Noua Lege a Mărcilor – Modificări aduse prin legea 112/2020
În plin război rece și în competiția nemiloasă între cele două superputeri de a-și dovedi supremația, inclusiv în cucerirea spațiului extraterestru, consilierul principal al Președintelui SUA intră brusc în dormitorul Președintelui, îl trezește fără menajamente și îi spune:
“Mr President, avem o problemă, rușii au ajuns în spațiu și au vopsit luna în roșu complet!”
Abia dezmeticit din somn, fără vreo urmă de tulburare, Președintele SUA îi răspunde:
“No problem, Bill, vorbește cu Armstrong și ai lui să grăbească aselenizarea și cu vopsea albă să scrie pe lună Coca-Cola”
Dincolo de amuzamentul pe care gluma îl stârnește, ea vorbește despre importanța, rolul și semnificația pe care marca a căpătat-o în societatea modernă, dar și despre evoluția acesteia, de la funcția de identificare a producătorului, a produselor, de garantare a calității acestora, până la cea de apartenență la o anumită valoarea și recunoașterea acesteia ca atare.
Așa se explică resursele imense alocate de producători, comercianți în crearea, promovarea, dezvoltarea mărcilor sub care își produc și comercializează produsele și serviciile pe o piață competițională acerbă, dar și multitudinea actelor de încălcare a dreptului la marcă și de aici, necesitatea cunoașterii aprofundate a tuturor căilor și mijloacelor puse la dispoziție de reglementările în materie pentru apărarea drepturilor pe care le conferă marca.
Prin modificarea Legii 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, intervenită prin Legea 112/2020, intrată în vigoare la 12 iulie 2020, România a transpus în legislația internă prevederile Regulamentului (UE) 2017/1.001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene.
Având în vedere timpul deja scurs de la data intrării în vigoare “a noii legi a mărcilor” și posibilele conflicte, litigii, contestații ivite în legătură cu punerea în practică a noilor reglementări, departamentul PI din cadrul societății noastre apreciază că o scurtă trecere în revistă a celor mai importante modificări este oportună și vine în sprijinul celor interesați.
Dincolo de modificările de ordin terminologic sau a precizărilor suplimentare aduse unor noțiuni, legea aduce modificări de substanță în privința condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească semnul solicitat a fi înregistrat ca marcă, motivelor absolute și relative de refuz la înregistrare, respectiv de anulare, lista de produse și servicii pentru care se solicită înregistrarea, procedura de înregistrare din fața OSIM, precum și a procedurii opoziției, acelei de reînnoire a mărcii. O serie de alte modificări vizează drepturile titularilor la marcă, transmiterea drepturilor asupra mărcilor, a fost eliminat termenul de 5 ani pentru formularea acțiunii în anulare a înregistrării mărcii, este introdusă procedura administrativă de anulare a mărcii precum și cea de decădere din drepturile conferite de marcă, prevederi prorogate însă până în data de 14 ianuarie 2023.
În vederea transpunerii fidele a reglementărilor europene, noua lege înlocuiește vechile noțiuni de marcă comunitară cu marcă a Uniunii Europene, pe cea vizând Regulamentul privind marca comunitară cu Regulamentul privind marca Uniunii Europene.
Sunt detaliate definițiile mărcii colective, a mărcii de certificare, sunt introduse noțiuni privind OSIM și Clasificarea de la Nisa și sunt aduse precizări cu privire la Registrul Mărcilor.
O primă modificare de substanță privește chiar definiția mărcii în articolul 2, noua lege eliminând condiția reprezentării grafice – marca poate fi orice semn cu condiția că acesta să fie capabil să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altei întreprinderi și să fie reprezentat în Registrul Mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate obiectul protecției conferite titularului lor. Pot fi, așadar, în prezent, înregistrate ca marcă, mărci multimedia.
Cititi si :
În privința motivelor absolute/relative de refuz la înregistrare, respectiv de anulare a înregistrării unei mărci, noile prevederi au urmărit armonizarea cu legislația europeană în scopul aplicării uniforme a prevederilor vizănd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice la nivel european, fiind extins domeniul motivelor absolute de refuz la mențiunile tradiționale pentru vinuri, specialitățile tradiționale garantate, dar și a soiurilor de plante.
Astfel, în art 5 alin 1 se prevede că sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă au fost înregistrate, mărcile care (…), f-j- sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislației Uniunii Europene, ale legislației naționale sau ale acordurilor internaționale la care Uniunea Europeană sau România este parte care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice, cele care prevăd protecția mențiunilor tradiționale pentru vinuri, care prevăd protecția specialităților tradiționale garantate, mărcile care sunt compuse din sau reproduc în elementele lor esențiale o denumire anterioară a unui soi de plante înregistrată în conformitate cu legislația Uniunii Europene sau cu legislația națională și cu acordurile la care UE sau România este parte care conferă protecție drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante și care se referă la soiuri de plante din aceeași specie sau din specii înrudite îndeaproape.
În privința lipsei caracterului distinctiv ca motiv de refuz la înregistrare/de anulare a înregistrării, spre deosebire de vechea reglementare ce se raporta în cazurile de excepție prevăzute de alin 2 al art 5 la data de depozit a cererii de înregistrare, noua prevedere arată că înregistrarea unei mărci nu este refuzată sau, după caz, înregistrarea nu este anulată în conformitate cu dispozițiile alin 1 lit b (lipsă caracter distinctiv), c (semne, indicații devenite uzuale) sau d (mărci compuse exclusiv din semne sau indicații putând servii în comerț pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea…), dacă înainte de data de depozit a cererii de înregistrare sau înainte de data depunerii cererii de anulare marca a dobândit caracter distinctiv prin utilizare.
În privința motivelor relative de refuz/de anulare a mărcii înregistrate noua reglementare dispune că este refuzată la înregistrare/anulată, marca ce poate fi confundată cu o marcă anterioară protejată în străinătate, cu condiția ca la data depunerii cererii, solicitantul să fi acționat cu rea credință.
În reglementarea anterioară, ipoteza viza o marcă utilizată în străinătate la data depozitului și care continuă să fie utilizată acolo, cu conditiția relei credințe a solicitantului.
Un motiv nou de refuz îl constituie existența unei cereri de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice depusă în conformitate cu legislația națională sau cu legislația Uniunii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii sau de data priorității invocate în cerere sub rezerva înregistrării sale ulterioare, iar denumirea de origine sau indicația geografică respectivă conferă persoanei autorizate să o folosească, dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare în România.
O completare utilă este adusă în art 7 care prin alin 2 dispune că atunci când există motive pentru respingerea înregistrării unei mărci numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care această marcă a fost solicitată, respingerea înregistrării acoperă numai produsele sau serviciile în cauză.
În privința cererii de înregistrare a mărcii prin art 10 se aduc precizări vizând produsele și serviciile pentru care se solicită protecția mărcii, în scopul determinării cât mai clare a obiectului protecției, prevederea impunând indicarea cu suficientă claritate și precizie a produselor și serviciilor. Se menționează modul de clasificare conform Clasificării de la Nisa, se elucidează modul de interpretare a termenilor generali sau a indicațiilor generale cuprinse în titlurile claselor și totodată se conscra legislativ o chestiune asupra careia doctrina si practica au statuat deja, menționându-se expres că produsele și serviciile nu pot fi considerate ca asemănătoare pe motiv că figurează în aceeași clasă și nici nu pot fi considerate diferite pe motiv că figurează în clase diferite.
Legea a dat posibilitatea titularilor mărcilor înregistrate în raport cu întreg titlul unei clase din clasificarea de la Nisa să declare că intenția lor la data depunerii cererii a fost de a solicita protecția unor produse și servicii în afara celor acoperite de sensul literal al titlului clasei respective, cu condiția ca produsele sau serviciile astfel indicate să fie incluse în lista alfabetică a clasei respective din ediția clasificării de la Nisa în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare, declarație ce trebuia depusă la OSIM până la data de 30 septembrie 2020.
În ceea ce privește procedura de înregistrare a mărcii, noua lege prevede termene mai scurte decât reglementarea anterioară, fiind reduse termenul de o lună pentru atribuirea datei de depozit la 7 zile, termenul de 3 luni pentru depunerea completărilor cererii la 30 de zile, termenul de 2 luni pentru depunerea observațiilor de la data publicării mărcii, la 30 de zile.
Prin prevederea nou introdusă în articolul 20 în termen de 2 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică și orice grup sau organism care reprezintă fabricanții, producătorii, furnizorii de servicii, comercianții sau consumatorii pot formula observații scrise privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute de art 5 alin 1.
Dispoziția precizează însă că aceste persoane, grupuri, organisme nu dobândesc calitatea de parte în procedura de examinare.
Noua lege aduce modificări de substanță procedurii opoziției, art 26 indicând că în termen de 2 luni de la data publicării admiterii cererii de înregistrare a mărcii conform art 25 alin 4, orice persoană interesată poate formula opoziție la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute de art 6.
Spre deosebire de procedura anterioară ce prevedea formularea opoziției în termen de 2 luni de la data publicării cererii de înregistrare, noua procedură deschide calea opoziției numai în urma publicării deciziei de admitere la înregistrare a mărcii, în cuprinsul dispozițiilor art 26-29 din lege fiind menționate condițiile de formă și de fond pe care trebuie să le îndeplinească cererea, procedura, organul competent să o soluționeze, situațiile în care procedura poate fi suspendată.
În noua reglementare, dovada utlizării mărcii trebuie făcută în decursul unei perioade de 5 ani care precedă data depunerii sau data de prioritate a cererii de înregistrare a mărcii, spre deosebire de data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziția.
Procedura de înregistrare a mărcii se încheie la data la care cererea de înregistrare de marcă nu mai poate face obiectul vreunei opoziții sau la data la care decizia dată în opoziție a rămas definitivă sau opoziția a fost retrasă.
Neachitarea taxei legale pentru înscrierea și eliberarea certificatului de marcă echivalează cu renunțarea la înregistrarea mărcii.
În ceea ce privește reînnoirea înregistrării mărcii se aduc precizări în legătura cu persoanele ce pot cere reînnoirea alin 3 al art 33 dispunând că cererea poate fi făcută de către titularul mărcii sau de către orice altă persoană autorizată în acest sens prin lege sau în baza unui contract, într-un termen de cel puțin 6 luni anterior datei expirării înregistrării.
În plus, noua reglementare prevede că OSIM informează titularul mărcii cu privire la expirarea înregistrării cu cel puțin 6 luni înainte de data acestei expirări, menționând însă că lipsa unei astfel de informări nu atrage răspunderea oficiului.
În privința drepturilor conferite de marcă, art 39 ce stipulează că înregistrarea mărcii conferă titularului său dreptul exclusiv asupra mărcii, indică dreptul titularului de a cere instanței judecătorești, pe calea unei acțiuni în contrafacere să interzică terților să utilizeze în activitatea lor comercială pe lângă faptele și actele prevăzute anterior, utilizarea unui semn identic sau asemănător cu marca, care este utilizat în alt scop decât acela de a distinge produsele și serviciile, atunci când utilizarea acestui semn, fără motive întemeiate atrage obținerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii sau aduce atingere acestora.
Se menționează expres că poate fi interzisă terțului utilizarea semnului ca denumire comercială ori ca parte a unei denumiri comerciale, utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-un mod ce contravine legii 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă republicată.
Totodată, se prevede că, în cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate ori de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizată pentru produse sau servicii într-o manieră care ar constitui o încălcare a drepturilor titularului unei mărci conform alin 2 și 3, titularul mărcii are dreptul de a interzice aplicarea unui semn identic sau similar cu marca pe ambalaje, etichete (…), oferirea, introducerea pe piață sau deținerea în aceste scopuri, precum și importul sau exportul ambalajelor, etichetelor (…) pe care se poate aplica marca.
În acțiunea în contrafacere întemeiată pe art 39 din lege, la cererea pârâtului, titularul unei mărci anterioare prezintă dovada că în perioada de 5 ani care precedă data introducerii acțiunii, marca a fost utilizată în mod efectiv, sau dovada că există motive justificate pentru neutilizare, cu condiția ca procedura de înregistrare a mărcii anterioare să fi fost încheiată de cel puțin 5 ani la data introducerii acțiunii. În caz contrar, acțiunea se respinge.
O restrângere a dreptului titularului la marcă, în cadrul acțiunii în contafacere, se referă la faptul că titularul unei mărci nu este îndreptățit să interzică utilizarea unei mărci înregistrate ulterior, inclusiv o marcă a Uniunii Europene, dacă această marcă ulterioară nu ar putea fi anulată.
În cazul în care titularul unei mărci nu este îndreptățit să interzică utilizarea unei mărci înregistrate ulterior, titularul mărcii ulterioare nu este îndreptățit să interzică utilizarea mărcii anterioare, chiar dacă acest drept anterior nu mai poate fi invocat împotriva mărcii ulterioare.
O serie de modificări au intervenit și în capitolul vizând transmiterea drepturilor la marcă, legea prevăzând în prezent că drepturile asupra mărcii se transmit prin cesiune, licență, fuziune, pe cale succesorală în baza unei hotărâri judecătorești sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege pentru transferul dreptului de proprietate.
Un element nou introdus are în vedere că o marcă poate, independent de întreprindere să facă obiectul unui drept real, ori să facă obiectul unor măsuri de executare.
Înscrierea în Registrul mărcilor a drepturilor reale și a măsurilor de executare silită se face la cererea persoanei interesate.
În privința stingerii drepturilor asupra mărcilor, important este că a fost eliminat termenul de 5 ani pentru introducerea unei acțiuni în anulare, anularea înregistrării putând fi solicitată oricând în perioada de protecție, de către orice persoană interesată. Totodată este prevăzută și procedura administrativă de anulare/decădere din dreptul la marcă, prevederi ce vor intra în vigoare însă la 14 ianuarie 2023.
Contact SCA CUCULIS&ASOCIATII
Buna ziua, eu nu am o marca de aparat ci o ferma, am luat in arendare o pasune si nu am multe animale ca s-o pasunez, din cauza asta am invoit amiabil un alt fermier sa vina sa pasca pasunea cu animalele lui, lege nu me obliga sa am animalele mele, dar APIA a depus plangere si vrea sa-mi ia subventile inapoi pretextand ca nu am avut animalele mele la pasunat, este legal sa-mi ia subventile inapoi dant fiind faptul ca legea nu ma obliga sa am animalele mele ? Va multumesc