Conventia Arbitrala – Clauza De Arbitraj In Contractele Comerciale

        Clauza de arbitraj si/sau conventia arbitrala, fac ca litgiile sa nu mai fie solutionate in mod conventional in fata instantelor de judecata ci din contra in cadrul Curtii de Arbitraj. Simpla clauza arbitrala sau din contra o veritabila   conventie arbitrala, va pot scapa de drumuri pe la instantele de judecata.

Conventia arbitrala, blocheaza de fapt posibilitatea initierii unui litigiu in instanta conventionala sau daca el este initiat, il blocheaza spre a fi judecat.

Clauza De Arbitraj
Cuculis&Asociatii – Experti in Arbitraj Comercial

  Conventia arbitrală este reglementată în Cartea a IV-a din Codul de procedură civilă şi reprezintă un acord de voinţe prin care se supune un litigiu viitor sau prezent între ele, judecăţii unui tribunal arbitral permanent sau temporar, excluzând astfel competenţa instanţelor judecătoreşti.

         Codul de procedură civilă defineşte arbitrajul în art. 541 ca fiind o jurisdicţie alternativă cu caracter privat.

Curtea de arbitraj de alftel este competenta.

Conform celui de-al doilea alineat al aceluiaşi articol, părţile litigante şi tribunalul arbitral competent pot stabili reguli  de procedură care derogă de la dreptul comun, însă cu condiţia ca aceste reguli să nu încalce ordinea publică şi dispoziţiile imperative ale legii.

           Arbitrajul poate fi instituţionalizat sau ocazionat (constituit ad-hoc). Clauza De Arbitraj poate constitui o masura de salvgardare contractului comercial. Obiectul acestuia este prevăzut în alin. (1) al art. 542 Codul de procedură civilă: ,,Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului  litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.”

           Importanţa convenţiei de arbitraj reiese din art. 544 alin. (1), Cod de procedură civilă, conform căruia ,,arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiate conform dispoziţiilor titlului II din prezenta carte”.

Astfel, prin convenţia arbitrală, părţile pot stabili, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv eventualele proceduri prealabile de soluţionare a litigiului, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, precum şi alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.

În stabilirea acestor reguli, părţile trebuie să ţină cont de ordinea publică şi bunele moravuri, precum şi de dispoziţiile imperative ale legii.

Astfel, convenţia arbitrală este una dintre condiţiile necesare pentru a se putea recurge la arbitraj.

          Conform art. 549, convenţia de arbitraj poate îmbrăca atât forma unei clauze compromisorii, care se înscrie într-un contract principal sau se stabileşte într-o convenţie separată, la care face trimitere contractul principal, cât şi forma unui act, denumit compromis.

De asemenea, existenţa unei convenţii de arbitraj poate  rezulta şi din  înţelegerea facută sub formă scrisă în faţa tribunalului arbitral de către părţi.

  1. Clauza compromisorie.

        Conform art. 550 alin. (1) Codul de procedură civilă, ,,prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, modalitatea de  numire a arbitrilor.”

Teza finală a acestui alineat prevede că în cazul arbitrajului instituţionalizat este suficient ca părţile să se refere la instituţia sau la regulile de procedură  ale instituţiei care organizează arbitrajul.

       Clauza compromisorie se inserează în contract  şi are ca obiect doar litigiile viitoare, insa ea poate fi adăugată chiar ulterior încheierii contractului, cu condiţia să facă referire la acesta.

  •    Compromisul.

       Conform art. 551 alin. (1) Cod de procedură civilă, ,,prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului”. Se observă ca, spre deosebire de clauza compromisorie, în cazul compromisului, litigul trebuie să fie deja născut.

        Şi în cazul compromisului, trebuie să existe numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc.

Privitor la arbitrajul instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitatea de desemnare, aceasra se va face potrivit regulilor de procedură ale instituţiei arbitrale respective.

  • Raportul dintre clauza compromisorie şi contractul în care a fost inserată

      Art. 550 alin (2) Cod de procedură civilă instiuie o oarecare autonomie a clauzei compromisorii faţă de contractul în care este inserată: ,,Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă”.

Astfel, clauza nu urmează tot timpul soarta contractului principal, cum este regula, ci se bucură de o independenţă faţă de acesta.

Datorită acestei autonomii, arbitrii desemnaţi prin intermediul clauzei compromisorii pot, de exemplu, să desfiinţeze contractul, fără a-şi desfiinţa propria competenţă, în cazul rezoluţiunii sau rezilierii contractului.

Exista insa anumite cauze de nevalabilitate a contractului principal care atrag şi nevalabilitatea clauzei compromisorii,  ca de ex. nulitatea pentru vicierea consimţământului la încheierea contracului principal.

          Conform art. 548 alin. (1) Cod de procedură civilă, convenţia arbitrală trebuie să se incheie în scris, sub sancţiunea nulităţii.

Clauza De Arbitraj este inclusa de asemenea in contractul semnat intre parti.

În legislaţia romană se consideră îndeplinită condiţia şi atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de corespondenţă sau de acte procedurale.

           Desigur, atunci când convenţia arbitrală este în legătură cu un litigiu care priveşte transferul dreptului de proprietate sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii.

Cititi si despre:

Arbitrul de Urgenta.

           Indiferent de forma pe care o îmbracă, convenţia de arbitraj produce aceleaşi efecte.

Acestea se produc doar între părţi, conform principiului relativităţii efectelor contractului, prevăzut în art. 1280 C. civ. Între părţi se constituie obligaţia reciprocă de a se supune arbitrajului pe care l-au acceptat, iar efectele sunt:

  1.  excluderea competenţei instanţelor de drept comun.
  2.  învestirea arbitrilor

       Conform art. 554 alin.(1) C. proc. Civilă, dacă instanţa judecătorească este sesizată cu o cauză cu privire la care există o convenţie arbitrală/Clauza De Arbitraj , ea se va putea declara necompetentă  doar dacă părţile sau măcar una dintre ele solicita acest lucru, invocând convenţia de arbitraj.

          Alin. (2) al aceluiaşi articol cuprinde situaţiile în care instanţa va reţine spre soluţionare procesul:

  1. pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;
  2. convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;
  3. tribnalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj;

        De asemenea, Codul de procedură civilă prevede faptul că orice conflict de competenţă pornit între tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească va fi soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

Av.Drd. Cuculis Adrian

Administratorul Firmei Anuleaza Decizia Anaf De Angajare A Raspunderii

Decizia Anaf De Angajare A Raspunderii anulata de catre instanta de judecata.

Decizia Anaf De Angajare a raspunderii a fost emisa ILEGAL – Debitorul, fost administrator al persoanei juridice insolvabile formuleaza contestatie la decizie de atragere a raspunderii solidare si reuseste sa anuleze deciziile emise de catre ANAF prin care a fost obligat sa plateasca in solidar cu firma, datoriile catre ANAF.

Vedeti mai jos decizia de anulare a deciziei de angajare a raspunderii administratorului societatii.

Decizia Anaf De Angajare

Probabil povestea cu atragerea raspunderii administratorului s-a derulat la foarte multi dintre cei care si-au deschis o firma, au ajuns sa nu o mai poata administra, poate au si uitat de ea si de-o data s-au trezit cu poprire pe cont din partea ANAF, ca urmare a unei decizii de atragere a raspunderii.

Cazul de mai jos arata ca prin formularea unei contestatii la decizia de atragere a raspunderii solidare se poate ajunge la anularea deciziei de atragere a raspunderii.

Opinez ca procedura in sine reglementata de catre lege este una abuziva. Decizia Anaf De Angajare anulata de catre instanta.

Anaf atrage in mod ilegal raspunderea prin acte administrative, desi persoana “gasita vinovata” NICI NU ERA IN TARA”

Situatia de fapt declarata in cadrul contestatiei la decizia de angajare a raspunderii:

Avand in vedere faptul ca eram detasata intr-o alta tara in interes de serviciu, astfel cum rezulta din incrisuri, nu am avut niciodata cunostinta de starea financiara a societatii.

In acest context, calitatea mea de asociat si administrator (detinuta si pana la acea data doar scriptic, nu si faptic), a incetat odata cu drepturile si obligatiile ce decurgeau din acestea.

La data de 30.01.2018 a fost emisa o notificare de la Administratia Financiara a Finantelor Publice Teleorman, cu privire la faptul ca urma a se proceda la angajarea raspunderii solidare a subsemnatei pentru creantele fiscale ale debitorului SC xxx SRL, obligatii fiscale ramase neachitate in suma de 16.511 lei. Raspunzand in scris acestei adrese si aducand la cunostinta organului emitent situatia mai sus expusa, s-a procedat la emiterea unei noi notificari catre subsemnata, prin care suma mai sus mentionata a fost modificata, fiind diminuata la 9.978 lei.

Desi le-am adus la cunostinta ca nici aceasta suma, intr-un cuantum mai mic – de 9.978 lei, nu este datorata, a fost emisa Decizia nr. 377 din 09.07.2018 de angajare a raspunderii solidare privind atragerea raspunderii solidare prevazuta la art. 25 alin. (2) din Legea 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscala pentru aceasta suma, parte din datoria de 16.511 lei a societatii.

Tragem astfel concluzia ca situatia evidenta prin care debitorul NU era de rea credinta, a fost data de-o parte de catre ANAF si am procedat la emiterea unor decizii ILEGALE.

Ce spune legea despre atragerea raspunderii solidare?

In conditiile in care exista deja reglementata procedura de atragere a raspunderii persoanei fizice ( administrator) in cadrul procedurii insolventei, aplicarea art. 25 alin 2, din codul de procedura fiscala, nu face nimic altceva decat sa dubleze deja o procedura prin care daca exista parti vinovate de starea de insolvabilitate a debitorului persoana fizica, sa poata fi trase la raspundere acele persoane.

Vizualizati si :

Art. 25 alin. 2 din Codul de procedura fiscala reglementeaza urmatoarele:

Astfel, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului ( persoana fizica, firma) declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;

Asta inseamna ca din cadrul persoanei juridice, administratorii sa-si fi vandut bunuri catre ei tocmai pentru a “saraci” persoana juridica.

b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

In acest caz se poate discuta chiar si de fapte penale prin diminuarea patrimoniului debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

Cititi si:

Aici comporta tot textul de lege o INTREAGA dezbatere fiindca singura care poate determina daca a fost sau nu cu rea credinta savarsita aceasta fapta civila, este instanta de judecata.

Daca debitorul nu ar fi anulat decizia, acesta ar fi fost executat silit (vedeti procedura de contestare a executarii silite ).

Incepem prin a va prezenta decizia anulata de catre instanta de judecata in cazul debitorului a carei raspundere a fost atrasa in procedura administrativa si a caror efecte au fost contestate in instanta.

Decizia Anaf De Angajare

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

De asemenea, plata impozitelor in contextul dat doar in anumite conditii poate fi retinuta ca fiind cu rea credinta si evident ca trebuie verificat fiecare caz in parte.

e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

ATENTIE – Pot raspunde solidar cu persoana juridica, si alte persoane juridice insa acest lucru poate fi contestat in aceleasi conditii.

(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor dobânditorului;

b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor;

c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Noi am si contestat in acest caz, faptul ca decizia nu este una legala si angajarea raspunderii nu este corecta:

Decizia Anaf De Angajare
Decizia de atragere a raspunderii anulata de catre instanta.

Atentie – procedura atragerii raspunderii administratorului prin decizie Anaf, nu trebuie confundata cu cererea de atragere a raspunderii formulata in cadrul procedurii insolventei reglementata de legea 85/2014.

Inainte de deschiderea insolventei unei societati, ANAF se poate juca de-a judecatorul sindic si ii poate atrage, spunem noi discretionar, raspunderea oricui crede ca se face vinovat de intrarea in insolventa (nu judiciara) a persoanei juridice.

Surpriza, subiectivisul atragerii raspunderii de catre ANAF prin cadrul contestatiei la decizia de angajare a raspunderii a condus la anularea de catre instanta de judecata a deciziei emise de catre ANAF:

Vedeti dosarul mai jos-

Tribunalul Bucuresti – Dosarul : 34431/3/2018

22.07.2019 Ora estimata: 14:00
Complet: C22 Fond-CA
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite acţiunea formulată de reclamanta Mateias Madalina
prin SCA Cuculis&Asociatii.

Anulează Decizia nr.237 din 27 septembrie 2018 privind solutionarea contestatiei, emisă de Directia Generală Regională a Finantelor Publice Ploieşti si Decizia nr.377 din 09 iulie 2018 de angajare a răspunderii solidare emisă de Directia Generală Regională a Finantelor Publice Ploieşti – Administratia Judeteană a Finantelor Publice Teleorman.
Document: Hotarâre  5223/2019  22.07.2019

Av.Drd. Cuculis Adrian

Astfel, daca sunteti intr-o asemenea situatie puteti face o programare la sediul SCA Cuculis&Asociatii , aici.

Imprumut Luat De Societate Fara Hotarare Aga-Creanta Chirografara

Imprumut Luat De Societate fara existenta unei hotarari AGA – Consecinte – Poate sa faca o societate comerciala un imprumut insa fara sa existe de esenta o hotarare AGA care sa confirme vointa partilor asociate?

Ce se intampla cu acel contract de imprumut facut cu unul dintre asociati, fara sa existe hotararea AGA in caz de insolventa a societatii?

Ne concentram analiza pe societatile comerciale cu raspundere limitata si spunem ca un contract ce a fost semnat fara sa existe o hotarare AGA, este lovit de nulitate absoluta.

Imprumut Luat De Societate
Imprumut Luat De Societate Fara AGA

Vedeti mai jos de ce este nul un asemenea contract de imprumut.

De esenta,  societatea comerciala in discutie conform temei de lucru este infiintata in baza dispozitiilor legii 31/1990 privind societatile comerciale.

Pont juridic – Spre exemplu stiati ca partile sociale pot fi executare silit?

Astfel, jurisprudential, cunoastem faptul ca o societate  infiintata in baza legii 31/1990 avand forma de organizare sub auspiciile raspunderii limitate, ia decizii de esenta in conformitate cu hotararea majoritatii absolute a asociatilor, asa cum arata de altfel arata si dispozitiile art. 191 din legea  31/1990.

De observant este faptul ca legea 31/1990 se limiteaza la explicatii cand vine vorbe despre adunarea asociatilor la cateva articole fapt pentru care este esentiala coroborarea acestora cu alte norme referitoare la dreptul la vot al asociatilor dar si cu privire la actele si faptele civile pe care asociatii le fac si semneaza, cum ar fi in cazul nostru coroborarea cu Codul Civil si ceea ce inseamna contractul de consum.

Opinam ca pentru contractarea unui imprumut in scopul folosirii lui de catre persoana juridica, se nasc premisele indicate la art. 191 din legea 31/1990  referitoare la adunarea asociatilor si anume “(1) Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală.”

Este de netagaduit ca inainte de contractarea imprumutului, chiar si daca acesta a fost luat de la unul dintre asociati pentru societatea pe care acestia o conduceau impreuna, s-a luat initial decizia si ulterior s-a format acordul de vointa, culminand cu semnarea contractului fara insa a se fi facut si actul necesar legal ce deriva din legea speciala a societatilor si anume hotararea AGA.

Cititi si :

ATENTIE – Un Imprumut Luat De Societate trebuie sa fie confirmat prin hotararea aga!

Nici nu ar putea sa fie altfel, avand in vedere faptul ca prin contractarea unor obligatii, devine raspunzatoare entitatea juridica in care asociatii isi desfasora activitatea ori ar fi absurd sa credem ca o asemenea obligatie ar putea fi benefica unui singur asociat iar celalalt sa fie obligat sa suporte consecintele negative in conditiile in care nu cunostea existenta imprumutului pe care societatea l-a angajat iar singurul document justificativ pentru aceasta operatiune ar fi fost hotararea asociatilor.

Avand in vedere ca am stabilit ca un Imprumut Luat De Societate trebuie sa fie confirmat de catre adunarea aga dar si situatia descrisa de catre solicitantul opiniei juridice arata faptul ca imprumutul a fost luat prin intermediul administratorului societatii fara sa fi existat o adunare generala valabila in conditiile art. 192 din legea 31/1990 , opinam ca nu se poate retine valabilitatea unei asemenea tranzactii si nici partea imprumutata si nici partea imprumutatoare nu pot face abstractie de nulitatea absoluta ce loveste contractul de imprumut.

Astfel, articolul 195 din legea 31/1990 prevede ca in calitatea sa de coordonator al societatii, administratorul este obligat să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar.

Cititi si:

In conditiile in care se constata ca societatea are nevoie de un imprumut pentru rulaj sau orice alta activitate si pentru legala contractare a acestuia, administratorul chiar daca acesta coincide in calitate sa si cu aceea de asociat, are obligatia ce ii incumba de a nu lua decizia semnarii unor asemenea acte de comert inainte de a se consulta si de a avea acordul asociatilor prin hotararea AGA ce trebuie la randul ei inscrisa in registrele societatii si evidentiata corespunzator, opinam si de data aceasta ca discutam despre o nulitate ce nu poate fi reconfirmata, cu privire la contractul de imprumut dat spre analiza.

Imprumut Luat De Societate prin administrator fara sa existe hotarare AGA, este nul!


Plecand de la cadrul general si anume : pentru semnarea unui contract de imprumut este necesara forma prealabila si anume hotararea AGA, opinam ca discutam despre un contract de imprumut lovit de nulitate absoluta si prin prisma art. 2158 Cod Civil coroborat cu art. 1246 “formele nulitatii”.

Apreciem ca se impune aplicarea sanctiunii nulitatii absolute asupra contractului de imprumut avand in vedere ca prin incalcarea dispozitiilor art. 192 din legea 31/1990 raportat la art. Articolul 1.247 Nulitatea absolută (1) Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.

Discutam despre o norma generala si de stricta aplicare iar faptul ca textul de lege prevede modul prin care se iau deciziile si anume hotararea AGA, consideram ca lipsa acesteia nu este de natura sa fie acoperita prin semnarea contractului de imprumut de catre ambii asociati in lipsa documentului care trebuia sa imbrace forma ceruta de lege pentru o hotarare a asociatilor.

Prin prisma faptului ca societatea se afla in procedura de insolventa, opinam ca in tabelul preliminar pe care administratorul judiciar il va intocmi, trebuie sa aiba in vedere notarea cu titlu de creanta chirografara doar suma ce deriva din contract cu titlu de baza si in niciun caz si dobanzile solicitate de catre pretinsul creditor al societatii.

Un Imprumut Luat De Societate fara AGA atrage Nulitatea contractului de imprumut pentru nerespectarea formei!

Efectul nulitatii absolute este acela de a desfiinta cu titlu retroactiv si ultraactiv orice efect al contractului de imprumut incheiat cu incalcarea normei legale asa cum am aratat si indicat si mai sus.

Ori, mergand pe consideratia faptului ca nicio persoana nu se poate imbogati fara just temei partile urmeaza sa restituie prestatiile reciproce respective sa fie restituita doar suma initial imprumutata iar orice alta clauza contractual trebuie considerate nescrisa.

Ca ultim aspect, consideram ca inscrierea in tabelul preliminar chiar daca se va face cu privire la suma initial imprumutata, aceasta trebuie consemnata ca atare in tabelul preliminar, doar sub conditie suspensiva pana la clarificarea definitiva a aspectului nulitatii absolute cu privire la contractul de imprumut ce face obiectul inscrierii creantei in tabelul preliminar.

In legatura cu situatii legate de dreptul societar, puteti programa o intrevedere la societatea noastra de avocatura , aici in vederea obtinerii unei consultante cu un avocat specializat in dreptul societatilor comerciale.

Av. Drd. Cuculis Adrian

Adoptarea Unei Hotarari Aga In Caz De Neintelegere Intre Asociati

Adoptarea Unei Hotarari Aga – Cum Se Ia O Decizie In Cadrul Unui SRL unde sunt doi sau mai multi asociati?

Simti ca nu ai putere de decizie intr-un SRL desi detii peste 90% din partile sociale?

Adoptarea Unei Hotarari Aga
Adoptarea Unei Hotarari Aga

Adoptarea Unei Hotarari Aga- Asociatul Majoritar Nu Poate Lua Decizii Fara Asociatul Minoritar decat in anumite conditii.

Adoptarea Unei Hotarari Aga cu sau fara acordul asociatului minoritar:

Care sunt acele conditii in care poti modifica si singur statutul societatii sau sa iei alte decizii ce vizeaza functionarea societatii, desi celalalt asociat fie nu mai poate fi gasit fie nu vrea, desi detine o mica parte din actiuni?

De foarte multe ori, asociatul majoritar dintr-un SRL, se afla in situatia de a nu putea lua decizii cu privire la propria societate desi acesta detine majoritate partilor sociale.

Adoptarea unei hotarari aga este singura varianta prin care poate modifica structura societatii, totusi nu poate sa faca asta,din pricina votului asociatului minoritar.

Iata care este motivul pentru care Adoptarea Unei Hotarari Aga nu se poate face decat prin acord si in unele cazuri extreme si fara acord: Potrivit art. 192 din Legea 31/1990 privind societatile „(1) Adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel.

(2) Pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel.”

Potrivit textului de lege, pentru adoptarea hotararilor, cu exceptia celor ce au ca obiect modificarea actului constitutiv unde este nevoie de unanimitate, legea impune regula dublei majoritati, atat a asociatilor cat si a partilor sociale.

De asemenea, legea impune implicit, si o conditie de cvorum „majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale”.

Asadar, pentru a fi valabila hotararea, trebuie sa fie prezenti cel putin jumatate plus unu dintre asociati si jumatate plus unu din partile sociale (in ipoteza noastra, conditia majoritatii partilor sociale este deja indeplinita prin existenta unui asociat majoritar).

Este important de mentionat faptul ca regula privind cvorumul se aplica doar in cazul primei convocari, potrivit art. 193 alin. „(3) Daca adunarea legal constituita nu poate lua o hotarâre valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.”

Prin urmare, in cazul celei de-a doua convocari hotararile se pot adopta cu majoritate simpla.

Aceasta regula a dublei majoritati, nu face altceva decat sa creeze blocaje si sa-l puna pe asociatul majoritar in situatia de a nu putea lua hotarari chiar si in situatia in care detine peste 90% din partile sociale.

De exemplu:

Intr-o societate cu patru asociati dintre care unul majoritar, putem observa foarte usor ca pentru adoptarea unei hotarari este obligatoriu votul asociatului majoritar (pentru a se indeplini conditia majoritatii capitalului social) si votul a cel putin inca 2 asociati pentru a avea si majoritate de voturi.

In ipoteza in care mai voteaza doar un singur asociat, hotararea nu poate fi adoptata (avem majoritatea partilor sociale dar in cazul asociatilor avem egalitate, 2 voturi pentru si 2 impotriva).

Situatia se complica si mai mult in cazul in care exista doar 2 asociati. In acesasta situatie se poate observa ca regula majoritatii se transforma in regula unanimitatii.

Vedeti si exceptia de neconstitutionalitate partiala a legii 31/1990.

Orice hotarare se poate adopta doar daca ambii asociati sunt de acord, fiind irelevant faptul ca unul detine 99% din partile sociale iar celalalt 1% din partile sociale.

Ce e de facut pentru a evita aceste blocaje?

Spre exemplu trebuie sa aveti in vedere inclusiv excluderea asociatului care lucreaza impotriva societatii.

O prima solutie, care mai atenueaza aceasta situatie, ar fi ca numarul asociatilor sa fie impar, astfel se evita egalitatea de voturi intre asociati, insa asociatul majoritar tot nu are putere de decizie.

Cea mai eficienta solutie este data chiar de catre art. 192 mai sus citat, acest sistem de vot se aplica „in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel”, inclusiv in cazul hotararilor avand ca obiect modificarea actul constitutiv.

Asadar, partile pot deroga de la sistemul de vot prevazut de lege si sa renunte la conditia majoritatii asociatilor, prin stipularea acestui aspect in actul constitutiv.

Cititi si :

In acest fel, este suficient votul asociatului ce detine majoritate partilor sociale pentru a fi adoptata o hotarare.

Se poate observa ca, in cazul adoptarii hotararilor avand ca obiect modificarea actului consitutiv nu produce nici un efect eliminarea conditiei privind majoritatea asociatiilor, pentru ca oricum este nevoie de 100% din capitalul social, in acest caz trebuie eliminata si regula unanimitatii.

De asemenea, este important de mentionat faptul ca, Legea 31/1991 privind societatile, desi este o lege rigida, aceasta contine, ca regula, norme supletive de la care patile pot deroga si isi pot stabili proprile reguli privind administrarea societatii si sa nu o lase in voia unei legi rigide si invechite.

Aveti un litigiu comercial? Puteti sa faceti o programare aici cu un avocat specializat in litigii comerciale.