CJUE – Piatra de temelie pentru dosarele CHF –
Vin cu o veste foarte buna din partea Curtii de Justitie a U.E,singura de altfel care face din nou lumina in priviinta dosarelor ce privesc “Inghetarea/Stabilizarea cursului de schimb la nivelul anului contractarii creditului”.
Astfel, in cauza C‑348/14 Maria Bucura vs Bancpost Curtea a decis, pentru o reconfirmare a practicii Curtii –
3) Articolele 3-5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul aprecierii sale cu privire la caracterul abuziv, în sensul articolului 3 alineatele (1) și (3) din această directivă, al clauzelor unui contract de credit de consum, instanța națională trebuie să țină seama de toate circumstanțele care însoțesc încheierea acestui contract. În această privință, revine instanței menționate obligația să verifice că, în cauza în discuție, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său. Joacă un rol decisiv în această apreciere, pe de o parte, aspectul dacă clauzele sunt redactate în mod clar și inteligibil astfel încât să îi permită unui consumator mediu, și anume un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat, să evalueze un astfel de cost și, pe de altă parte, împrejurarea legată de lipsa menționării în contractul de credit de consum a informațiilor considerate, având în vedere natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s‑a încheiat contractul, drept esențiale și în special a celor prevăzute la articolul 4 din Directiva 87/102, astfel cum a fost modificată.
Dispozitivul dat, nici nu poate fi mai clar si citez ” În această privință, revine instanței menționate obligația să verifice că, în cauza în discuție, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său. ” – Situatia este identica la toti imprumutatii, fie CHF fie EURO fie Dolari, fiindca nu au fost comunicate catre imprumutati informatii cu privire la testul de stres cu pana la 50% al valutei pentru a se putea observa daca imprumutatii pot face fata unei asemnea volatilitati, iar asta face in acceptiunea CJUE clauza de RISC valutar sa fie una abuziva deci nula absolut.
Prin faptul ca principiul general este acela de a fi luat cursul de schimb de la momentul platii, conform contractelor de credit, prin eliminarea acestei prevederi, lipseste de eficienta contractul de credit si astfel singurul curs valabil mai poate fi cel de la semnarea contractului, evident cu consecinta restituri tuturor sumelor de bani percepute peste acest curs.
Practic solutia instantei in urma acestei pronuntari ar fi de constatare a nulitatii absolute a clauzei de risc valutar înserată la punctul x , din acelaşi contract de credit menţionat mai sus, raportat la faptul că aceasta este abuziă şi contravine prevederilor Legii nr.193/2000. Dispune stabilizarea şi aplicarea, pe tot parcursul derulării contractului de credit, a unui curs CHF – leu egal cu cel existent la momentul semnării contractului. Obligă pârâtele la restituirea sumei de x lei, achitată de reclamanţi ca diferenţă de curs calculată începând cu data încheierii contractului şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Astfel, ramane in sarcina imprumutatului sa faca dovezile minimale ca nu a fost informat pe deplin cu privire la intinderea reala a creditului sau, fiindca sa nu uitam avem deja o decizie care trece sarcina probei in obligatiile bancii, si astfel prin aplicarea celor 3 elemente din legea 193/2000, buna credinta, dezechilibrul si lipsa informarii care deriva din oug 21/1992 a protectiei consumatorului, toate litigile din Romania ar trebui sa fie solutionate in aceeasi maniera.
Printre altele, l-am intrebat aseara in mod public pe domnul Vasilescu de la BNR, care este pozitia sa oficiala cu privire la notificarea contractelor de credit de catre banci, catre institutia Bancii Nationale si de ce BNR nu a interzis un contract cu clauza de risc aruncata doar asupra imprumutatului si evident ca raspunsul a incetat sa apara, a fost un soi de “balmajeala” pe care nu a priceput-o nimeni, insa intrebarea ramane. Textul integral mai jos -C‑348/14,
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:
1) Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998, și articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că intră sub incidența noțiunii „consumator” în sensul acestor dispoziții persoana fizică ce se află în situația de codebitor în cadrul unui contract încheiat cu un profesionist, atât timp cât acționează în scopuri care pot fi considerate ca fiind în afara meseriei sau a profesiunii sale.
2) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că revine instanței naționale obligația de a aprecia din oficiu caracterul abuziv, în sensul acestei dispoziții, al clauzelor unui contract încheiat între un consumator și un profesionist, din moment ce această instanță dispune de elementele de fapt și de drept necesare în acest scop.
3) Articolele 3-5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul aprecierii sale cu privire la caracterul abuziv, în sensul articolului 3 alineatele (1) și (3) din această directivă, al clauzelor unui contract de credit de consum, instanța națională trebuie să țină seama de toate circumstanțele care însoțesc încheierea acestui contract. În această privință, revine instanței menționate obligația să verifice că, în cauza în discuție, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său. Joacă un rol decisiv în această apreciere, pe de o parte, aspectul dacă clauzele sunt redactate în mod clar și inteligibil astfel încât să îi permită unui consumator mediu, și anume un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat, să evalueze un astfel de cost și, pe de altă parte, împrejurarea legată de lipsa menționării în contractul de credit de consum a informațiilor considerate, având în vedere natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s‑a încheiat contractul, drept esențiale și în special a celor prevăzute la articolul 4 din Directiva 87/102, astfel cum a fost modificată.