UCIDEREA DIN CULPA. VARIANTA AGRAVANTA. CONDUCEREA SUB INFLUENTA BAUTURILOR ALCOOLICE
Uciderea din culpa in varianta agravanta, respectiv, când se savârseste de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla în stare de ebrietate este prevazuta de art. 178 alin. (3) C. pen. Prin urmare, pentru existenta agravantei se cere, pe de o parte, ca faptuitorul sa fie un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, iar pe de alta parte, ca acesta sa aiba în sânge, în momentul savârsirii faptei, o îmbibatie alcoolica peste limita legala sau sa fie în stare de ebrietate.
Prin îmbibatie alcoolica sau alcoolemie se întelege gradul de concentrare a alcoolului în corpul uman, exprimat în grame la litrul de sânge.
Limita legala a alcoolemiei care atrage raspunderea penala este aratata în art. 52 din Regulamentul circulatiei, care fixeaza aceasta limita la cel putin 1‰. În literatura de specialitate se arata ca influenta negativa a alcoolului începe sa se manifeste, uneori la o concentratie de alcool în sânge de 0,2‰, ca la 0,3‰ sa apara greseli în aprecierea distantei si a vitezei, iar atunci când concentratia de alcool în sânge este de 0,5‰ la multi soferi apar tulburari de vedere si la 0,6‰ tulburari de echilibru, iar la 0,9‰ se diminueaza simtitor capacitatea de adaptare la întuneric; atunci când alcoolemia atinge 1‰ durata de reactie descreste considerabil, atentia scade, iar conduita în dirijarea autovehiculului devine nesigura. Fara îndoiala aceste consecinte nu sunt identice la toate persoanele; femeile si tinerii sunt, în genere, mai putin rezistenti la alcool decât barbatii maturi; apoi starea de sanatate a subiectului are si ea un rol în aceasta privinta. Dar, oricum ar fi, este cert ca, chiar la grade de alcoolemie mai reduse decât 1‰, capacitatea de discernamânt si reactie a conducatorilor se resimt si ca, pe masura ce alcoolemia creste, ele descresc progresiv. Pe baza datelor statistice s-a stabilit ca la o alcoolemie de 0,5‰ riscul de accident se tripleaza, la 1‰ este de 5 ori mai mare, la 1,5‰ de 15 ori, iar la 2‰ creste de 55 de ori.
Prin „stare de ebrietate” se întelege starea de tulburare psihofizica (psihosenzoriala si neuromusculara) produsa sub influenta intoxicatiei alcoolice asupra însusirilor psihofizice ale individului. În functie de gravitatea ei, starea de intoxicatie a organismului se poate prezenta sub trei forme, si anume: o stare de euforie sau de excitatie alcoolica, betia propriu-zisa si starea comatoasa. Conceptul de „stare de ebrietate” întrebuintat de legea penala vizeaza numai cea de-a doua
faza a intoxicatiei alcoolice în care se produc atât tulburarile psihosenzoriale caracterizate prin dezorientare, alterarea judecatii si a memoriei, cât si tulburarile neuromusculare, constând în special în tulburari de echilibru si coordonare, deosebit de periculoase pentru siguranta circulatiei. Ultima faza, caracterizata prin somn profund, amnezie, hipotermie si eventual, disparitia reflexelor, exclude, de regula, posibilitatea conducerii unui autovehicul.
Cele doua stari – starea de îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala si starea de ebrietate – nu sunt neaparat echivalente. Exista cazuri când conducatorul unui autovehicul are alcool în sânge sub 1‰ si totusi prezinta simptomele starii de ebrietate, dupa cum sunt si cazuri când îmbibatia alcoolica este mai mare de 1‰, dar conducatorul nu prezinta simptomele acestei stari.
Pentru organele de urmarire penala si instantele judecatoresti, deosebirea starii de îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala de starea de ebrietate are mare însemnatate practica, deoarece mijloacele de proba prin care ele pot fi dovedite nu sunt aceleasi.
av. Cuculis Adrian
0722298011
Apasati și apelati avocatul