Motivare Decizie De Echilibrare A Contractului Cu Banca Transilvania – Risc Valutar Impartit Intre Banca Si Imprumutat – Decizia Judecatoriei Sectorului 2 –
Motivarea deciziei de adaptare a contractului ca efect a deciziei 623 a CCR –
Ora estimata: 08:30
Complet: Amanari pronuntare Stoicescu
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite excep?ia lipsei capacită?ii procesuale de folosin?ă a p?r?tei SC VOLKSBANK ROMANIA SA. Anulează cererea ?n contradictoriu cu p?r?ta SC VOLKSBANK ROMANIA SA ca fiind formulată ?mpotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă. Admite ?n parte acţiunea ?n contradictoriu cu p?r?ta SC BANCA TRANSILVANIA SA.. Dispune adaptarea pentru viitor a convenţiei de credit nr. 0111820/13.07.2007, ?n sensul că toate sumele datorate de reclamantă ?n temeiul convenţiei de credit se vor calcula la o valoare CHF egală cu jumătate din diferenţa dintre cursul CHF de la momentul plăţii şi valoarea CHF de la momentul contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul contractării. Dispune restituirea de catre p?r?ta SC BANCA TRANSILVANIA SA ?n favoarea reclamantei a sumelor excedentar ?ncasate, ?n raport de formula de calcul mai sus menţionată, ?ncep?nd cu data introducerii acţiunii. Respinge ?n rest acţiunea ?n contradictoriu cu p?r?ta SC BANCA TRANSILVANIA SA ca ne?ntemeiată. Obligă p?r?ta SC BANCA TRANSILVANIA SA la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu de avocat parţial, aferent capătului de cerere admis. Ia act că p?r?ta SC BANCA TRANSILVANIA SA ?şi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21.02.2017.
Document: Hotarâre 1924/2017 21.02.2017
Cât priveşte solicitarea reclamantei de a face aplicarea teoriei impreviziunii în prezenta cauză cu privire la convenţia de credit, instanţa o apreciază ca întemeiată şi o va admite, dispunând adaptarea contractului pentru viitor, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu titlu preliminar, se constată aplicabil Codul Civil din 1864 în cauza de faţă, în raport de data încheierii contractului – 13.07.2007 (f.31). Sub acest aspect, se reţin întemeiate susţinerile pârâtei, în sensul că această instituţie nu îşi avea o reglementare expresă în cuprinsul Codului civil, dar nu şi concluzia la care ajunge pârâta în întâmpinare, în sensul că această instituţie nu poate fi aplicată în cauză. Simpla inexistenţă a unei reglementări exprese la nivelul Codului civil de la 1864 nu poate conduce nicidecum instanţa la o denegare de dreptate, ci trebuie avută în vedere jurisprudenţa şi doctrina, care au consacrat, pe cale pretoriană, existenţa acestei instituţii. Astfel, în concret, se reţine că impreviziunea, astfel cum este reglementată de Noul Cod Civil, doar consacră soluţiile jurisprudenţiale anterioare.
