Contestatie La Incadrarea Gresita In Grupa De Munca

Grupa de munca reprezinta un factor important in calcularea cuantumului pensiei atunci cand se atinge varsta sau situatia o impune.

Nu de putine ori, incadrarea gresita in grupa de munca duce la calculari gresite ce duc la o scadere substantiala a drepturilor de pensie de care ar trebui sa beneficieze un viitor pensionar.

Grupa de munca – INCADRAREA ACTIVITATII DESFASURATE IN UNITATEA ANGAJATOARE IN GRUPELE I SI A II-A DE MUNCA

Este bine de stiut faptul ca, in conformitate cu dispozitiile Deciziei nr. 2/2016 privind examinarea recursului în interesul legii, Inalta Curte de Casaţie si Justiţie a hotărât că în cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acţiuni în realizare – obligaţie de a face – având ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă.

Aceeaşi decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie statuează ca pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a Il-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acelaşi tip de acţiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă, casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare.

Observam deci, grija si preocuparea SCJ pentru a permite inclusiv celor a-i caror angajatori nu mai exista, sa produca dovezile necesare reindexarii in grupa de munca corecta.

Potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr.50/1990 in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiaşi ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitațile și categoriile profesionale cuprinse in anexa 2.

Ținand cont de faptul că in aceste locuri de muncă îşi desfaşoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 urmatoarele: „Beneficiaza de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fară limitarea numărului, personalul care este in activitate:

• muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personalul de întreținere şi reparații, CTC, precum şi alte categorii de personal care lucreazã efectiv în locurile de muncă şi activități prevazute în anexele 1 si 2″.

Cititi si despre desfacerea contractului de munca.

La art. 6 din ordinul respectiv se stabileşte ca nominalizarea personalului care se încadrează in grupa I si a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților impreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care îşi desfaşoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica şi nervoasã, risc deosebit de explozii, incendii).

Totodata, art. 7 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că încadrarea în grupa I şi a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa a II – a, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I, cel puțin 50% din programul de lucru.

Din interpretarea art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, potrivit caruia “beneficiază  de încadrarea în grupele I şi II de munca, potrivit celor menționate, fară limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreținere şi reparații, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucreazã efectiv la locurile de munca şi activitățile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2″, rezulta faptul ca încadrarea în grupă superioara de muncă se face nu numai pe baza existentei condițiilor de munca deosebite si a uzurii capacitații de munca a persoanelor care lucreazã intr-un climat nefavorabil ci şi  prin cumularea unor duble conditii,  respectiv  lucrul  efectiv  la  locuri  de muncă prevăzute în anexele 1 și 2 ale Ordinului nr. 50/1990, dar și prestarea activităților strict enumerate în aceste anexe.

Mentionam că accesul la o grupă superioară de muncă nu se face numai pentru funcțiile trecute în forma inițiala a ordinului, ci, de această încadrare beneficiază, fară limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal, dar condiționat de faptul ca aceştia ar fi trebuit să lucreze efectiv în locurile de muncă și în activitățile prevăzute în Ordinul nr. 50/1990.

Cititi si :

• Statul Obligat In Instanta Sa Plateasca Serviciile Medicale Private-Casmb

Mai mult, tinem sa mentionam ca Inalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 9 din 16 mai 2016 pronunțată în dosar nr. 5/2016 a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor pct. 6 – 8 și 12 din Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990, instanțele de judecată au posibilitatea analizării și constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării.

Înalta Curte a reținut că nu se poate vorbi de un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin regăsirea în anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfășurat, pentru ca acesta să poată pretinde o recunoaştere directă a beneficiului lucrului în grupa superioară de muncă, constituirea dreptului efectuându-se în cadrul unei proceduri în care se prevedea îndeplinirea unor atribuții specifice de către partenerii sociali (angajator/ sindicatele ca reprezentanți ai salariaților) și verificări concrete cu sprijinul unor instituții ale statului (medicale, de protecție a muncii) și doar în măsura în care aceste verificări pot fi substituite prin actul jurisdicțional al instanței, aceasta poate face încadrarea activității unei persoane în grupa superioară de muncă.

Premisa derulării acestei proceduri în fața instanței este ca tipul de activitate să se regăsească în anexele 1 și 2 ale variantei consolidate a ordinului, întrucât doar aceasta conferă celui care a desfașurat activitatea respectivă dreptul de a obține recunoașterea pentru sine a faptului că a lucrat în condiții deosebite față de cele normale, astfel că efortul suplimentar depus în aceste condiții creează un drept la acordarea unor facilități la deschiderea drepturilor de pensie.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că neparcurgerea procedurii legale de încadrare a salariaților în condiții deosebite de muncă corespunzătoare grupei I sau a II-a de muncă, fie pentru că angajatorul a considerat că locurile de muncă din unitate nu îndeplinesc astfel de condiții, fie pentru că a ignorat aplicarea legii (nu a intreprins demersurile care se referă la procedura de evaluare a acestor locuri de muncă) pe perioada de valabilitate a ordinului, poate fi suplinită, pe cale jurisdicțională, de un litigiu promovat de fostul salariat în contradictoriu cu angajatorul și calificat ca un conflict, supus jurisdicției muncii, în situația premisă a ocupării de către acesta a unui loc de muncă sau a desfașurării unei activități dintre cele enumerate limitati în listele anexe ale Ordinului nr. 50/1990 sau ale Ordinului nr. 125/1990.

Decizia De Pensionare Si Modalitatile De Contestare A Deciziei De Pensionare-Adeverinta De Vechime Neluata In Seama

În ceea ce priveşte interpretarea și aplicarea pct. 3 din Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990 referitor la posibilitatea încadrării în grupa I sau a II-a de muncă a activității desfașurate de o persoana care formuleaza o cerere de chemare in judecata, prin asimilarea situației acestuia cu cea a salariaților care au desfașurat activități în condiții de muncă identice, în cadrul altor angajatori, pentru care s-a recunoscut  încadrarea în grupa de muncă indicată prin anexa 1 sau 2 la ordinul mentionat mai sus,    s-a stabilit că premisa derulării acestei proceduri în fața instanței este ca tipul de activitate să se regăsească în anexele I și II ale variantei consolidate a ordinului.

Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a concluzionat ca nu pot fi adăugate, alte activități și locuri de muncă față de cele din anexe, chiar dacă îndeplinesc aceleaşi condiții de muncă posibil vătămătoare ci puteau fi nominalizate, prin asimilare, în temeiul dispozițiilor art. 3, alte categorii de personal în activitate ale aceluiași angajator decât cele enumerate expres, după criteriul:

• muncitori, ingineri, subingineri etc, cu condiția generală de a lucra efectiv (acele categorii de personal care au lucrat efectiv) în locuri de muncă sau în activitățile nominalizate în anexă și aplicate acelui angajator sau personalul muncitor care a realizat anumite tipuri de lucrări expres nominalizate în ordin (respectiv extinderi, modernizări sau reparații ale capacitaților de producție) în respectivele unitați ce au facut obiectul încadrării, acesta fiind motivul pentru care îşi desfaşoara activitatea în aceleaşi condiții.

Persoanele care se considera vatamate in drepturile lor, cu privire la gresita incadrare in gupa 1 sau grupa 2, au astfel deschisa calea instantei de judecata pentru a putea rectifica gresita mentiune cu privire la grupa de munca.

Puteti stabili o consultanta juridica la sediul nostru aici in vederea stabilirii situatiei dvs. in mod concret si pentru a putea stabili o strategie juridica.