Insolventa, falimentul sau pe scurt imposibilitatea de plata TOTALA a persoanelor fizice! Ne putem apara prin invocarea falimentului personal atunci cand suntem executati de catre banci in mod silit? Afla totul de la emisiunea de pe www.ziare.com cu avocatul Cuculis – Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii – totul despre falimentul persoanelor fizice!

Pentru a te informa despre falimentul personal urmeaza link-ul de mai jos

 

http://www.ziare.com/tv/totul-despre-falimentul-persoanei-fizice-947-inregistrare-emisiune

 

Biroul de Avocatura Cuculis si Asociatii  – Indrumari Juridice Pentru Dvs. online! Prima Initiativa din Tara!!
Raspunsuri gratuite la intrebari juridice.

www.indrumari-juridice.eu
www.indrumari-juridice.ro
www.indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice
www.indrumari-juridice.ro/Cuculis_Blog
http://indrumarijuridice.forumest.ro
Tel: 031.412.48.88 / 0722.298.011

Avocat Cuculis – Titular de cabinet si membru al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania – Specialist in Drept Penal si Comercial

Falimentul persoanei fizice, afla totul despre cum se poate declara falimentul unei persoane fizice si ce presupune asta!

In primul rand trebuie sa stiti, ca chiar daca nu s-a publicat in M.O legea falimentului personal, romanii o pot folosi in procesele cu bancile. Daca sunteti in executare, puteti oricand invoca acest principiu dar si prevederile europene, privind insolventa persoanei fizice.

 

Ce înseamnă falimentul personal?

La fel ca si societatile comerciale, oamenii pot să dea şi ei faliment. Se poate în toată lumea civilizată şi în toată lumea care vrea să ajungă acolo. Se poate în SUA, în Marea Britanie, în Franţa, în Germania, în Japonia, şi de câţiva ani în foste ţări comuniste precum Polonia, Cehia, Letonia, Estonia, Lituania (din 2013). De fapt se poate în toată Uniunea Europeană, cu excepţia României, Bulgariei şi Ungariei – unde se va putea, însă, cât de curând, oricum tot spectacolul fiind orchestarat de catre societatile bancare.

O persoană poate intra în faliment/insolvenţă atunci când din veniturile sale nu îşi mai poate satisface creditorii. Datornicul poate cere protecţia tribunalului care va considera dacă falimentul este sau nu scuzabil.

Cum funcţionează?

Debitorul se prezintă în faţa instanţei care îl poate declara insolvent, la cererea sa sau la cererea creditorilor. Aflat în stare de insolvenţă, debitorul poate propune un plan prin care datoriile sale către creditori vor fi plătite, plan desfăşurat sub supravegherea unui administrator judiciar şi a controlului periodic al instanţei, altfel este declarat falit.

Proiectul de lege descrie trei etape în care se poate găsi debitorul insolvent: o perioadă de observaţie de 90 de zile, una de reorganizare judiciară şi falimentul personal.

Pe perioada de observaţie si pe perioada reorganizarii judiciare, debitorul îşi va păstra dreptul de a-şi administra averea. În cazul falimentului debitorul este reprezentat în instanţă de lichidator şi acesta nu îşi mai poate administra averea. În perioada de observaţie instanţa numeşte un administrator judiciar care are datoria, printre altele, de a face un inventar al bunurilor debitorului, de a face o listă a creditorilor acceptaţi şi de a propune instanţei ca debitorul şi familia sa să rămână în locuinţă.

Următorul pas preferabil este cel al reorganizării, care presupune prezentarea unui plan de către debitor ce trebuie aprobat în maximum 180 de zile. Timp de maximum 3 ani debitorul stă într-o perioadă de reorganizare judiciară. Dacă acesta vine cu un plan credibil şi de bună credinţă, atunci judecătorul îl poate aproba, dacă nu, acesta poate dispune trecerea la falimentul personal. Debitorul trebuie să raporteze la 6 luni judecătorului şi în fiecare lună administratorului judiciar modul în care se desfăşoară planul. După expirarea perioadei, dacă planul a fost executat cu bună-credinţă, atunci debitorului i se poate tăia datoria rămasă şi acesta iese din insolvenţă cu toate drepturile sociale anterioare, inclusv acela de a lua din nou credit, de pildă.

Dacă reorganizarea judiciară eşuează, atunci se deschide falimentul personal, procedură care durează maximum 5 luni – lichidare.

Bunurile debitorului sunt lichidate şi sumele rezultate vor reveni creditorului/creditorilor.

Dacă bunurile sunt insuficiente ca valoare pentru stingerea creanţelor, atunci debitorul de bună-credinţă va putea fi descărcat parţial sau total de datorii – beneficiul scuzabilităţii.

Dacă din executarea bunurilor şi prin urmarea planului de plată se achită 75% din datorie, atunci debitorul va beneficia de închiderea anticipată a procedurii de insolvenţă şi de ştergerea din toate registrele de publicitate şi evidenţele publice a consecinţelor juridice ale insolvenţei – reinserţia socială (termen pentru care comisia juridică a propus înlocuirea, pentru că acesta este folosit pentru condamnaţii penal).

Dacă locuinţa debitorului face obiectul lichidării, acesta poate beneficia de dreptul de a locui în aceasta pe toată perioada procedurii şi pentru o perioadă ulterioară decisă de instanţă.

Datoriile rămân la valoarea nominală de la momentul deschiderii procedurii – fără dobânzi, penalităţi.

Se asigură debitorului cheltuielile minime de subzistenţă pe durata procedurii.

În cazul în care se instituie falimentul personal, judecătorul poate da dreptul debitorului, împreună cu familia sa, să rămână în locuinţă timp de 2 ani. Debitorul de rea-credinţă sau debitorul fraudulos vor putea primi trei luni dreptul de a locui în imobil, asta doar în cazul în care acesta, împreună cu familia, sunt puşi în pericol.

Debitorul de rea-credinţă şi debitorul fraudulos nu vor beneficia de scuzabilitate, deci vor rămâne cu datoriile anterioare închiderii procedurii de faliment, dacă acestea nu s-au prescris şi poate fi sancţionat drastic de către judecător: decăderi profesionale, interdicţii de a desfăşura anumite activităţi de tipul celei care a dus la insolvenţă pe o perioadă de maximum 7 ani.

Altfel spus…

Un debitor care are de plată la bancă o rată pe care nu şi-o mai poate permite (scăderea veniturilor, şomaj, boală, creşterea ratei) poate intra într-un plan de reorganizare în care să plătească o anumită sumă lunară timp de trei ani sau, dacă nu are venituri suficiente, să intre în faliment. Apelul la faliment este un lucru destul de grav pentru debitor şi ar trebui evitat. În cazul unui faliment, clientul îşi pierde casa şi alte proprietăţi dispensabile. Asta se întâmplă şi acum în cazul executării silite, cu diferenţa că acum, dacă valoarea garanţiilor/bunurilor executate nu acoperă datoria, atunci datornicul tot va trebui să plătească băncii diferenţa, adică va rămâne înglodat în datorii pentru mulţi ani, poate zeci de ani, fără şansa de a mai apela la un credit, un card de credit etc. Să ne gândim la valoarea de vânzare a unei locuinţe de acum în comparaţie cu anii de glorie a pieţei imobiliare, când casele nu erau doar scumpe, ci şi supraevaluate de către evaluatorii imobiliari. În medie, preţurile au căzut cu 50% faţă de vârf, şi dacă garanţia este executată, omul este bun de plată pentru acea diferenţă, plus dobânzi şi comisioane. Asta înseamnă mulţi ani în care clientul stă sub datorie şi veniturile sale declarate sunt urmărite şi banca îşi ia dreptul din ele. Astfel că unii aleg să îşi ascundă veniturile, să treacă în economia gri, ceea ce îi afectează din nu numai din punct de vedere economic, ci şi social.

Cu legea insolvenţei persoanelor fizice aprobată, debitorul are şansa unui nou început. Îşi va pierde locuinţa, dar nu va mai fi urmărit pentru diferenţa de credit, dacă e în pericol, poate să stea în locuinţă pentru o vreme.

Pentru bănci, beneficiul este că, dincolo de faptul că şi ele pot cere insolvenţa debitorilor, acestea pot să îşi elibereze provizioanele constituite pentru creditele neperformante ca urmare a declarării falimentului debitorului. Astfel, scade presiunea de pe bilanţurile băncii, pentru că banii blocaţi în provizioane sunt foarte scumpi.

Băncile se tem însă că românii vor da năvală să îşi declare falimentul ca să nu mai plătească ratele la credit, că aceasta este o metodă prin care vor înţelege să fugă de obligaţii.

Bancherii români şi-au exprimat opoziţia faţă de adoptarea acestei legi încă de la apariţia proiectului. Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank şi al Asociaţiei Române a Băncilor – organizaţia de lobby a bancherilor -, Steven van Groningen, directorul executiv al Raiffeisen Bank România şi Andreas Treichl, directorul executiv al BCR la acel moment, au avut numeroase intervenţii în care şi-au manifestat opoziţia faţă de această lege. De la „românii nu prea îşi plătesc datoriile”, la „costurile creditării vor creşte” sau „România nu este pregătită pentru această lege”. Gheţea avansa suma de 600 de milioane de euro ca pierderi în sistemul bancar în acel moment.

Numărul persoanelor fizice cu restanţe la plata creditului a crescut de la 686 de mii în martie la 726 de mii în aprilie, iar numărul de restanţe a crescut de la 963 de mii la 1,015 milioane. Sumele restante sunt de 7,83 miliarde de lei. Cei mai mulţi clienţi nu pot să plătească oricum, aşa că nu o fac, fie că au posibilitatea legală de a da faliment sau nu. Şi pentru bănci nu există niciun beneficiu din asta.

Desi in acest moment, legea nu este in vigoare, in cadrul proceselor ce presupun atat clauze abuzive cat si pierderea locurilor de munca POT INVOCA imposibiltatea de plata  totala.

Citeste mai mult aici – http://www.economica.net/legea-insolventei-persoanelor-fizice-falimentului-personal-e-pe-mana-celor-care-l-au-votat-la-senat_26613.html
Biroul de Avocatura Cuculis si Asociatii  – Indrumari Juridice Pentru Dvs. online! Prima Initiativa din Tara!!
Raspunsuri gratuite la intrebari juridice.

www.indrumari-juridice.eu
www.indrumari-juridice.ro
www.indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice
www.indrumari-juridice.ro/Cuculis_Blog
http://indrumarijuridice.forumest.ro
Tel: 031.412.48.88 / 0722.298.011

Avocat Cuculis – Titular de cabinet si membru al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania – Specialist in Drept

Datorie la banca? Cum suna falimentul pentru persoane fizice? – Faliment Personal pentru persoane fizice – Cum

Cum este posibil şi cum funcţionează? Daca am un credit la banca si sunt persoana fizica, ce pot face sa nu raman cu datoria inregistrata pentru toata viata?

Falimentul personal presupune lichidarea activelor debitorului falimentar şi o perioadă în care acesta este privat de anumite drepturi, cum ar fi ocuparea unei funcţii de conducere, posibiliatea de a avea un cont bancar, cea de a lua împrumuturi. Scopul declarării falimentului este cel de a obţine ştergerea datoriilor care nu pot fi acoperite din cauza situaţiei în care se află debitorul după o anumită perioda şi şansa unui nou început – aşa-numitul fresh start. Procedura nu se adresează celor care pot plăti, ci celor care nu o mai pot face şi s-au supraîndatorat, celor care nu mai sunt solvabili.

Anglia şi Ţara Galilor au cel mai prietenos şi cel mai rapid proces al falimentului personal din Uniunea Europeană. Asta a creat o adevărată industrie a turismului falimentului personal în aceaste ţări – (bankruptcy forum shopping, mai multe despre acest fenomen şi implicaţiile legale aici)

În Anglia procesul durează mult mai puţin şi este mai simplu decât în celelalte ţări. Debitorul depune o cerere la tribunal după ce completează două formulare în care îşi declară numele, domiciliul, veniturile şi bunurile deţinute, plăteşte o taxă de 700 de lire sterline şi la prima înfăţişare poate fi declarat falit. Bunurile (o parte din ele pot fi păstrate) sunt luate în custodie de către un administrator judiciar – în Anglia acesta este un funcţionar de stat – sau de către un practician în insolvenţă şi lichidate pentru a satisface creditorii.

În niciun caz de faliment locuinţa nu poate rămâne în proprietatea debitorului falimentar, aceasta este vândută pentru a permite creditorului să îşi recupereze din debit. Însă debitorul are şansa de a scăpa în 12 luni de datoriile care nu sunt acoperite din activele vândute şi din plăţile făcute în această perioadă. Altfel spus, dacă cineva s-a îndatorat foarte mult cu un credit ipotecar şi valoarea de piaţă a locuinţei nu acoperă creditul – şi sunt puţine cazurile în care îl acoperă – nu va mai fi urmărit de către bancă după ce Tribunalul îl va declara ca falit şi apoi îl va elibera de datorii („discharge” – în proiectul de lege a insolvenţei persoanelor fizice din România termenul folosit este „faliment scuzabil”).

Ca toate lucrurile să meargă bine, debitorul insolvent trebuie să fie de bună credinţă şi să coopereze cu administratorul judiciar. Altfel, dacă minte în declaraţii, ascunde active sau nu cooperează, acesta poate rămâne în starea de faliment pentru mulţi ani, perioadă în care nu are acces la credit şi nu poate conduce afaceri. Procedura falimentului personal în Anglia se bazează foarte mult pe buna-credinţă a debitorului şi toate declaraţiile şi acţiunile întreprinse sunt pe propria răspundere.

Pentru ca un cetăţean european, inclusiv un român, să îşi declare insolvenţa în Anglia, acesta trebuie să aibă centrul de interes principal (centre of main interests – COMI) pe teritoriul Angliei. COMI se declară ca atare la autorităţile locale de către cetăţeanul european . Asta înseamnă cel puţin un domiciliu în Anglia, dar şi un loc de muncă, o afacere sau studii în derulare. Înainte de depunerea petiţiei, dacă singura legătura cu Anglia este domiciliul, atunci debitorul trebuie să fi locuit la această adresă cel puţin şase luni. Potrivit site-ului oficial al Serviciului de insolvenţă, este posibil şi ca petiţia să fie depusă direct la Înalta Curte, însă judecătorul ar putea fi mai reticent în acest caz. Domiciliul poate să fie şi la locuinţa unui prieten, membru al familiei etc.

Legea europeană 1346/2000, care reglementează regimul insolvenţei la nivel european, permite debitorilor care îşi declară insolvenţa în altă ţară să obţină recunoaşterea acesteia în ţara de domiciliu (cu excepţia Danemarcei). Totuşi, creditorii au dreptul de a se îndrepta în instanţă împotriva debitorului. România mai este şi semnatara United Nations Commission on International Trade Law –UNCITRAL 1997 – încă din 2003 – convenţie care reglementează insolvenţa transfrontalieră.

Nemţii şi irlandezii dau năvală în Anglia să îşi declare falimentul

Debitorii supraîndatoraţi din ţări precum Irlanda şi chiar Germania sau Austria – unde procedurile sunt mai greoaie – vin în Anglia să îşi declare falimentul personal. Un faliment personal în Irlanda durează 12 ani şi în Germania 6 ani, perioadă în care drepturile debitorului sunt puţine şi în care legislaţia oferă creditorului toate pârghiile pentru a extrage cât mai mulţi bani de la datornic. Nemţii apelează la legislaţia franceză, dar mai ales la cea engleză pentru un faliment rapid şi simplu. Au apărut foarte multe firme specializate care se ocupă de aceste proceduri, de depunerea actelor, de găsirea unei chirii, în schimbul unei sume (de ex. insolvenz-agentur.com). Potrivit The Telegraph, o astfel de agenţie percepe o taxă de 7.000 de euro pentru un neamţ sau 5000 de euro pentru un irlandez. Nu există o statistică oficială cu numărul de străini care merg în Anglia să dea faliment, asta pentru că cetăţenia nu se declară în timpul procedurii. Singurele statistici vin de la firmele specializate. Proprietarul irishbankruptcyuk.com spune că a reuşit să obţină în instanţă ştergerea unei datorii cumulate de un miliard de euro pentru clienţii săi irlandezi, potrivit The Guardian. Cetăţenii irlandezi care au fost prinşi în bula imobiliară, sunt în dificultăţi financiare şi au de plătit la bancă sume cu mult peste valoarea de piaţă a proprietăţilor imobiliare, aleg să lase cheile băncii şi să se mute pentru 6-9 luni în Anglia sau Ţara Galilor unde se declară faliţi. Sumele şterse variază de la câteva zeci de mii de euro la zeci sau chiar sute de milioane de euro – un astfel de caz este prezentat de The Guardian.

În 2011 s-au înregistrat în Anglia şi Ţara Galilor 120.000 de insolvenţe personale din care 41.800 de falimente personale, potrivit datelor oficiale. În primul trimestru din acest an au fost declarate 28.700 de insolvenţe din care 9.100 de falimente.

Au şi românii dreptul de a cere falimentul personal în altă ţară?

Încă nu avem cunoştinţă de români care să fi mers în Anglia sau altă ţară europeană doar pentru a intra în faliment personal. Însă am găsit români care au intrat în procedura falimentului în Anglia şi Ţara Galilor – rezultatul căutării după cele mai comune nume de familie din România a întors zeci de rezultate. Registrul individual al insolvenţei, care permite efectuarea acestor căutări online, ţine evidenţa persoanelor care se află în procedura insolvenţei (în orice formă ar fi ea: faliment personal, aranjament voluntar individual sau sub protecţia unui ordin de uşurare a poverii datoriei) sau care au ieşit dintr-o astfel de procedură în ultimele trei luni.

De asemenea, nu avem exemple despre comportamentul instanţelor de judecată din România în cazul în care creditorii de aici aleg să se îndrepte împotriva debitorului declarat falimentar în afara graniţelor. Practica în instanţele din celelate ţări europene este de a recunoaşte în totalitate astfel de proceduri.

http://www.economica.net/ce-nu-vor-bancile-sa-afli–cum-sa-iti-declari-falimentul-personal-in-alta-tara-si-sa-scapi-de-datori_27123.html