Este Obligatorie Procedura Prealabila In Caz De Malpraxis Medical ?

Răspunderea civilă în malpraxisul medical, de unde incepem ?

In caz de malpraxis medical o intrebare ce se naste este daca nu cumva trebuie sa treceti prima data, inainte de a apela la instanta de judecata sau chiar la parchet, pe la Colegiul Medicilor sau Comisia de Malpraxis.

Ce pot sa obtin daca ma adresez Colegiului Medicilor?

In principal puteti obtine tragerea la raspundere diciplinara a medicului, care se prescrie in termen de 6 luni de la fapta de Malpraxis.

Ce pot obtine de la Comisia de Malpraxis?

Comisia de malpraxis (DSP) stabileste daca intradevar a existat sau nu, fapta de Malpraxis, insa asta nu inseamna ca daca aceasta Comisie spune ca NU este fapta de malpraxis, totul s-a terminat.

Din contra, daca incepeti procedura in fata instantei de judecata sau in faza de parchet(pentru malraxisul care a produs o vatamare corporala), atat instanta cat si procurorul, trebuie sa efectueze un raport medico-legal prin care sa se constate daca este sau nu fapta de malpraxis.

Tragem astfel concluzia si raspunde la intrebare, daca este necesar ca inainte de a junge la instanta de judecata, sa trecem pe la comisia de malpraxis sau pe la colegiul medicilor.

Raspunsul este in mod evident si legal ca nu avem aceasta obligatie si oricine este victima unui caz de malpraxis se poate adresa DIRECT parchetului sau instantei de judecata.

Explicatii suplimentare cu privire la fapta de malpraxis si cum puteti fi despagubiti in urma suferintelor traite (daune morale).

            Răspunderea civilă în România cu raportare la malpraxisul medical poate îmbrăca forma unei răspunderi penale, civile și disciplinare și se fundamentează pe ideea de culpă și/sau eroare profesioanlă, prevăzute de Legea nr. 95/2006. 

În ceea ce privește răspunderea civilă se naște evident întrebarea dacă ne aflăm în prezența unei răspunderi civile delictuale sau a răspunderii civile contractuale.

            Analizând modalitățile de naștere a actului medical – act juridic civil – vom constata ca el poate avea la bază norma specială reprezentată de Legea nr. 95/2006, situație ce va reglementa nașterea sub imperiul obligației generale a medicului de a acorda anumite servicii medicale născute sub imperiul asigurării obligatorii de sănătate,

art.211, alin.(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare: –“sunt asiguraţi toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS).”,

sau sub imperiul unui contract civil de asistență medicală, caz în care el se va naște convențional, cu respectarea elementelor sale fundamentale – capacitate, consimțamânt, obiect și cauză.

            În atari situații vom înțelege să calificăm forma răspunderii în raport de modul de formare a raportului juridic, însă în afara acestuia este important să înțelegem valorile ocrotite de norma legală în situația actului medical. Vom observa deci că viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică sunt valori ce ies din sfera de incidență a convenției, art. 1229 NCC fiind limitativ în acest sens:

“Numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale.”

            Pe cale de consecință, prin raportare la valorile încălcate obligația este una legală deci răspunderea civilă menită să conducă la realizarea dreptului este o raspundere civilă delictuală.

Vom observa deci că norma care stabilește obligațiile părților în actul medical este norma specială reprezentată de Legea nr. 95/2006, însă condițiile antrenării răspunderii sunt cele din dreptul comun deoarece încălcând valori ce nu pot face obiectul convenției, orice act juridic cu referire la acestea ar fi lovit de nulitate absolută.

Vizualizati si :

Admisibilitatea acțiunii de malpraxis în absența parcurgerii procedurii administrative.

            În stabilirea modalității de atragere a răspunderii civile delictuale pentru malpraxis medical căile de acțiune avute în vedere sunt reglementate atât de norma generală cât și de norma specială. În acest sens trebuie avute în vedere prevederile dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ  ce trebuie coroborate cu cele ale art. 193 din Noul Cod de procedură civilă (intrat în vigoare la 15 februarie 2013) conform cărora, “Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”, cât și prevederile art. 684 alin (2) din Legea 95/2006 conform carora  “Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.”

 Potrivit dreptului comun, persoana vătămată are la dispoziție art. 1357 NCC conform caruia “(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Trebuie făcută precizarea că sub aspectul competenței materiale, norma specială institue competența judecătoriei competentă teritorial în acțiunile întemeiate pe dispozitiile Legii nr. 95/2006.

Art. 687. Malpraxis Medical

“Instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute în prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.”

            Alegerea modalității de realizare a dreptului de către persoana prejudiciată trebuie să se circumscrie unui principiu important și anume “electa una via non datur recursus ad alteram”, potrivit căruia, odată aleasă o anumită cale în realizarea dreptului, nu se mai poate reveni la o altă cale de realizare a aceluiași drept.

            În concluzie opinăm că realizarea dreptului în acțiunile de atragere a răspunderii civile delictuale întemeiate pe Legea nr. 95/2006 cu privire la malpraxisul medical competența materială este cea a Judecătoriei, în calea de realizare nefiind obligatorie parcurgerea procedurii prealabile a sesizării Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis.

Av.Drd. Cuculis Adrian