeiul Ordonantei de Urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.

Exista si tipuri de contracte sau creante pe care legea le excepteaza de la aplicare, respectiv (a) contractele incheiate de profesionisti cu consumatorii si (b) creantele inscrise in masa credala in cadrul procedurii de insolventa, ori creantele ce fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv sau a unei intelegeri rezultate ca urmare a unor negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor.

3. Limitarile la termenele de plata

Legea stabileste anumite limitari privind termenele de plata atat intre profesionisti, cat si intre acestia si autoritatile contractante, astfel:

I.in raporturile dintre profesionisti – termenul de plata va fi de maximum 60 de zile calendaristice. Doar ca exceptie, partile pot prevedea in contract un termen mai mare de 60 de zile, cu conditia ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva.

II. in raporturile dintre profesionisti si autoritatile contractante, termenul de plata este de 30 de zile calendaristice. In cazul institutiilor publice din domeniul sanatatii si entitatilor publice care furnizeaza servicii medicale de sanatate, termenul de plata este de maximum 60 de zile calendaristice.

Termenele de 30 de zile, respectiv de 60 de zile calendaristice se calculeaza astfel:

I.de la data primirii facturii, sau de la data receptiei bunurilor, respectiv data prestarii serviciilor – daca data primirii facturii este incerta sau anterioara receptiei bunurilor sau prestarii serviciilor.

II. de la receptie sau verificare, daca prin lege sau contract se stabileste o procedura de receptie sau de verificare pentru certificarea conformitatii, si autoritatea contractanta a primit factura la data receptiei sau verificarii ori anterior.

Termenele de 30 de zile si respectiv de 60 de zile mentionate sunt termene de plata legale maximale stabilite in sarcina autoritatilor contractante/ contractantilor. Termenele ce vor fi agreate contractual vor trebui sa respecte aceste termene legale maximale.

Doar in mod exceptional, profesionistii si autoritatile contractante pot agrea contractual un termen de plata de maximum 60 de zile calendaristice daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

I.termenul este stabilit expres in contract si in documentatia achizitiei.

II. termenul este obiectiv justificat tinand cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, iar clauza nu este abuziva.

Asadar, agrearea, in cadrul contractelor de achizitie publica, a unor termene de plata mai mari de 30 de zile trebuie sa se faca intotdeauna cu respectarea acestor limite stabilite de Lege.

4. Termenele pentru finalizarea procedurii de receptie si verificare

Legea introduce si un termen pentru procedura de receptie sau de verificare. Astfel, aceasta procedura nu trebuie sa depaseasca, ca regula, 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor. Prin exceptie, durata unei asemenea proceduri poate fi mai lunga doar:

I.in cazuri justificate in mod obiectiv de natura sau caracteristicile contractului.

II. daca sunt prevazute in contract si in documentatia achizitiei atat termenul de receptie, cat si motivele obiective.

III. daca clauza prin care durata procedurii este stabilita ca fiind mai mare de 30 de zile nu este o clauza abuziva.

5. Restrictiile privind termenele de emitere/primire a facturii

Legea stabileste expres ca partile (atat profesionisti cat si autoritati contractante) nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii. Orice clauza prin care se stipuleaza un termen de emitere/ primire a facturii este lovita de nulitate absoluta.

O astfel de interdictie nu se regaseste la nivelul Directivei 2011/7/UE pe care legea o implementeaza si pare, la o prima vedere, ca fiind excesiva. Este o practica generala, ca, mai ales in contractele comerciale, partile sa stabileasca atat termenul de emitere al facturii cat si pe acela de efectuare a platii.

Restrictia impusa de lege nu determina insa un vid legislativ in contextul in care Codul Fiscal stabileste, la art. 155 alin 14 si alin. 15, termenul maxim in care orice persoana impozabila este obligata sa emita factura (ca regula, pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei pe valoare adaugata aferente). Pentru aceste motive interdictia impusa de lege pare a fi justificata.

Interdictia expresa adusa de lege necesita insa o revizuire a modului de redactare pe viitor a contractelor (atat comerciale cat si de achizitie publica) in sensul de a nu mai stipula termenele de emitere sau de primire a facturilor.

6. Dobanda legala penalizatoare

Dobanda legala penalizatoare este reglementata prin Ordonanta nr. 13/2011, privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar.

 
Biroul de Avocatura Cuculis si Asociatii – Indrumari Juridice Pentru Dvs. online! Prima Initiativa din Tara!!
Raspunsuri gratuite la intrebari juridice.

www.indrumari-juridice.eu
www.indrumari-juridice.ro
www.indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice
www.indrumari-juridice.ro/Cuculis_Blog
http://indrumarijuridice.forumest.ro
Tel: 031.412.48.88 / 0722.298.011

Avocat Cuculis – Titular de cabinet si membru al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania – Specialist in Drept Penal si Comercial