Incalcarea libertatii sexuale poate sa aiba multe valente iar una dintre ele este aceea ca un DA spus prin constrangerea substantelor interzise este de fapt un NU.
In esenta, atata vreme cat discernamantul si ca atare consimtamantul sunt diminuate prin folosirea unor substante interzise administrate unei persoane, este de la sine inteles ca nu mai poate fi vorba un act consimtit.
Sunteti intr-o situatie similara? Completati formularul!
Încălcarea libertății sexuale – CAZUL AJ ȘI LE v. SPANIA
Într-o seară de decembrie a anului 2016, într-un club din Spania, două doamne și-au pierdut cunoștința după ce le-au fost administrate substanțe psihoactive. A doua zi s-au trezit dezbrăcate în locuința unuia dintre bărbații cu care s-au întâlnit la petrecere, ambele simțind fizic că au fost agresate sexual.
Suspecții au recunoscut că au întreținut relații sexuale cu victimele, însă au susținut că acestea și-au dat consimțământul.
În cele din urmă, cauza a fost clasată în anul 2022. Deși relatările reclamanților erau credibile și lipsite de interese ascunse, parchetul a concluzionat că nu există suficiente probe pentru a stabili lipsa consimțământului victimelor și nici pentru a confirma teoria conform căreia suspecții le-ar fi administrat droguri victimelor.
Victimele au contestat eficacitatea anchetei în ansamblul ei și au sesizat Curtea Constituțională spaniolă, dar fără succes. Prin urmare, actele organelor de urmărire penală au fost înaintate spre analiza Curții Europene a Drepturilor Omului din perspectiva posibilei încălcări a art. 3 și art. 8 din Convenție.
Anularea voinței victimei prin utilizarea de droguri
Orice formă de violență care provoacă prejudicii fizice, psihice, sexuale sau economice unei femei constituie o încălcare a drepturilor omului și o manifestare a discriminării, conform Convenției de la Istanbul.
Totuși, violența sexuală nu se limitează doar la constrângerea fizică, ci se poate exercita și prin alte mijloace care afectează libertatea sau capacitatea persoanei de a-și exprima consimțământul, precum administrarea de substanțe psihoactive.
- ,,Curtea a afirmat că standardele contemporane recunosc absența consimțământului ca element central al infracțiunii, mai degrabă decât utilizarea forței fizice. Cerința rezistenței a fost discreditată în sistemele europene de justiție penală, iar orice abordare juridică sau de urmărire penală care impune dovada rezistenței fizice riscă să nu protejeze autonomia sexuală și să permită impunitatea.”
- Convenția de la Istanbul: ,, Articolul 36 § 1 (a) impune părților să incrimineze „conduita intenționată de a se angaja în penetrare vaginală, anală sau orală, fără consimțământ, de natură sexuală, a corpului unei alte persoane cu orice parte a corpului sau obiect”.
Anchetă ineficientă – Încălcarea libertății sexuale
Curtea a stabilit că, din cauza incapacității autorităților de a efectua o anchetă eficientă, au fost încălcate prevederile art. 3 și 8 din Convenție, în special în cazul pierderii și manipulării sistematice a unor probe esențiale (acuzațiile, înregistrări video de la bar, date extrase de pe telefoanele mobile ale ambilor suspecți).
- ,,Curtea consideră că este posibil ca lipsa de probe rezultată să fi împiedicat autoritățile interne să întreprindă o evaluare suficient de cuprinzătoare a relatărilor concurente, punându-le greu în măsură să efectueze o anchetă amănunțită și eficientă”
- ,,Natura tranzitorie a substanțelor implicate, coroborată cu afectarea memoriei victimelor, face ca elementele circumstanțiale, cum ar fi comunicațiile digitale, înregistrările video și constatările criminalistice, să fie de o importanță capitală.”
Cu privire la legăturile dintre ofițerul responsabil de caz și unul dintre făptuitori, Curtea a apreciat că acestea erau de natură să compromită desfășurarea și eficacitatea anchetei. Prin urmare, ofițerul ar fi trebuit să se retragă din anchetă.
- ,, În prezenta cauză, Curtea consideră că relația de familie strânsă dintre ofițerul de anchetă și unul dintre suspecți nu a îndeplinit standardul de independență suficientă impus de Convenție”
Analizând art. 49, art. 50 și art. 56 din Convenția de la Istanbul, Curtea a concluzionat că o anchetă trebuie să se desfățoare cu celeritate și imparțialitate, fără întârzieri nejustificate, atunci când are ca obiect violențele exercitate asupra unei femei, pentru a se asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
- ,,Articolul 49 § 1 obligă statele să se asigure că anchetele și procedurile judiciare referitoare la toate formele de violență prevăzute de Convenție sunt efectuate „fără întârzieri nejustificate”, respectând în același timp drepturile victimelor în fiecare etapă.”
- ,,Articolul 50 §§ 1 și 2 impune obligația de a garanta un răspuns prompt și adecvat al poliției, o protecție eficientă și „măsuri probatorii și de investigare imediate” în ceea ce privește infracțiunile care intră sub incidența Convenției. Articolul 56 § 1 (d) garantează victimelor dreptul „de a fi audiate, de a furniza probe și de a li se lua în considerare opiniile, nevoile și preocupările” în cadrul procedurilor privind violența prevăzută de Convenție.”
Av. Dr. Cuculis Adrian