Noi Perspective Pentru Inghetarea Cursului Valutar Chf

Update 2020 – Premisele inghetarii cursului valutar prin prisma decizie 731/2019 a CCR publicata in 2020.

Deja nu mai discutam despre inghetarea cursului CHF ci discutia se face cu privire la toate contractele in moneda straina, care daca asupra lor se constata ca o pretinsa clauza de risc valutar are valenta abuziva, atunci pe care le consecinta si cursul valutar trebuie inghetat (stabilizat), de la momentul semnarii contractului, fie el in CHF , Euro sau Dolari.

De ce spunem acest lucru si ce s-a schimbat in anul 2020 alaturi de decizia 731/2019 ?

Plecam de la motivele principale pentru care actiunile de inghetare a cursului valutar (stabilizare a cursului), au fost respinse de catre instantele de judecata.

PRINCIPIUL NOMINALISMULUI VALUTAR.

Practic, acest dusman de “moarte” al imprumutatilor in moneda straina si mai ales a celor care s-au imprumutat in CHF, moneda puternic supusa socului de volatilitate, a fost dupa parerea noastra aplicat in mod GRESIT.

In pledoariile facute la instantele de judeata dar si in cererile de chemare in judecata, una dintre conditiile de forma ale cererii se refera la identificarea in drept a actiunii.

Astfel cererile de chemare in judecata erau bazate pe dispozitiile legii 193/2000 si nu se pomenea nimic despre teza impreviziunii.

Astfel, in conditiile in care noi solicitam efectiv sa se constate caracterul abuziv al uneia dintre clauze, adica aceea de risc valutar, instanta avea obligatia in baza principiului disponibilitatii, sa analizeze art. 4 din legea 193/2000 si sa decida daca aceasta clauza de risc valutar este sau nu abuziva.

Nu este abuziva orice clauza, este adevarat, insa –

  • În schimb, este abuzivă o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor [art.4 alin.(1) din Legea nr.193/2000].
  • O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului [art.3 alin.(1) din Directiva 93/13]. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, „sistemul de protecție instituit de Directiva 93/13 se întemeiază pe ideea potrivit căreia consumatorul se află într-o situație de inferioritate față de un profesionist în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl determină să adere la condițiile formulate în prealabil de profesionist, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora

Ce a stabilit CCR prin considerentele hotararii?

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte impreviziunea, pe de o parte, şi clauzele abuzive, pe de altă parte, Curtea reţine că impreviziunea în contractul de credit se referă la o clauză/ clauze în curs de executare care, fără a fi abuzivă/ abuzive, dezechilibrează în timp în mod semnificativ prestaţiile contractuale ale părţilor, cu consecinţa afectării utilităţii sociale a contractului. O asemenea clauză mutual convenită, datorată schimbării condiţiilor politice, economice, sociale etc., produce efecte neavute în vedere, neacceptate şi nedorite de părţile contractante, la momentul încheierii acestuia.

Dacă clauza respectivă este abuzivă nu sunt aplicabile prevederile legale referitoare la impreviziune, ci 8 devin incidente reglementările cu referire la clauzele abuzive adoptate la nivelul Uniunii Europene [Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii] sau la nivel naţional [Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.543 din 3 august 2012].

Practic, se arata negru pe alb ca daca sunt intrunite conditiile ca o anume clauza din cadrul unui contract sa fie abuziva si aici ne referim inclusiv la clauza de risc valutar, atunci NU mai discutam despre dreptul comun, nu se analizeaza impreviziunea si implicit nici nominalisul monetar, ce face la randul sau parte din dreptul substantiatl.

A se vedea ca legea 193/2000 este o lege speciala iar Codul Civil de unde provine si nominalismul valutar dar si impreviziunea, este drept substantial.

De asemenea, partea nefericita a acestei situatii este ca cei care au pierdut pe acest temei, nu mai pot deschide alte dosare pe baza dispozitiilor legii 193/2000 ci ei pot deschide actiuni de adaptare a contractelor.

Curtea de Apel Cluj sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a tranșa situația dosarelor ce au ca obiect înghețarea cursului de schimb valutar.

Inghetarea Cursului Valutar Chf – În dosarul nr. 196/1285/2017, Curtea de Apel Cluj a dispus sesizarea CJUE cu cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare asupra a trei întrebări ce vizeaza interpretarea Directivei 93/13/CEE, respectiv:

Inghetarea Cursului Valutar Chf
Contractele Bancare Cu Clauze Abuzive

1. Art.1 pct. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul în care nu se opune ca o clauză contractuală care preia o normă supletivă de la care părţile puteau deroga, dar în concret nu au derogat pentru că nu a existat nicio negociere asupra ei, aşa cum este în cazul concret analizat clauza care impune restituirea creditului în aceeaşi monedă străină în care creditul a fost acordat, să fie analizată din perspectiva caracterului abuziv?

2. În contextul în care, la acordarea creditului în monedă străină, consumatorului nu i-au fost prezentate calcule/predicţii cu privire la impactul economic pe care o eventuală fluctuaţie a cursului de schimb îl va avea cu privire la obligaţiile totale de plată din contract, se poate susţine cu temei că o astfel de clauză, de preluare în întregime a riscului valutar de către consumator (în temeiul principiului nominalismului) este clară şi inteligibilă şi că profesionistul/banca şi-a îndeplinit cu bună credinţă obligaţia de informare a cocontractantului său, în condiţiile în care gradul maxim de îndatorare al consumatorilor impus de către banca Națională a României a fost calculat prin raportare la cursul de schimb de la data acordării creditului?

3. Directiva nr. 93/13/CEE şi jurisprudenţa dezvoltată în baza ei, precum şi principiul efectivităţii, se opun ca, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze privind suportarea riscului valutar, contractul să continue nemodificat?

Care ar fi modificarea posibilă pentru înlăturarea clauzei abuzive şi respectarea principiului efectivităţii?

Argumentația Curții de Apel Cluj are în centru inlaturarea principiului nominalismului monetar, unele instante nationale considerând că intervenția acestui principiu în contractele de credit în franci elvețieni nu ar putea conduce la concluzia că o clauză de risc valutar este abuzivă.

Cititi si :

Din decizia CJUE, pronuntată in cauza C-186/16 Andriciuc, rezultă ca Banca trebuie sa prezinte împrumutatilor posibilele variatii ale cursului de schimb valutar, precum si riscurile inerente contractarii unui împrumut în monedă straină. Curtea precizează că instituţiile financiare trebuie să furnizeze împrumutaţilor informaţii suficiente, pentru a le permite să adopte decizii prudente şi în cunoştinţă de cauză.

Aceste informaţii trebuie să privească nu numai posibilitatea aprecierii sau a deprecierii valutei în care a fost contractat împrumutul, ci şi impactul pe care fluctuaţiile cursului de schimb valutar il au asupra ratelor împrumutului.

Vizualizati si :

Curtea subliniază că, în ipoteza în care instituţia bancara nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii, se poate examina caracterul abuziv al clauzei de risc valutar si ca, instanţei naţionale ii va reveni sarcina să evalueze, pe de o parte, posibila nerespectare de către bancă a cerinţei de bună-credinţă şi, pe de altă parte, existenţa unui dezechilibru semnificativ între părţile contractului.

Aceste direcții trasate de catre CJUE au fost interpretate şi aplicate diferit de către instanțele române, principala chestiune în divergenţă fiind cea a incidenţei principiului nominalismului monetar, ca normă internă supletivă, în contextul verificării impuse de dispozițiile paragrafului nr. 29 din cauza C-186/16 Andriciuc.

Potrivit acestui paragraf, pentru a stabili dacă o clauză contractuală este exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 93/13, revine instanţei naţionale sarcina să verifice dacă această clauză reflectă prevederi imperative din dreptul naţional care se aplică între părţile contractante independent de alegerea lor sau pe cele care sunt de natură supletivă şi, prin urmare, aplicabile ope legis, însă doar în lipsa unui acord diferit între părţi în această privinţă.

Inghetarea Cursului Valutar Chf , la mana CJUE si nu chiar.

O parte dintre instantele nationale au retinut că identificarea principiului nominalismului monetar în conţinutul contractelor de credit, în lipsa unui acord diferit între părţi, exclude clauza vizând riscul de schimb valutar din sfera controlului referitor la caracterul său abuziv, considerand că incidenţa nominalismului monetar impus de normele instituite de art. 1578 din vechiul Cod civil, de la care părţile nu au derogat constituie un impediment major care blochează orice posibilitate de a analiza caracterul abuziv al clauzei.

Alte decizii de inghetare curs valutar:

Într-o altă interpretare, instanţele naţionale au reţinut faptul că în cauza Andriciuc, CJUE a lăsat în sarcina instanţei de trimitere obligaţia de a stabili dacă suntem sau nu în prezenţa unei excepţii de la domeniul de aplicare al directivei. Jurisprudenţa ulterioară a fost adusă drept argument pertinent în sprijinul tezei în acord cu care, chiar şi în opinia CJUE, acest impediment trebuie depăşit, iar controlul trebuie realizat.

În acest sens s-a făcut referire la motivarea ordonanţei pronunţate la data de 22 februarie 2018, în cauza Lupean şi Lupean, C-119/17, în cadrul căreia Curtea, în mare parte, face apel la cele stabilite deja în cauza Andriciuc.

Pentru a decide astfel, Inghetarea Cursului Valutar Chf , CJUE nu a mai considerat necesar să se oprească asupra argumentului relativ la principiul nominalismului, deşi în secţiunea intitulată „Cadrul juridic-Dreptul român”, sunt citate în mod expres prevederile art. 1578 VCC. Cu alte cuvinte, implicit, a considerat că, chiar în contextul în care acest text este incident, el nu poate constitui o piedică legitimă în calea instanţei naţionale, care trebuie să procedeze la analiza clauzelor reclamante ca fiind abuzive, pe fondul acestora.

Pentru o deplină informare, consumatorul trebuie să cunoască şi să accepte valoarea maximă rambursabilă în moneda de plată în care obţine veniturile curente.

Numai în aceste condiţii, clauza privind riscul valutar în privinţa monedei de plată ar putea fi calificată drept clară şi inteligibilă.

În concluzie, urmărind să se lămurească asupra acestor diferențe de interpretare și de aplicare ale Directivei 93/13/CEE și să traseze o practică viitoare uniformă, Curtea de Apel Cluj a sesizat CJUE cu cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare asupra celor trei întrebări menționate.

Practic, apreciem ca prin noua decizie data de catre CCR unde se face distinctia clara intre cum ar trebuie sa fie aplicata legea speciala 193/2000 si principiile de drept substantial din Codul Civil, instantele nu vor mai putea sa faca o confuziune intre aplicarea codului civil si a legii speciale.

Av.Drd. Cuculis Adrian

Lasa un comentariu si un avocat raspunde (Completati cu nume si email)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.